Alte cereri. Decizia 817/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 817/R/2008 Dosar nr-
Ședința publică din data de 9 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - - JUDECĂTOR 3: Silviu
- - - judecător
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 641/CA/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 25 noiembrie 2008, când părțile au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da părților posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 2 decembrie 2008, când pentru imposibilitatea constituirii completului de judecată s-a amânat pronunțarea pentru data de 9 decembrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față constată că:
La data de 26.06.2008 reclamantul din B, a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B solicitând obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale de primă de înmatriculare percepută de pârâtă.
Acțiunea reclamantului a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov.
În acest dosar instanța de fond a pronunțat hotărârea nr. 641/CA/29.09.2008 prin care s-au dispus următoarele: s-a espins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
S-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul, in contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 5441 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, conform chitanței Seria - -. - la data de -.
S-a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Excepția inadmisibilității este nefondată și a fost respinsă. Intrarea in vigoare a dispozițiilor OUG 50/2008 nu determină imposibilitatea părților de a mai contesta taxa de primă înmatriculare deoarece interpretarea contrară ar fi de natură să aducă atingere principiului liberului acces la justiție prevăzut de art. 21 din Constituția României și dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din. 571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări in România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr (C-387/01 ) in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România.
Deși pârâtul a invocat neaplicarea dispozițiilor Tratatului, instanța a constatat că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea -. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța a constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă in Codul Fiscal prin. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea. 343/2006, prin OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele,inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate ( cele cu handicap, misiuni diplomatice etc. ), cât și scutiri de la plata taxei ( in cazul vehiculelor istorice, etc. ). Această taxă specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări in România a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.
De reținut este faptul că taxa in discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România,in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamant este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamantul nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Deși nu s-a pus in discuție posibilitatea reclamantului de a contesta plata taxei de primă înmatriculare, este evident că, față de dreptul oricărei persoane de a avea acces la instanță, reglementat atât de dispozițiile art. 21 al. 1 din Constituție, cât și de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamantul are această posibilitate prin formularea prezentei acțiuni.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese in care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm in acest fel in prezența unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior.
Adresa emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B nu îmbracă forma unei decizii sau dispoziții și nu reprezintă un act administrativ așa cum este definit de art. 2 din Legea contenciosului administrativ -. 554/2004, nefiind susceptibil de a fi anulat, așa încât acțiunea reclamantului, sub acest aspect, este nefondată.
Faptul că taxa de primă înmatriculare nu trebuia achitată este dovedit și de faptul că în prezent, prin dispozițiile nr.OUG 50/2008 a fost abrogat art. 214 ind. 1 din. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008 instanța reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr.686/2008.
Instanța a reținut că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care să o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Instanța a mai reținut, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Față de argumentele expuse, constatând achitarea unei taxe nedatorate, in temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1 -214 ind. 3 Cod fiscal care încalcă dispozițiile art. 90 ( 1 ) din Tratat, instanța a admis cererea privind restituirea sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare, obligând pârâta să procedeze in acest sens.
A fost respinsă însă cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată având in vedere pe de o parte faptul că plata taxei a fost benevolă, pârâtul Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B neavând nicio culpă in încasarea acestei taxe, iar, pe de altă parte, faptul că, deși contrară normelor comunitare, taxa de primă înmatriculare este prevăzută de dispozițiile Codului Fiscal.
Împotriva acestei hotărârii a declarat în termenul legal recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacte, și respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiate și nelegală.
În dezvoltarea criticilor de recurs, recurenta a susținut următoarele.
Hotărârea instanței de fond este nelegală, deoarece pârâta nu a refuzat nejustificat de a soluționa cererea, reclamantului, de a i se restitui taxa de primă înmatriculare, suma încasată de reclamant, deoarece conform actului normativ în vigoare la momentul plății acestei taxe era datorată.
Instanța de fond în mod greșit a apreciat ca un refuz nejustificat din partea pârâtului, nerestituirea acestei taxe.
Recurenta a invocat ca temei de drept prevederile Legii nr. 571/2003 Cod fiscal art. 214 indice 1 aplicabil până la data de 1.07.2008, considerând că în mod legal a fost datorată această taxă de reclamant.
Mai mult, recurenta a susținut că plata taxei respective a fost plătită de reclamant benevol și că prin anularea acestei taxe s-ar anula implicit și înmatricularea autoturismului, aceasta fiind una din condițiile prevăzute de legiuitor la înmatricularea autovehiculelor.
Recurenta a mai arătat că, n ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene apreciem ca acestea nu sunt incidente in cauza, întrucât taxa de înmatriculare auto se plătește de toți proprietarii unor momentul primei înmatriculări in România.
Dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene au in vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât produsele interne.
Taxa auto este una din condițiile de înmatriculare a unor astfel de autoturisme, iar obligația incumba fiecărei persoane care dorește înmatricularea acestor autoturisme.
Instanța de judecata are misiunea de a interpreta si aplica legea Ia situația de fapt stabilita pe baza de probe, in cazuri concrete, fără sa fie legata de soluții pronunțate anterior.
Mai mult decât atât, așa cum am menționat, textul de lege in baza căruia se datorează taxa de prima înmatriculare a fost in vigoare pana la data de 01.07.2008, data la care au fost abrogate dispozițiile art. 214 1-214 3 din Codul Fiscal.
La soluționarea prezentului recurs a solicitat instanței de judecata să aibă in vedere faptul ca. începând cu 01.07.2008 a intrat in vigoare nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act normativ ce stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, respectiv art. 11 care precizează: "Taxa rezultata ca diferența intre suma achitata de contribuabil in perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, si cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite in normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de intenta".
Astfel. începând cu data de 01.07.2008 contribuabililor care au achitat taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule in perioada 1.01.2007- 30.06.2008 li se va restitui taxa rezultată ca diferență, urmare a aplicării noii reglementări speciale.
Pentru motivele arătate, recurenta a solicitat admiterea recursului ca fiind fondat și să fie modificată sentința în parte în sensul respingerii acțiunii.
Față de recursul declarat în cauză, intimatul reclamant, a formulat Întâmpinare ( 11-12) solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și nelegal, și menținerea hotărârii Tribunalului Brașov ca legală și temeinică.
Curtea, examinând actele, și lucrările dosarului, sentința civilă atacată prin prisma criticilor de recurs constată recursul ca nefondat.
Astfel se constată prin dispozițiile legale adoptate legiuitorul a înțeles că nu este necesară achitarea taxei de înmatriculare de către noul proprietar.
Prin plata acestei noi taxe s-ar crea discriminare și s-ar încălca principiul liberi circulații a mărfurilor prevăzut în tratatul cu privire la instituirea Comunității Europene.
În cauză, se impune respectarea prevederilor art. 21 din Constituția României și a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Conform prevederilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene rezultă că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre ( în speță autoturisme) impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național în lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar consacrate și de practica CE și prin hotărârile date în cauzele /Enel și.
În esență, în cauză, se reține că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă prin Codul fiscal Legea nr. 343/2006, reprezentând un nou impozit.
Însă, această taxă se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România privind cele enumerate în art. 2141Cod fiscal.
Ori, în cauză, taxa în discuție nu se percepe pentru autoturisme deja înmatriculate în România și începând cu 1.01.2007, țara noastră fiind stat comunitar, taxa este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea autoturismelor în țară.
În concluzie, se constată că această taxă conform legii nu se datorează de intimatul reclamant.
Așa fiind, se reține că, în mod corect și legal a reținut prima instanță situația de fapt și de drept dedusă judecății pronunțând o hotărâre temeinică și legală.
Față de textele legale sus menționate și față de actele dosarelor rezultă că în cauză criticile formulate de recurentă la punctele 1,2,3, din recurs (a,b,c) sunt neîntemeiate și nelegale urmărind a fi înlăturate.
În ce privește poziția și apărarea formulată de intimatul reclamant prin întâmpinare urmează a fi reținută ca legală și justificată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 641/CA/29.09.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pronunțată în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. I- 12.12.2008
Dact. T- 19.12.2008
Jud. fond-
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Silviu
