Alte cereri. Decizia 775/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 17.03.2008
DECIZIA CIVILĂ Nr. 775
Ședința publică de la 03 Iulie 2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-au luat în examinare în urma admiterii contestația în anulare, recursurile declarate de recurentele pârâte Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, Autoritatea Națională a Vămilor B și Direcția Generală a Finanțelor Publice, în contradictoriu cu intimatul reclamant
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă în reprezentarea recurentei pârâte DGFP A consilier juridic, în reprezentarea intimatului reclamant lipsă - avocat dr., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta recurentei pârâte solicită admiterea recursurilor și menținerea deciziei emisă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea celor două recursuri și menținerea în totalitate a sentinței civile nr.2080/17.07.2007 pronunțată de Tribunalul Arad, fără cheltuieli de judecată, arătând că prima instanță a admis acțiunea în sensul refacerii controlului despre care este vorba.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2080 din 17 iulie 2007 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Arada admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A, Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională Vamală T și Biroul vamal
A dispus anularea deciziei nr.107/28.02.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice A, a deciziilor pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare în sumă de 204.616 lei Ron din data de 20.12.2006 emise de Biroul vamal A, precum și a proceselor verbale de control nr.21577 și nr.21578/20.12.2006 emise de Biroul Vamal
S-a reținut că la data de 05.06.2006 și respectiv 12.07.2006, reclamantul a introdus în țară două autoturisme pentru care, conform chitanțelor nr.1277M și 1726M, s-a acordat regim tarifar de scutire de import potrivit prevederilor art.3, 4 și 11 din nr.OG59/2003 aprobată prin Legea nr.545/18.12.2003 în baza adeverinței nr.1/6384/244 din data de 02.06.2006 eliberată de Ministerul Afacerilor Externe.
În baza adresei nr.56189/25.10.2006 înregistrată la. A cu nr.17894/27.10.2006, emisă de Autoritatea Națională a Vămilor privitor la precizările referitoare la bunurile achiziționate ulterior datei încheierii misiunii speciale în exteriorul țării, organul vamal a stabilit prin procesele-verbale nr.21577/20.12.2006 și nr.21578/20.12.2006 precum și prin decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare a drepturilor vamale în sumă totală de 204.616 lei, reprezentând taxe vamale în sumă de 49.930 lei, din care TVA 54.263 lei, accize, majorări 100.421 lei, cu motivarea că reclamantul nu poate beneficia de exceptare de la prevederile art.4 lit.a din nr.OG51/2003 aprobată prin Legea nr.545/2003 întrucât autoturismul a fost achiziționat ulterior încheierii misiunii în exteriorul țării.
Prin Decizia nr.107/28.02.2007 Direcția Generală a Finanțelor Publice Aar espins contestația formulată de reclamant împotriva măsurilor dispuse prin procesul-verbal și decizia emisă de organul vamal.
În baza notei nr.56189/25.10.2006 emisă de către - Direcția Tehnică de și Vamal urmare a controlului ulterior dispus în temeiul art.100 Cod vamal s-a apreciat că bunul achiziționat ulterior datei la care persoana fizică și-a stabilit domiciliul în România și ulterior datei încheierii misiunii speciale în interiorul țării se datorează drepturi de import și celelalte drepturi cuvenite bugetului de stat.
Atât organul vamal cât și Serviciul de soluționare a contestațiilor din cadrul A își justifică argumentele pe disp.art.100 din Legea nr.86/2006 care dispune că autoritatea vamală are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea dreptului de vamă, să modifice declarația vamală.
Dar tot același art.100 în al.3 stabilește în mod expres "când după reverificarea declarației sau după controlul ulterior rezultă că dispozițiile care reglementează regimul vamal respectiv, au fost aplicate pe baza unor informații inexacte sau incomplete, autoritatea vamală ia măsuri pentru regularizarea situației, ținând seama de noile elemente de care dispune.
Din cuprinsul art.100 al.3 din Legea nr.86/2006 decurg două condiții imperative și exprese care trebuie îndeplinite pentru a se putea dispune o regularizare a situației privind obligațiile suplimentare și anume, ca "regimul vamal și datoria vamală să fi fost aplicate pe baza unor informații inexacte sau incomplete și să existe elemente noi care să schimbe situația de fapt".
Raportat la aceste cerințe legale, instanța a constatat că Decizia de regularizare nr.2077/20.12.2006 și nr.2078/20.12.2006 sunt nelegal emise întrucât, în cazul reclamantului noul calcul realizat de organele vamale se bazează pe aceleași documente care au fost predate la momentul în care s-a stabilit prima dată datoria vamală care a și fost achitată cu chitanțele nr.1277M și 1726M, deci nu a fost reținută vreo culpă a reclamantului de a fi declarat o anumită valoare autoturismului, acesta neformulând declarație vamală.
Valoarea în vamă a fost stabilită exclusiv de organele vamale pe baza documentelor prezentate de reclamant, pentru ca mai apoi, urmare a controlului ulterior pe baza acelorași documente, organele vamale să stabilească o altă datorie vamală,pe baza unui alt regim vamal.
La emiterea deciziilor contestate, organele vamale nu au indicat alte elemente care să justifice schimbarea cuantumului datoriei vamale respectiv a regimului vamal, procedând la regularizarea situației fără o justificare legală.
Singura justificare invocată atât de organele vamale, cât și mai apoi de către Serviciul soluționări contestații din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice este adresa nr.56189/20.10.2006 emisă de Autoritatea Națională a Vămilor, privitor la revizuirea programelor de activitate aprobate, prin identificarea operațiunilor de introducere în țară de autoturisme, de către persoane fizice, în baza OG nr.59/2003, aprobată prin Legea nr.545/2003 și programarea de acțiuni de control.
Instanța a reținut ca nefiind pertinent argumentul invocat, întrucât acest act, deși formal, are aparența unui act administrativ și este emis de o autoritate publică în vederea organizării executării legii, nu dă naștere și nu modifică ori stinge raporturi juridice.
Din analiza acestui act rezultă evident recomandarea dată Direcțiilor Regionale Vamale, de a solicita lămuriri în funcție de fiecare speță în parte, acolo unde sunt neclarități sau apar probleme în întocmirea documentelor privind încasarea drepturilor de import legat de operațiunile de introducere în țară de autoturisme de către persoane fizice în baza OG nr.59/2003 aprobată prin Legea nr. 543/2003.
În aceste condiții, acest act nu poate fi socotit un act administrativ în accepțiunea Legii nr. 554/2004, după cum nu poate fi considerat nici temeiul legal pentru aplicarea prevederilor art. 100 alin. 3 din Legea nr. 86/2006.
Prin urmare, având în vedere că cele două condiții exprese prevăzute de art. 100 alin. 3 din Codul vamal, nu sunt îndeplinite, actele administrative emise pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, sunt nelegal emise.
Privitor la procesul verbal întocmit de organele vamale, instanța de asemenea a reținut că este nelegal încheiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3 din OG nr. 59/2003 modificată, "sunt scutite de la plata drepturilor de import, bunurile personale introduse de către persoanele fizice care își mută domiciliul sau reședința, după caz, dintr-o țară terță pe teritoriul României".
este limitată, potrivit art. 4 lit. a din OG nr. 59/2003, la bunurile personale care au fost în POSESIA persoanei interesate și fiind vorba de bunuri neconsumabile au fost utilizate de aceasta la locul vechiului domiciliu sau vechii reședințe, după caz, cel puțin 6 luni înainte de data la care a încetat să aibă domiciliul ori reședința, după caz în țara de proveniență. Excepția de la această regulă face cazurile particulare, justificate de circumstanțe aprobate de autoritatea vamală sau de Ministerul Afacerilor Externe, după caz.
Prin adeverința cu nr. H-1/6384/244/2.06.2006 eliberată de Ministerul Afacerilor Externe se atestă faptul că petentul fost trimis în misiune în Republica, de la 26.10.2004 până la 26.04.2006 și se precizează că adeverința constituie excepție de la prevederile art. 4 lit. a din OG nr. 59/2003 aprobată prin Legea nr. 545/2003 și că s-a eliberat o singură dată în contul acestei misiuni spre a-i servi petentului la vamă.
Întrucât dispozițiile legale ale art. 14 din OG nr. 59/2003, precitate, se referă în mod evident la posesie și nu la achiziția bunurilor cum susține pârâta și cum în speță reclamantul a făcut dovada documentelor anexate respectiv: antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat și semnat în data de 21.10.2005 pentru autoturismul Ford; antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat și semnat în data de 22.10.2005 pentru autoturismul; certificatul de înmatriculare expirat cu nr. - în a cărui posesie a intrat reclamantul la data de 22.10.2005; copiile documentelor de verificare în baza de date a autoturismului; chitanța pentru creanțele bugetare locale seria - - eliberata de Primăria A, la o dată anterioară înmatriculării pe numele reclamantului a autoturismului; procesul verbal pentru stabilirea taxei eliberată de Primăria A pentru autoturismul la o dată anterioară înmatriculării acestuia pe numele reclamantului; copia chitanței scrisă de mână și semnată prin care reclamantul a împrumutat suma de 20.000 USD în data de 20.10.2005, în vederea achiziționării autoturismelor; din care rezultă că acesta a intrat în posesia autoturismelor care fac obiectul litigiului cu mai mult de 6 luni înainte de încheierea misiunii diplomatice de lungă durată cu în, instanța apreciază că autoturismele introduse în țară de reclamant pot beneficia de scutirea reglementată prin prevederile art. 4 lit. a din OG nr.59/2003, scutire aprobată de Ministerul Afacerilor Externe în virtutea prerogativelor legale conferite prin lege și exercitată prin emiterea adresei nr. 638/244/2.06.2006.
Prin urmare, conținutul actului normativ trebuie aplicat indiferent de interpretările date de autoritatea vamală prin "nota" emisă, care trebuie subordonată actelor normative cu forță de lege - OG nr. 59/2003 aprobată prin Legea nr. 545/2003 cu modificările și completările ulterioare.
În contextul prevederilor art. 21 din Constituție, republicat, instanța de contencios administrativ este datoare să se pronunțe și prin prisma interesului legitim nu doar a dreptului subiectiv iar existența interesului legitim și eventuala sa vătămare nu pot fi analizate în absența dreptului subiectiv preexistent afirmat și recunoscut de prevederile art. 4 lit. a din OG nr.59/2003 și pe care autoritatea vamală este datoare să-l respecte.
Or, este indubitabil că dreptul subiectiv și interesul legitim, individual direct și explicit al reclamantului sunt grav vătămate prin atitudinea culpabilă a autorității vamale care pe baza acelorași documente, fără nici un suport legal a stabilit un alt regim vamal, modificând astfel datoria vamală.
Ignorând buna credință a contribuabilului căruia organul vamal nu i-a făcut cunoscut întinderea datoriei vamale pretins a fi de achitat pentru introducerea în țară a autoturismului, reclamantul fiind lipsit de dreptul de a renunța la achiziționarea acestora, instanța reține că prin actele administrative încheiate s-a creat un prejudiciu reclamantului ce nu poate fi înlăturat decât tot prin anularea actelor administrative nelegal emise.
Reclamantul a probat că bunurile în cauză s-au A în posesia sa și având în vedere obiectul cererii reclamantului, instanța apreciază că acesta a făcut dovada dreptului subiectiv și a interesului legitim, a vătămării aduse acestora prin actele administrative emise contestate, motiv pentru care instanța a constatat acțiunea ca fiind justificată și întemeiată legal.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 a admis acțiunea în sensul anulării actelor administrative contestate emise de pârâte cu consecința înlăturării obligațiilor de plată constatate și calculate de organele vamale.
Prin decizia civilă nr. 1116/5.12.2007, pronunțată în dosar nr-, curtea de APEL TIMIȘOARAa soluționat recursul declarat împotriva sentinței,reținând următoarele:
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au formulat recurs pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor B și Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea recursului Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Taa rătat, în esență, că, în mod greșit prima instanță a reținut că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art.100(3) din Codul vamal, pentru emiterea deciziilor pentru regularizarea situației, greșit, pentru că în speță, pentru cele două operațiuni vamale sunt incidente, într-un caz, dispozițiile art.61 din Legea nr.141/1997 și cele ale art.100(1) din Codul vamal, că greșit a reținut, de asemenea, că reclamantul a probat că bunurile importate s-au A în posesia sa, cu toate că a probat doar posesia lor, dar nu și folosirea pe teritoriul în care și-a desfășurat misiunea; că certificatul de înmatriculare provizorie - nu face dovada folosirii efective a autoturismului pe teritoriul, iar chitanța - - și procesul verbal pentru stabilirea taxei pentru mijloacele de transport confirmă faptul că bunurile au fost achiziționate după încheierea misiunii în.
În recursul său, pârâta Aai nvocat neîndeplinirea procedurii prealabile cu privire la cele două procese-verbale atacate; că bunurile fiind achiziționate ulterior datei la care reclamantul și-a stabilit domiciliul în România, precum și ulterior datei încheierii misiunii sale, acesta nu beneficiază de exceptarea de la prevederile art.4 lit. a din nr.OG59/2003.
Recursurile sunt întemeiate.
Curtea constată că sunt incidente în cauză prevederile art.3 și art.4 lit.a din nr.OG59/2003, texte legale care prevăd următoarele:
Art.3
Sunt scutite de la plata drepturilor de import bunurile personale introduse de către persoanele fizice care își mută domiciliul sau reședința, după caz, dintr-o țară terță pe teritoriul României.
Art.4
este limitată la bunurile personale care:
a) au fost în posesia persoanei interesate și, fiind vorba de bunuri neconsumptibile, au fost utilizate de aceasta la locul vechiului domiciliu sau vechii reședințe, după caz, cel puțin 6 luni înainte de data la care a încetat să aibă domiciliul ori reședința, după caz, în țara terță de proveniență. Excepție de la această regulă fac cazurile particulare justificate de circumstanțe, aprobate de autoritatea vamală sau de Ministerul Afacerilor Externe, după caz.
Având ca reper aceste texte legale, rezultă că pentru a fi scutite de la plata drepturilor de import este necesară îndeplinirea următoarelor condiții:
1). ca bunurile respective să fi fost achiziționate anterior introducerii acestora în țară, condiție ce se degajă din sintagma "bunurile personale introduse în țară " (art.3), precum și din sintagma " este limitată la bunurile personale " (art.4);
2). să fi fost în posesia importatorului (art.4 a);
3). să fi fost utilizate de importator la locul vechiului domiciliu cel puțin 6 luni înainte de data la care a încetat să aibă domiciliul/reședința în țara terță de proveniență (art.4 lit. a).
De remarcat că reclamantul are aprobare de la Ministerul Afacerilor Externe acordată în baza art.4 lit. a, care îl dispensează de îndeplinirea exigențelor legale stipulate în norma juridică precitată. Aceasta înseamnă că pentru bunurile importate nu se cer îndeplinite nici condiția posesiei bunurilor și nici cea a utilizării cel puțin 6 luni a bunurilor pe teritoriul statului unde a domiciliat, ci doar condiția ca autoturismele să fi fost achiziționate anterior datei importului.
Examinând actele și lucrările dosarului rezultă că această condiție este îndeplinită doar în privința autoturismului Ford care a fost achiziționat înaintea efectuării importului, la data de 17.05.2006, operațiunea vamală amintită având loc la data de 05.06.2006, în timp ce celălalt autoturism a fost achiziționat ulterior întoarcerii reclamantului în România, după finalizarea misiunii sale.
Așa fiind, rezultă că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală în privința autoturismului pentru care reclamantul nu beneficiază de scutire de la plata drepturilor de import, potrivit prevederilor art.4 lit. a din nr.OG59/2003.
În ceea ce privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârâta A, aceasta este nefondată întrucât în contestația formulată reclamantul contestă plata drepturilor de import reținute în cele două procese-verbale pe care le-a contestat în prezenta cauză, astfel că excepția va fi respinsă.
În consecință, Curtea, conform art.312 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, a admis recursurile pârâtelor, a modificat sentința recurată, în sensul că a admis doar în parte acțiunea reclamantului și a anulat actele administrative prin care au fost stabilite drepturi de import pentru autoturismul Ford (filele 15-19 din dosarul de fond) și va respinge în rest acțiunea.
Prin decizia nr. 517/8.05.2008, pronunțată în dosar nr- Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis contestația în anulare formulată de împotriva deciziei nr. 1116/2007, a anulat decizia, dispunând rejudecarea recursului.
S-a reținut că, instanța de recurs a apreciat că singura condiție legală care trebuie îndeplinită pentru ca autoturismul să fie scutit de la plata drepturilor de import este ca autoturismul să fi fost achiziționat anterior datei importului. Or, din actele și probele de la dosar, rezultă că reclamantul a importat acest autoturism la data de 12 iulie 2006, iar data achiziționării a fost 7 iulie 2006, anterioară operațiunii vamale definitive.
Rezultă din cele de mai sus, că decizia instanței de recurs, potrivit căreia nu a fost respectată cerința legală pentru ca importul autoturismului să fie acutit de la plata drepturilor de import, constituie rezultatul unei erori materiale, în condițiile în care instanța de recurs a omis din greșeală să ia în considerare contractul de vânzare-cumpărare a autoturismului, existent la dosarul cauzei (filele 16-17 dosar și filele 67-68 dosarul tribunalului).
Pentru aceste considerente, instanța,în conformitate cu dispozițiile art. 318 și următoarele din Codul d e procedură civilă a admis contestația în anulare, a anulat decizia civilă nr.1116/R din 5 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, în parte, și a fixat termen pentru judecarea recursurilor declarate de pârâte împotriva sentinței civile nr.2080 din 17 iulie 2007 Tribunalului Arad, la data de 19 iunie 2008, în partea privind datoria vamală aferentă importului autoturismului.
Examinând recursul, în raport de motivele invocate cât și din oficiu, Curtea de Apel, constată că nu este fondat, urmând a-l respinge conform următoarelor considerente:
Condiția ca autoturismele să fi fost achiziționate anterior datei importului este îndeplinită, astfel cu rezultă din înscrisurile de la dosar, nu numai în privința autoturismului Ford,(astfel cum corect s-a reținut și în considerentele deciziei nr. 1116/2007),ci și în privința autoturismului.
Ținând seama de contractul de vânzare-cumpărare a autoturismului, depus la dosar,rezultă că achiziționarea a avut loc anterior datei importului,respectiv a fost cumpărat la 7.VII.2006, iar importul a avut loc la 12.VII.2006.
Prin urmare,reținând că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică,iar motivele de recurs nu sunt întemeiate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, urmează să fie respins ca nefundat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile T și DGFP A împotriva sentinței civile 2080/2007 pronunțată în dosar nr-.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 03 VII 2008.
PREȘEDINTE Pentru JUDECĂTOR Pentru JUDECĂTOR
- - - - - - - -
A în CO, semnează A în CO, semnează
Președinte Secție Președinte Secție
- -
GREFIER
Red. -21.07.2008
Tehnored LM -21.07.2008
2 expl/SM
Prima instanță Tribunalul Arad - Judecător -
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru Dacu
