Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 830/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 27.03.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.830
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.09.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Claudia LIBER
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR B, împotriva sentinței civile nr.237/19.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu reclamanții - intimați G, G, și pârâtul - intimat OFICIUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, și, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei, în baza dispozițiilor art.242 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad sub nr-, reclamanții G, G, iu, au chemat în judecată pe pârâții Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor A și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor B, solicitând obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând primă de concedii pe anii 2001 - 2006, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în calitate de funcționari publici, în temeiul art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, republicată, aveau dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat, dar datorită faptului că prin legi succesive aplicarea dispozițiilor art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 a fost suspendat pentru anii 2001 - 2006 nu au beneficiat de acest drept.
Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor Bai nvocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Arad să soluționeze acțiunea, cerând declinarea cauzei la Curtea de APEL TIMIȘOARA, cu motivarea că pârâtul fiind organ de specialitate al administrației publice centrale, competența de soluționare revine curților de apel potrivit art.3 pct.1 Cod procedură civilă.
A invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a, arătând că potrivit art.6 din nr.HG755/2003, reclamanții ca funcționari publici în cadrul oficiului județean, acesta avea personalitate juridică având capacitatea de a-și asuma drepturi și obligații corelative.
A mai invocat și excepția tardivității introducerii acțiunii, apreciind că potrivit art.3 din decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune privind prima de vacanță aferentă anilor 2001 - 2003 s-a prescris, fiind depășit termenul de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Pe fondul cauzei a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că aplicarea prevederilor art.34 alin.2 din Legea nr.188/1998 fiind suspendată în perioada 2001 - 2006, în această perioadă nu au produs efecte juridice, reclamanții neavând dreptul la prima de concediu în perioada în care aceste prevederi nu erau aplicabile.
Prin sentința civilă nr.237/19.02.2008, Tribunalul Arada respins excepțiile invocate, a admis acțiunea reclamanților obligând pârâții să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând prime de concediu pentru perioada 2001 - 2006 egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii, tribunalul a reținut că reclamanții au fost salariații Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor A și au domiciliul în raza de competență, astfel că potrivit art.2 lit. c) Cod procedură civilă, competența de soluționare a acțiunii a revenit Tribunalului Arad.
Potrivit art.7 alin.1 din Decretul - Lege nr.167/1958, prescripția începe să curgă din momentul în care se naște dreptul la acțiune. Ori aplicarea drepturilor referitoare la prima de concediu a fost suspendată pentru anii 2001 - 2006 prin prelungirea termenului inițial, această suspendare având consecință întreruperea prescripției dreptului la acțiune pentru beneficiarii dreptului la prima de concediu și ca urmare termenul de prescripție nu începe să curgă de la data plecării în concediu a reclamanților ci de la data încetării efectelor actului de suspendare.
Cum suspendarea aplicării dispozițiilor privind prima de concediu a încetat la data de 31.12.2006, Legea nr.486/2006, privind bugetul de stat pe anul 2007, ne mai cuprinzând dispoziții de suspendare, acțiunea reclamanților a fost introdusă înăuntrul termenului de prescripție și pentru perioada 2001 - 2003.
De altfel, prin nr.OUG146/19.12.2007 s-a stabilit dreptul funcționarilor publici de a beneficia de contravaloarea primelor de concediu pentru perioada 2001 - 2006.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, având în vedere că potrivit art.7 alin.1 din nr.HG748/2007, inspectoratele regionale pentru protecția consumatorilor și oficiile pentru protecția consumatorilor funcționează în subordinea B, care este ordonator principal de credite, iar potrivit art.7 din nr.OUG146/2007, ordonatorii principali de credite au obligația să asigure aplicarea prevederilor ordonanței.
Prin precizarea de acțiune reclamanții au chemat în judecată și Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor A, având în vedere că prin nr.HG748/2007, au luat ființă aceste inspectorate regionale ca entități cu personalitate juridică.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții în calitate de funcționari publici din cadrul Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor A, și din anul 2007 în cadrul Inspectoratului Regional pentru Protecția Consumatorilor A au formulat prezenta acțiune, întrucât în perioada 2001 - 2006 nu li s-a acordat prima de concediu la care aveau dreptul conform art.33 alin.2 din Legea nr.188/1999 devenit art.34 alin.2 după republicarea legii în anul 2004.
Potrivit art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Aceste dispoziții au fost suspendate succesiv, iar prin legea bugetului de stat pe anul 2007, nr.486/2005 nu s-a mai prevăzut această suspendare și ca urmare conform art.62 alin.2 din Legea nr.24/2004 republicată, care prevede că la expirarea duratei de suspendare reintră în vigoare, dispozițiile art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 au reintrat în vigoare începând cu 01.01.2007.
Succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune deci, să se rețină că dreptul la prima de concediu de odihnă pentru funcționarii publici a fost introdusă prin art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 republicată (fost 33 alin.2) și și-a produs efecte de la data de 1 ianuarie 2001, iar suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anii 2001 - 2006.
Astfel, pentru ca un drept să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu există în perioada 2001 - 2006, pentru că exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat, întrucât s-ar ajunge la situația că un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
Având în vedere prevederile art.93 din Legea nr.188/1999 republicată, potrivit cărora dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice și prevederile art.161 alin.4, art.292 alin.1 și art.295 alin.2 din Legea nr.53/2002 Codul Muncii și art.1082 Cod civil, instanța a acordat reclamanților daune interese compensatorii pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a devalorizării monedei naționale în perioada 2001 - 2006, care vor fi calculate la punerea în executare a prezentei hotărâri.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse și prevederile art.18 din legea nr.554/2004, instanța a admis acțiunea precizată și a obligat pârâții să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând prima de concediu pentru perioada 2001 - 2006, egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor Bad eclarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată și neîntemeiată.
În motivarea recursului pârâta a arătat că tribunalul în mod greșit a respins excepția privind lipsa competenței materiale a Tribunalului Arad deoarece nu ne aflăm în situația unui conflict de muncă, în sensul în care acesta este definit de actele normative în vigoare. Mai mult, instanța a nesocotit dispozițiile art.3 din Cod procedură civilă potrivit cărora curtea de apel este competentă să judece cererile în materie de contencios administrativ privind autoritățile și instituțiile publice centrale.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a, precizează că în mod greșit instanța de fond a respins această excepție, având în vedere că nu este nici inițiatorul și nici emitentul actelor normative prin care a fost suspendată acordarea primelor de vacanță.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune se arată că instanța a nesocotit dispozițiile art.3 din Decretul - Lege nr.167/1958 potrivit căruia termenul de prescripție este de trei ani. Astfel, dacă avem în vedere logica folosită de instanță în respingerea acestei excepții, se poate înțelege că dreptul material la acțiune este imprescriptibil, ceea ce este de neadmis.
În mod greșit instanța a admis acțiunea reclamanților și a dispus obligarea să achite reclamanților primele de vacanță pe perioada 2001 - 2006. Menționează că nu este ordonator principal de credite, are calitatea de ordonator secundar de credite, în timp ce Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor avea calitatea de ordonator terțiar de credite.
Prima de concediu este un drept salarial suplimentar, care nu este prevăzut de Constituție, ci a fost reglementat în scopul îmbunătățirii calității vieții salariaților, în măsura în care resursele financiare ale bugetului permit aceasta, iar potrivit legilor bugetului de stat pe anii 2002 - 2005 resursele financiare nu au permis acordarea unor drepturi suplimentare, astfel justificându-se prelungirea termenelor de suspendare pe toată această perioadă.
Reclamanții au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea sentinței civile recurate ca temeinică și legală iar pe fond obligarea pârâtelor la plata primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006 într-o singură tranșă fiecărui funcționar public.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor B prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, Curtea reamintește că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
În speță, raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamanților, în calitate de funcționari publici în cadrul Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor A, de a le fi acordate anumite drepturi cu caracter salarial.
Or, în condițiile în care reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor A, debitorul din raportul juridic dedus judecății este instituția competentă să efectueze plata drepturilor salariale, iar nu Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, care nu are calitatea de angajator în acest raport juridic.
Curtea subliniază că obligația Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor constă, eventual, în avizarea pozitivă a proiectului de act normativ de alocare către Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor Aas umelor necesare pentru efectuarea plăți sumelor datorate reclamanților.
O asemenea obligație nu se confundă cu obligația Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor de a aloca, respectiv de a plăti din bugetul său, sumele respective.
În concluzie, Curtea apreciază că Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor nu are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății, respectiv că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Necesitatea punerii în executare a hotărârii judecătorești de obligare a unui ordonator de credite bugetare nu poate autoriza ideea transferării acestei obligații și altui ordonator de credite bugetare.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat că Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor are obligația de a plăti reclamanților sumele datorate de Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor A, fiind, așadar, incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că este întemeiat recursul formulat de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor împotriva sentinței civile nr. 237/19.02.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, Curtea îl va admite.
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.
În consecință, Curtea va respinge cererea reclamanților de obligare a Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor la plata sumelor solicitate cu titlul de prime de concediu cuvenite pentru anii 2001-2006.
Curtea va menține în rest dispozițiile sentinței civile recurate, constatând legalitatea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor împotriva sentinței civile nr. 237/19.02.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Modifică sentința civilă nr. nr. 237/19.02.2008 a Tribunalului Arad în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.
Respinge cererea reclamanților de obligare a Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor la plata sumelor solicitate cu titlul de prime de concediu cuvenite pentru anii 2001-2006.
Menține în rest dispozițiile sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - LIBER
GREFIER,
- -
RED:/24.09.08
TEHNORED:/25.09.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecători - /
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Răzvan Pătru, Claudia
