Alte cereri. Decizia 829/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 07.05.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.829
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.09.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Claudia LIBER
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR B, împotriva sentinței civile nr.327/24.03.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamantul - intimat, având ca obiect Legea nr.9/1998.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul - intimat, lipsă, avocat, lipsă fiind pârâta - recurentă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului - intimat pune concluzii de respingere a recursului ca neîntemeiat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.327 din 24 martie 2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș admite acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Cancelaria Primului Ministru - Autoritatea Pentru Restituirea Proprietăților B, și în consecință:
Dispune anularea Ordinului nr.2354/05.04.2006, emis de Șeful Cancelariei Primului Ministru și obligă pârâta la emiterea unui nou ordin de validare a Hotărârii nr.87/09.-, a Comisiei Județene T, pentru aplicarea Legii nr. 91998 care să cuprindă actualizarea compensațiilor bănești, raportat la indicele de inflație pe perioada cuprinsă între emiterea Hotărârii și emiterea noului ordin de validare, conform expertizelor efectuate în cauză, părți componente ale prezentei sentințe, ordin ce se va emite în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe, sub sancțiunea plății daunelor cominatorii de 100 RON pe zi de întârziere, fără cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii, instanța, rejudecând cauza în fond după casare, reține în esență următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr.3568 din 31.05.2006, reclamantul a solicitat în contardictoriu cu pârâta Cancelaria Primului Ministru - Autoritatea pentru Restituirea Proprietăților B, ca instanța să dispună anularea Ordinului nr.2354/05.04.2006 emis de Cancelaria Primului Ministru B în aplicarea Legii nr.9/1998 prin care s-a dispus validarea Hotărârii nr.87/09.01.2001 emisă de Comisia Județeană T însă cu diminuarea compensațiilor cu suma de 8145,04 RON, față de suma stabilită de către Comisia Județeană
În motivare, reclamantul a arătat că prin ordinul atacat, pârâta Cancelaria Primului Ministru nu a confirmat Hotărârea nr.87/9.01.2001, ci a diminuat compensația cu 8145,04 RON; totodată reclamantul a precizat că nu i s-a comunicat modul de calcul al sumelor, astfel încât nu poate verifica legalitatea compensației bănești.
Reclamantul a mai arătat că tatăl său, a deținut în satul, comuna, județul, 15 ha. teren agricol și că în baza Legii nr.18/2001 i s-a reconstituit doar suprafața de 10 ha. De asemenea, valoarea recoltelor de pe 8 hectare și 50 ari a fost evaluată în anul 2001 la 10.497.349 lei și nu a fost actualizată. Casa, magazia, șopronul, pătulele, curtea și grădina au fost subevaluate, iar livada și terenul cu salcâmi nu au fost evaluate.
Prin întâmpinare, pârâta a cerut respingerea acțiunii ca nefondată, susținând că recalcularea compensațiilor pentru bunurile nedespăgubite s-a făcut în baza prevederilor art.5 aliniatul 3 din nr.HG1643/2004 și a documentelor existente la dosar la data verificării și emiterii ordinului de validare.
Reclamantul a depus o precizare a acțiunii solicitând admiterea plângerii și acordarea despăgubirilor la adevărata lor valoare, reactualizată la momentul plății efective a acestora, pentru toate bunurile abandonate pe teritoriul Bulgariei.
În probațiune, reclamantul a solicitat administrarea unei expertize care să stabilească valoarea reală a bunurilor abandonate de pe teritoriul statului bulgar, având la bază normele metodologice de aplicare a Legii nr.9/1998, situația de avere imobiliară nr.3238/33 și declarația pe proprie răspundere dată de.
Reclamantul a formulat obiecțiuni, iar expertul, prin Raportul suplimentar de expertiză tehnică agricolă a răspuns că acestea nu influențează calculul inițial, menținându-și concluziile din raport.
Pârâta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
Prin raportul de expertiză tehnică întocmit de, expert tehnic în specialitatea construcții, acesta stabilește total valoare actualizată a terenului conform Legii nr.9/1998 la nivelul lunii noiembrie 2007, suma de 145.730,0 RON.
Această expertiză nu a fost contestată de nici una din părți.
Analizând actele depuse la dosar, instanța reține că reclamantul este beneficiarul Hotărârii nr.87/09.01.2001 emisă de Comisia Județeană T pentru aplicarea Legii nr.9/1988, prin care i-au fost acordate compensații în sumă de 237.089,707 lei ROL lei pentru bunurile care au făcut obiectul Tratatului d l Craiova din 1940.
Hotărârea Comisie Județene Taf ost validată prin Ordinul nr. 2354/05.04.2006, prin care însă a fost rectificat cuantumul compensației stabilite de Comisia Județeană T cu 8.145,04. RON privind includerea eronată a contravalorii imobilelor constând în: terenul agricol, terenul intravilan și locuință.
Potrivit dispozițiilor art. 8 aliniatul 2 din Legea nr.9/1998, în cazul în care compensațiile nu se achită integral în anul în care au fost stabilite și se achită în anul următor, direcțiile generale ale finanțelor publice, le actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum, eșalonarea neputând depăși 2 ani, dar această dispoziție legală vizează exclusiv situația în care compensațiile nu sunt acordate în anul în care sunt stabilite, plata în 2 ani consecutivi justificând actualizarea.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 4 litera g) din nr.HG1643/2004 departamentul din cadrul Cancelariei Primului Ministru, are atribuții în a propune reactualizarea despăgubirilor conform Legii nr.9/1998 la data emiterii ordinului de validare, iar potrivit dispozițiilor art. 7 propunerea de validare sau invalidare transmisă șefului Cancelariei Primului Ministru poate fi însoțită de propunerea de reactualizare a despăgubirilor dacă aceasta este necesar, or în speță, această propunere se impune ca urmare a intervalului mare de timp între data emiterii hotărâri și data validării.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că actualizarea se poate face chiar prin ordinul de validare, fiind o situație distinctă de prevederile art. 8 aliniatul 2 din Legea nr.9/1998. Astfel, susținerea pârâtei în sensul că aceste prevederi s-ar referi la perioada ulterioară validării hotărârii comisiei județene nu poate fi acceptată întrucât este vorba despre propuneri de actualizare anterioare ordinului de validare și sunt făcute în vederea emiterii unui ordin legal. Art. 8 aliniatul 2 din Legea nr.9/1998 vizează situația plății sumelor compensatorii, operațiunea de "plată" fiind ulterioară celei de "stabilire" sau "validare".
Principiul reparării integrale a prejudiciului, în spiritul căruia au fost edictate dispozițiile Legii nr.9/1998, impune stabilirea unei creanțe la valoarea reală a prejudiciului suferit, în caz contrar, pârâta având posibilitatea de a-și invoca propria culpă decurgând din nerespectarea dispozițiilor art. 7 aliniatul 3 din Legea nr.9/1998 pentru a refuza actualizarea sumelor pentru o perioadă semnificativă.
Ca urmare, de vreme ce instanța admite că ordinul de validare trebuia să cuprindă și actualizarea despăgubirilor, văzând și dispozițiile art. 1 și 18 din Legea nr. 554/2004, dispune anularea Ordinului nr.2354/05.04.2006 și obligarea pârâtei să emită un nou ordin de validare a Hotărârii nr.87/09.10.2001 a Comisiei Județene T, care să cuprindă și actualizarea compensațiilor bănești, raportat la indicele de inflație pentru perioada cuprinsă între emiterea hotărârii și emiterea noului ordin de validare, conform expertizelor efectuate în cauză. În baza dispozițiilor art. 24 aliniatul 1 din Legea nr.554/2004, instanța mai dispune ca noul ordin de validare să fie emis în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății daunelor cominatorii de 100 RON pe zi de întârziere.
Soluția suscitată a fost atacată, în termenul legal, cu recurs de către autoritatea pârâtă, cu invocarea în drept a prevederilor art. 3041Cod procedură civilă.
În fapt se susține că instanța de fond în mod greșit a admis cererea de chemare în judecată a intimatului - reclamant, dispunând anularea Ordinului nr. 2354/05.04.2006 și emiterea unei Decizii de validare a Hotărârii nr. 87/09.01.2001 care să cuprindă actualizarea compensațiilor bănești pe perioada cuprinsă între emiterea hotărârii și emiterea deciziei.
Arată că, dosarul administrativ a fost completat cu contractul de vânzare cumpărare nr.1312/07.02.1948, încheiat între Oficiul Național al și colonistul.
Conform Situației Mixte Româno -, autorul a avut în Bulgaria 15 hectare teren agricol, o casă și curte, iar Comisia Județeană Tac alculat despăgubiri pentru 0,18 hectare teren agricol, o casă și 350 mp. teren intravilan.
Prin contractul de vânzare - cumpărare sus - menționat autorul a primit la recolonizare un teren agricol în suprafață de 10 hectare, o casă și un loc de casă în suprafață de 2000 mp.
Având în vedere că art. 1 din Legea nr.9/1998 prevede că cetățenii român au dreptul la compensațiile stabilite potrivit acestei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurilor abandonate în, Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a scăzut despăgubirile pentru casă (125.375.843 lei) și 350 mp. teren intravilan (95.991.415 lei) acordate de Hotărârea nr. 87/2001 emisă de Comisia Județeană
De asemenea, Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a adăugat despăgubirile acordate de Comisia Județeană T suma de 139.916.808 lei pentru suprafața de 4,82 ha. teren agricol rămasă nedespăgubită.
Criticând hotărârea instanței de actualizare a cuantumului compensațiilor acordate, recurenta invocă dispozițiile art. 34 litera h) din nr.HG753/1998 privind Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.9/1998, potrivit cărora prin Hotărârea nr.87/09.01.2001 a Comisiei Județene T s-a făcut doar o propunere privind cuantumul compensațiilor, acestea devenind certe, lichide și exigibile din momentul validării lor de către Departamentul pentru Aplicarea Legii nr.9/1998.
Având în vedere faptul că această creanță este stabilită, devenind astfel și exigibilă, la data emiterii Ordinului de validare, pentru actualizarea ei se aplică dispozițiile art. 8 aliniatul 2 din Legea nr.9/1998, potrivit cărora în cazul în care compensațiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul la care au fost validate și se actualizează numai în cazul în care se achită în anul următor, conchide recurenta, solicitând pentru motivele expuse modificarea în tot a sentinței, prin respingerea acțiunii.
Curtea, analizând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs susredate și în temeiul prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, constată că instanța de fond a adoptat o soluție temeinică și legală, urmând ca instanța de recurs să o mențină și să respingă recursul ca nefondat, date fiind motivele de fapt și de drept următoare:
Tribunalul, ca și autoritatea județeană emitentă a hotărârii date în aplicarea prevederilor Legii nr.9/1998, au apreciat corect că reclamantul, ca moștenitor legal al fostului proprietar prejudiciat în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, din 7 septembrie 1940, este îndreptățit la acordarea compensațiilor bănești pentru toate bunurile imobile ce au făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare încheiat între Statul Român și antecesorul reclamantului, pentru că, așa cum relevă însăși pârâta recurentă, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.765/1941 și Legii nr.715/1946 privind stabilirea despăgubirilor cuvenite populației evacuate din D de Sud în urma Tratatului româno - bulgar din 07 septembrie 1940, calculul despăgubirilor se face prin diferența dintre valoarea bunurilor abandonate în de către evacuați (art. II și cele primite de Statul Român (art. III).
Or, reiese evident că fostul proprietar, tatăl reclamantului, nu a primit imobilele de la Statul Român, ci le-a cumpărat, achitând contravaloarea lor, în condițiile legii asupra colonizării, din 25 aprilie 1940.
Criticile asupra actualizării prin sentința în cauză a despăgubirilor cuvenite reclamantului se găsesc de asemenea neîntemeiate, având în vedere că în aplicarea reglementărilor incidente din art. 7 aliniatul 3, art. 8 aliniatul 2 al Legii nr.9/1998, a Nomelor metodologice de aplicare a ordonanței privind reglementarea măsurilor financiare în scopul finalizării aplicării Legii nr.9/1998 și a reglementărilor privind unele măsuri referitoare la funcționarea Comisiei centrale și a Comisiilor județene pentru aplicarea Legii nr.9/1998, dezlegarea dată de instanță în speță este cea conformă unei interpretări literale și sistematico - logice a prevederilor art. 7 din Legea nr.9/1998, pentru stabilirea momentului de la care sunt datorate compensațiile, în raport cu regulile privind plata eșalonată, instituite prin art.8 aliniatul 2, precum și cele cuprinse în art. 5 din nr.HG286/2004 privind unele măsuri referitoare la funcționarea Comisiei centrale și a comisiilor județene pentru aplicarea Legii nr.9/1998, conform cu care se impune să se considere că între operațiunile de "stabilire" și de "validare" a compensațiilor există o succesiune temporală și o evidentă diferență de conținut, determinate de raportul de condiționare dintre ele, caracterizat de efectul retroactiv, de consolidare, al validării de către Comisia centrală asupra a ceea ce s-a stabilit inițial prin hotărârea comisiei județene.
Aceasta, este statuată prin Decizia nr.21/19.03.2007 emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în nr.113/13.02.2008.
Se învederează așadar în decizia suscitată, existența unei dispoziții de actualizare a sumelor numai pentru perioada ulterioară momentului validării, impune să se considere că legiuitorul nu a socotit necesar să dea o reglementare similară și pentru intervalul cuprins între data stabilirii compensațiilor prin hotărârea adoptată de comisie și aceea a emiterii ordinului de validare, deoarece acest interval de timp a fost apreciat ca neglijabil față de cerința prevăzută la art. 7 aliniatul 3 din Legea nr.9/1998 - ca actul de validat să fie emis în cel mult 60 de zile de la data hotărârii comisiei.
În activitatea practică termenul de 60 de zile nu a putut fi respectat (în speța de față acumulându-se peste 5 ani), astfel că sumele din rapoartele de evaluare nu mai sunt actuale datorită evoluției prețurilor, or, reține Înalta Curte de Casație și Justiție, principiul reparării integrale a prejudiciului, în spiritul căruia au fost reglementate compensațiile cuvenite persoanelor beneficiare ale Legii nr. 9/1998, impune ca sumele stabilite să corespundă valorii reale a bunurilor ce fac obiectul legii.
Normele metodologice elaborate în conformitate cu prevederile Legii nr. 9/1998 conțin criterii de evaluare și modalități concrete de stabilire a cuantumului compensațiilor, care conțin dispoziții menite să asigure repararea efectivă a prejudiciului, cu actualizarea prețurilor, potrivit principiului "restitutio in integrum".
Se concluzionează că, față de reglementarea neîndoielnică dată prin dispozițiile conținute în normele metodologice de aplicare a actelor normative adoptate succesiv în materia acordării de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului semnat la 7 septembrie 1940, precum și de incidența principiului reparării integrale a prejudiciului, se impune ca art. 8 aliniatul 2 din Legea nr.9/1998 să fie interpretat în sensul că data stabilirii compensației este aceea a emiterii hotărârii Comisiei județene, respectiv a municipiului B, iar validarea de către Cancelaria Primului Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 7 aliniatul 3 din aceea lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor.
Drept urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție, admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilind în sensul celor învederate, cu putere obligatorie, conform art. 329 aliniatul 3 Cod procedură civilă.
Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 329 aliniatul 3 Cod procedură civilă, starea de fapt din cauză și temeiurile juridice care o însoțesc, reflectate în sentința atacată, alături de considerentele care au răspuns criticilor aduse de recurentă acestei soluții, Curtea conchide că recursul este nefondat și va fi respins ca atare.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr.327/CA/24.03.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, 11.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - LIBER
GREFIER,
- -
RED:/08.10.08/TEHNORED:/10.10.08/2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători - /
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Răzvan Pătru, Claudia
