Alte cereri. Decizia 775/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 775
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare contestația în anulare formulată de contestatoarea B împotriva deciziei civile nr. 321/02.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat pentru intimata Camera Fiscali din România, care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind contestatoarea.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că s-a depus răspuns la întâmpinare de către contestatoare și înmânează reprezentantului intimatei un exemplar.
Nemaifiind alte cereri instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat arată că are cunoștință de acest răspuns. Depune în copie factura fiscală nr. - din 16.05.2008 și extras de cont de la Bank din 26.08.2009, în dovedirea cheltuielilor.
Solicită respingerea contestației în anulare. Cu privire la excepțiile invocate prin întâmpinare arată că contestatoarea și-a întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art. 317 alin.1 pct. 2 Cod procedură civilă, invocând necompetența instanței de recurs în soluționarea cauzei, ca urmare a unei cereri de strămutare formulată după pronunțarea recursului. Există o lipsă de interes din partea contestatoarei, precizând că cererea de strămutare a fost invocată și formulată de către intimată și nu de către contestatoare. Precizează că admiterea cererii de strămutare după soluționarea cererii de recurs nu mai poate avea efecte asupra hotărârii anterioare și nu o desființează conform dispozițiilor art.3 9 Cod procedură civilă. Faptul că s-a admis cererea de strămutare nu produce efecte asupra actelor anterior încheiate. Acestea sunt considerentele pentru care solicită respingerea contestației în anulare, dorind să se aibă în vedere și hotărârea Curții de Apel Tg. M care a considerat că este îndreptățită scoaterea de pe rol.
Cu cheltuieli de judecată conform actelor depuse la dosar.
S-au declarat dezbaterile închise cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra contestației în anulare de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.1568/110/17.03.2008 la Tribunalul Bacău reclamanta B, prin administrator și asociat unic, a chemat în judecată pârâta Camera Fiscali în vederea recunoașterii dreptului de a practica în domeniul de consultanță fiscală; totodată reclamanta a solicitat daune interese în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere până la înscrierea reclamantei în Registrul consultanților fiscali.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția tardivității plângerii prealabile în raport cu dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și excepția inadmisibilității acțiunii în raport cu dispozițiile art. 1, art. 8 coroborat cu art. 18 din aceeași lege.
Ca urmare a invocării excepției inadmisibilității, prin cererea depusă la data de 5.05.2008, reclamanta a precizat că recunoașterea dreptului său se poate realiza doar prin obligarea pârâtei la înscrierea reclamantei în Registrul consultanților fiscali.
Prin sentința civilă nr. 332 din 13.06.2008 Tribunalul Bacău a respins excepțiile tardivității și inadmisibilității; a admis parte acțiunea, dispunând înscrierea reclamantei în Registrul Fiscali și al Societăților Comerciale de Consultanță Fiscală; a respins capătul de cerere privind daunele interese.
Recursul formulat de pârâta Camera Fiscali din România împotriva acestei sentințe a fost admis deCurtea de Apel Bacăuprin decizia civilă nr. 321/2.04.2009. Hotărârea recurată a fost modificată în parte, în sensul că acțiunea a fost respinsă ca nefondată, menținându-se dispozițiile sentinței referitoare la soluționarea excepțiilor. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
La instanța de fond pârâta Camera Fiscali a invocat excepția inadmisibilității acțiunii având în vedere obiectul acțiunii raportat la prevederile art. 1 și art. 8 coroborat cu art. 18 din Legea nr. 554/2004. Totodată, pârâta a susținut că față de adresa nr. 422 din 14.09.2007 procedura prealabilă a fost realizată după mai mult de 130 de zile, iar față de revenirea din 14.11.2007, aceasta a fost realizată după 180 de zile.
Așadar, se constată că, în fața primei instanțe, nu a fost contestată realizarea procedurii prealabile, ci termenul în care a fost realizată, recunoscându-se trimiterea de către reclamantă a cererii de înscriere a registrul consultanților fiscali. Prin urmare, reclamanta a sesizat instanța de contencios administrativ în condițiile art. 1 alin. 1 coroborat cu art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în calitatea sa de persoană care, considerându-se vătămată într-un drept recunoscut de lege, nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. h).
Dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile în cauză, căci obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile este impusă de acest text numai în cazul acțiunilor în anularea unui act administrativ, nu și în cazul acțiunilor întemeiate pe tăcerea administrației.
Activitatea de consultanță fiscală ca activitate independentă poate fi exercitată de către persoanele care au dobândit această calitate, în condițiile prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 71/2001.
Pentru personale fizice condițiile pentru atribuirea calității de consultant fiscal sunt reglementate de art. 4 al ordonanței, la lit. e) fiind prevăzută condiția promovării examenului pentru atribuirea calității de consultant fiscal.
Prin art. 9 alin. 1 al ordonanței - astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2007, aprobată prin Legea nr. 352/2007 - se recunoaște posibilitatea asocierii persoanelor fizice însocietăți comercialecare au în obiectul de activitate consultanță fiscală, teza a II-a a textului impunând însăcondiția, pentru societatea comercială,de a avea cel puțin un asociat/acționar și administrator care să aibă calitatea de consultant fiscal. Potrivit alin. 2 al art. 9, pentru exercitarea activității de consultanță fiscală, societățile comerciale trebuie să fie autorizate de Camera Fiscali.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2007 conține și dispoziții referitoare la societățile comerciale deja existente și care desfășoară activități de consultanță în domeniul fiscal, expertiză contabilă și audit financiar, care la data intrării în vigoare ordonanței de urgență aveau înscrisă în actul lor constitutiv și activitatea de consultanță fiscală pe care o desfășurau în alte condiții decât cele prevăzute în prezenta ordonanță de urgență. Pentru aceste societăți se prevede obligația ca, în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanței, să se înregistreze în Registrul consultanților fiscali și al societăților comerciale de consultanță fiscală.
Însă, această obligație de înregistrare în Registrul consultanților fiscali trebuie îndeplinită de societățile la care se referă art. II cu respectarea condițiilor impuse de art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 71/2001 societăților comerciale care au în obiectul de activitate consultanță fiscală. Numai în acest fel se poate asigura reglementarea unitară a condițiilor în care o societate comercială poate desfășura activități de consultanță fiscală, neexistând nicio rațiune pentru care societățile care desfășoară activități de consultanță în domeniul fiscal, expertiză contabilă și audit financiar în alte condiții decât cele prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 71/2001 să aibă un regim de favoare (în sensul că nu li s-ar impune respectarea condițiilor prevăzute de art. 9) doar pentru considerentul înființării lor anterior actului normativ care reglementează distinct activitatea de consultanță fiscală. În acest context se impune a fi avută în vedere și împrejurarea de drept că art. 6 lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați - text potrivit căruia expertul contabil putea executa pentru persoanele fizice și juridice lucrări cu caracter financiar-contabil, fiscal, de organizare administrativă și informatică - a fost abrogat expres prin art. 26 din Ordonanța Guvernului nr. 71/2001.
Reclamanta face parte din categoria societăților comerciale la care se referă art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2007, fiind o societate comercială cu răspundere limitată, cu asociat unic, care are înscrisă în actul constitutiv (act căruia, prin încheierea nr. 1682/11.02.2004 ais -a certificat data certă) și activitatea de consultanță în domeniul fiscal; potrivit art. 13 din actul constitutiv, administrarea societății va fi îndeplinită de asociatul unic. Însă, administratorul/asociatul unic al reclamantei nu îndeplinește condiția impusă de art. 9 alin. 1 teza a II-a din Ordonanța Guvernului nr. 71/2001, aceea de a avea calitatea de consultant fiscal, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 4 din aceeași ordonanță. Prin urmare, reclamanta nu poate desfășura activități de consultanță fiscală, soluția tribunalului d e admitere a acțiunii fiind dată cu încălcarea art. 9 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 71/2001 și cu aplicarea greșită a art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2007. prin urmare, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, hotărârea va fi modificată în sensul respingerii în tot a acțiunii.
La data de 20.07.2009 reclamanta Baf ormulat prezentacontestație în anulareîntemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 2 și alin. 2 din Codul d e procedură civilă. În argumentarea contestației, contestatoarea a susținut următoarele:
Instanța de recurs avea cunoștință de faptul că intimata formulase cerere de strămutare a cauzei - fapt care a constituit motiv de amânare invocat de intimată - și totuși a judecat cauza la data de 2.04.2009, în condițiile în care soluționarea cererii de strămutare avea termen la data de 10.04.2009; la acest termen, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea de strămutare a cauzei la Curtea de Apel Târgu Mureș.
Deși a solicitat Curții de Apel Târgu Mureș desființarea deciziei pronunțate de Curtea de Apel Bacău conform art. 40 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, cauza a fost scoasă de pe rol și restituită Curții de Apel Bacău.
Astfel, în recurs s-a pronunțat o instanță necompetentă deoarece, chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a strămutat judecarea recursului la Curtea de Apel Târgu Mureș la opt zile după pronunțarea instanței de recurs, la instanța care a soluționat recursul existau motive de bănuială legitimă, Înalta Curte de Casație și Justiție considerând ca fiind existente aceste motive, adică că instanța putea fi imparțială.
Partea interesată nefiind în culpă nu s-ar putea susține că hotărârea rămâne în ființă pe motiv că strămutarea a rămas fără obiect. o astfel de soluție ar echivala cu răpirea unui grad de jurisdicție de vreme ce chiar instanța competentă să rezolve cererea de strămutare a considerat că nu sunt condiții obiective de soluționare a recursului la instanța de la care s-a solicitat strămutarea. - mult, dacă s-a cerut strămutarea judecării unui recurs, partea nu ar mai avea la îndemână nicio cale de atac împotriva hotărârii.
De aceea, atâta timp cât Curtea de Apel Bacău cunoștea de existența cererii de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă a fost necompetentă să soluționeze recursul, cu atât mai mult cu cât Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea de strămutare.
Prin întâmpinare, intimata Camera Fiscali din România a invocat excepțiile inadmisibilității și a lipsei de interes; pe fond, a susținut caracterul nefundat al contestației în anulare. Inadmisibilitatea a fost motivată pe neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 317 alin. 2 din Codul d e procedură civilă privind invocarea motivului de contestație în cursul judecării recursului, iar excepția lipsei de interes s-a fundamentat pe faptul că motivele de bănuială legitimă invocate prin cererea de strămutare priveau persoana contestatoarei.
Examinând contestația în anulare și excepțiile invocate de intimata-pârâtă, curtea de apel constată următoarele:
În fapt,
La primul termen de judecată în recurs, recurenta-pârâtă Camera Fiscali din România a solicitat amânarea cauzei pentru lipsă de apărare, cerere încuviințată de instanță în temeiul art. 156 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, dar la care reprezentantul intimatei-reclamantei s-a opus. În ceea ce privește termenul acordat, recurenta a solicitat ca acesta să fie ulterior soluționării de către Înalta Curte de Casație și Justiție a cererii de strămutare (10.04.2009) pe care a formulat- Recursul a fost soluționat la data de 2.04.2009, când Curtea de Apel Bacăua pronunțat decizia civilă nr. 321.
Ulterior soluționării recursului, la data de 10.04.2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat cererea de strămutare pe care a admis-o prin încheierea din 2184; în consecință, a dispus strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Târgu Mureș și păstrarea actelor de procedură îndeplinite. Fiind trimisă la Curtea de Apel Târgu Mureș, această instanță a scos-o de pe rol și a restituit dosarul Curții de Apel Bacău. S-a reținut că nu se poate pune problema constatării că sunt desființate de drept, prin efectul admiterii cereri de strămutare, actele de procedură îndeplinite ulterior strămutării deoarece toate actele de procedură îndeplinite ulterior strămutării, inclusiv decizia prin care s-a soluționat recursul, au fost îndeplinite anterior strămutării; în plus, dispozitivul încheierii nr. 2184/10.04.2008 conține mențiunea păstrării actelor de procedură îndeplinite.
În drept,
Pct. 2 al art. 317 alin. 1 din Codul d e procedură civilă reglementează ca motiv de contestație în anulare cazul în care hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Din alin. 1 al art. 317 rezultă și care sunt cele două condiții de admisibilitate ale contestației în anulare: hotărârea să fie irevocabilă; motivele prevăzute la pct. 1 și 2 să nu putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. Această instanță consideră că aceste condiții sunt îndeplinite întrucât este vorba, în mod indubitabil, de o hotărâre irevocabilă, iar necompetența nu putea fi invocată pe calea recursului pentru că reclamanta (contestatoarea, în prezenta cale de atac) nu formulase recurs, hotărârea primei instanțe fiindu-i favorabilă. Pentru același motiv (motiv referitor la cea de-a doua condiție de admisibilitate) nu se poate reține nici neîndeplinirea condiției prevăzute de alin. 2 al art. 317 invocat de intimată ca motiv al inadmisibilității contestației, text potrivit căruia,cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond"; în plus, instanța de recurs nu a respins nicio cerere "pentru că avea nevoie de verificări de fapt" și nici nu a respins recursul "fără ca el să fi fost judecat în fond". Prin urmare,excepția inadmisibilitățiieste neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Aceeași soluție va fi adoptată și cu privire laexcepția lipsei de interes, căci interesul contestatoarei în anularea deciziei pronunțate de instanța de recurs există din moment ce soluția îi este nefavorabilă. Problema interesului se putea pune doar în ceea ce privește amânarea cauzei în recurs pentru motivul existenței cererii de strămutare care fusese formulată de partea adversă pentru motive de bănuială legitimă care îl priveau (la acel moment) pe administratorul societății intimate-reclamantă; ori, sub acest aspect, intimata-reclamantă (în recurs) s-a opus la amânarea cauzei.
Nefondată este șicontestația în anularepentru următoarele considerente:
Motivul de contestație invocat în drept de contestatoare - art. 317 alin. 1 pct. 2 din Codul d e procedură civilă - are în vedere situația în care hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de competență absolută, iar nu orice incident procedural cu privire la instanța sesizată. cauzei este un astfel de incident (referitor la instanța sesizată), iar în absența unui astfel de incident problema necompetenței instanței nu se putea în niciun fel să fie discutată; nu se poate admite că necompetența absolută a instanței ar putea depinde de alte norme - respectiv art. 37-40 din Codul d e procedură civilă - decât cele care o reglementează, astfel cum rezultă din art. 159 din Codul d e procedură civilă (necompetența generală, competența materială și competența teritorială exclusivă).
Pe de altă parte, strămutarea s-a dispus ulterior soluționării recursului, împrejurare care exclude desființarea hotărârii în temeiul art. 40 alin. 5 teza ultimă din Codul d e procedură civilă și care a fost reținută de Curtea de Apel Târgu Mureș ca motiv al restituirii dosarului la Curtea de Apel Bacău. Este de reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție, după ce a fost sesizată cu soluționarea cererii de strămutare, nu a dispus suspendarea judecării recursului conform art. 40 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, astfel că nu exista nicio împiedicare legală pentru instanța de recurs să soluționeze această cale de atac.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, contestatoarea va fi obligată să plătească intimatei cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat, în cuantumul care rezultă din factura fiscală nr. -/16.05.2008 și din extrasul de cont al cabinetului de avocatură care a reprezentat intimata-pârâtă în proces de la declanșarea acestuia, în baza contractului de asistență juridică nr. 101.850/15.05.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepțiile inadmisibilității și lipsei de interes.
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea cu sediul în str. 9 -. 62. B,. 5, județul împotriva deciziei nr. 321 din 02 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata CAMERA FISCALI DIN ROMÂNIA cu sediul în B,-,. 468, Sectorul 5.
Obligă contestatoarea să plătească intimatei suma de 8.721,51 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, - - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - |
GREFIER, |
Red.
4 ex. 20 oct.2009
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
