Alte cereri. Decizia 84/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 84/CA
Ședința publică de la 07 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 3: Eufrosina Chirica
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile promovate în contencios administrativ de reclamanta - SRL, cu sediul în T,-,. 12,.C,.4, județ T și intimata pârâtă, cu sediul în T,-, județ T împotriva sentinței civile nr. 1649/ 27.09.2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți T - ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL, cu sediul în T,-, județ T, T - SERVICIUL DE CONTROL FISCAL III, cu sediul în T,-, județ T și DGFP T - Activitatea De Inspecție Fiscală, cu sediul în T,-, județ T și intimata reclamantă, având ca obiect contencios fiscal.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 31.01.2008 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 07.02.2008.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr-, reclamanta - SRL a formulat în contradictoriu cu DGFP T contestație împotriva deciziei nr. 45/07.12.2006.
Reclamanta contestă obligația de plată a sumei de 18981 lei reprezentând impozit pe profit, considerând că până în anul 2005 societatea era înregistrată ca microîntreprindere și în mod nejustificat nu au fost deduse o serie de cheltuieli dovedite cu facturi, bonuri fiscale, tabele nominale, procese verbale.
Se arată că o serie de facturi au fost apreciate ca fiind eliberate pe numele persoanei fizice, însă acesta este administratorul societății. În plus, acest fapt nu este real.
Cu ocazia controlului efectuat nu s-a ținut seama nici de contractul de comodat încheiat între și - SRL.
În susținerea acțiunii se depun înscrisuri.
La solicitarea repetată a instanței în sensul dacă reclamanta înțelege să conteste și raportul de inspecție fiscală nr. 24517/29.08.2006 și decizia de impunere nr. 16108/24517/31.08.2006, reclamanta prin administratorul să arată la termenul din 14.06.2007 că se contestă doar decizia nr. 45/2006 pentru că anularea acesteia va suspenda punerea în executare a celor două documente amintite.
La termenul din 02.08.2007 se consemnează că administratorul societății depune la dosar un înscris din care rezultă că se contestă și raportul de inspecție fiscală. La filele nr. 100 și 110 din dosar se află însă înscrisuri prin care administratorul societății informează instanța că i-au fost blocate conturile și dorește ca DGFP T să deblocheze conturile firmei până la soluționarea cauzei. La același termen se precizează că nu se solicită suspendarea actului atacat.
Prin concluziile asupra fondului cauzei reclamanta prin administrator solicită și anularea actelor care au stat la baza deciziei contestate.
Instanța dispune citarea Activității de inspecție fiscală, Serviciului de control fiscal III și Activității de control fiscal din cadrul DGFP
Pârâții nu depun întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 1649/27.09.2007 a fost admisă în parte acțiunea și anulate în parte raportul de inspecție fiscală nr. 24517/29.08.2007, Decizia de impunere nr. 168/31.08.2006 și decizia nr. 45707.12.2006. S-a stabilit că reclamanta datorează bugetului de stat pentru perioada 04.04.2001-31.12.2005 cu titlul de impozit pe profit, suma de 6559 lei, majorări de întârziere de 1443 lei și penalități de întârziere de 313 lei. Actele au fost păstrate pentru restul sumelor stabilite.
Din motivare rezultă că au fost însușite întrutotul concluziile raportului de expertiză efectuată în cauză, fiind considerate deductibile toate cheltuielile enumerate în decizia nr. 45/2006, mai puțin cele pentru degradat,cu motivația că degradarea s-a produs în anul 2001 când societatea era plătitoare de impozit pe venit microîntreprinderi.
Soluția a fost atacată cu recurs de către - SRL și DGFP
În motivarea recursului său arată că instanța nu a făcut compensarea cu suma plătită în plus la impozitul pentru venit microîntreprinderi.
Față de prevederile art. 316 raportat la art. 294 alin. 1.pr.civ. întrucât contestația reclamantului vizează faptul că din impozitul pe profit calculat nu au fost scăzute o serie de cheltuieli considerate deductibile, cererea din recurs va fi considerată o cerere nouă inadmisibilă și nu va fi luată în considerare.
Motivele de recurs sunt completate în termen, recurentul arătând că în mod nejustificat a fost obligat la plata sumei de 6559 lei impozit, 1443 lei majorări de întârziere și 313 lei penalități de întârziere, suma fiind achitată anterior efectuării controlului fiscal prin cheltuieli deductibile.
Prin recursul său, DGFP T critică concluziile raportului de expertiză, considerând că acestea nu se fundamentează pe baze legale.
Asupra recursului DGFP:
Potrivit art. 301.pr.civ.:" termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".
Potrivit dovezilor atașate la dosar, hotărârea instanței de fond a fost comunicată către toate serviciile din cadrul DGFP T la 26.11.2007. În conformitate cu art. 301.pr.civ. ultima zi pentru depunerea recursului era 12.12.2007.Din înscrisurile ce însoțesc recursul DGFP T rezultă că acesta a fost înaintat către Curtea de APEL CONSTANȚA la 18.12.2007, neexistând dovezi din care să rezulte depunerea sa la ribunalul Tulcea anterior acestei date. Pentru aceste motive recursul DGFP Taf ost respins ca tardiv formulat.
Asupra recursului - SRL:
Acțiunea reclamantei are ca obiect anularea deciziei nr. 45/2006 și este formulată în contradictoriu cu DGFP Nu rezultă din actele dosarului că reclamanta a înțeles să solicite și anularea raportului de inspecție fiscală precum și a deciziei de impunere, singura referire în acest sens fiind făcută într-un moment în care nu mai putea fi luată în considerare (după închiderea dezbaterii și acordarea cuvântului pe fondul cauzei). Prima instanță era datoare să stăruie pentru stabilirea obiectului acțiunii și cadrului procesual pasiv iar în cazul în care reclamanta nu a făcut precizări în acest sens, trebuia să facă aplicarea art. 129 alin. 6.pr.civ.
Potrivit art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 6.pr.civ. când instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut se pronunță modificarea hotărârii atacate.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a avut în vedere exclusiv concluziile raportului de expertiză. Expertiza a analizat următoarele obiective stabilite de către instanță: exactitatea sumelor trecute în actul de control și în decizia de impunere și precizarea dacă cheltuielile efectuate și enumerate în actul atacat pot fi deduse din impozitul pe profit.
Din raportul de inspecție fiscală nr. 24517/29.08.2006 rezultă perioada supusă verificării, respectiv 04.04.2001-31.12.2005, din care 04.04.2001-31.08.2001 și 01.01.2004-31.12.2005 - impozit pe profit și 01.09.2001-31.12.2003 - impozit venit microîntreprinderi. Din același raport de inspecție rezultă că pentru perioada în care s-a calculat impozitul pe profit, a rezultat suma de 9195 lei, 7682 lei majorări de întârziere și 2104 lei penalități de întârziere. Aceasta este și suma ce face obiectul acțiunii (total 18981 lei). Mai mult, reclamantul nu contestă cuantumul sumei reprezentând impozit pe profit, majorări de întârziere și penalități de întârziere, ci invocă existența unor cheltuieli deductibile pe care organul de control le-a considerat nedeductibile. Astfel, primul obiectiv al expertizei este neutil soluționării cauzei în conformitate cu art. 129 alin. 6.pr.civ. Cu toate acestea, expertul a calculat suma reprezentând impozit pe venit microîntreprinderi (cum s-a arătat, această perioadă nu face obiectul acțiunii) și suma reprezentând impozit pe profit, rezultând o valoare mai mică decât cea stabilită de organele de control. Această sumă a fost avută în vedere de către prima instanță (6559 lei, 1443 lei majorări și 313 lei penalități), cu toate că, așa cum am arătat deja, cuantumul nu a fost contestat. Mai mult, din cuprinsul expertizei (fila 55) rezultă că din totalul reprezentând impozit pe profit, reclamanta a achitat suma de 2295 (cu acest titlu). Această eventuală micșorare nu a fost reluată în concluziile expertizei și nu a fost reținută nici de către instanță.
Deși din cuprinsul expertizei nu se înțelege cu claritate dacă cheltuielile pe care expertul le-a considerat deductibile au fost deja scăzute din impozit, totuși, coroborând expertiza cu răspunsul la obiecțiuni, se poate trage concluzia că aceste cheltuieli nu au fost scăzute și deductibilitatea reprezintă doar o părere a expertului care urmează să fie analizată și aplicată de către instanța de judecată. Dacă instanța se considera nelămurită, putea, în baza rolului activ precum și în baza art.211 pr.civ. să ceară lămuririle necesare. Deși prima instanță și-a însușit părerea expertului considerând deductibile mare parte din cheltuieli, nu le-a scăzut din suma totală reprezentând impozit pe profit.
Astfel, potrivit art. 129 alin. 6.pr.civ.:" în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății".
Totodată, conform art. 312 alin. 5.pr.civ.:" în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată sau altei instanțe de același grad". Soluționarea unei cauze fără a se avea în vedere obiectul acțiunii și fără a se administra probele necesare dezlegării acestui obiect echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Față de prevederile art. 312 alin. 3 teza ultimă pr.civ. hotărârea instanței de fond a fost casată, cu ocazia rejudecării urmând a se avea în vedere următoarele:
- stabilirea actelor atacate și a cadrului procesual pasiv;
- perioada vizată de contestator și pentru care a fost calculat un impozit de profit, majorări și penalități de 18981 lei (sumă ce nu se contestă), respectiv 04.04.2001-31.08.2001 - 01.01.2004-31.12.2005;
-se va stabili dacă pentru această perioadă - sau o parte din ea - societatea a fost înregistrată ca microîntreprindere, conform afirmațiilor reclamantei, acesteia revenindu-i obligația de a face dovezi cu înscrisuri conform art. 1169 civ. fapt ce ar determina un alt mod de calcul al impozitului;
- se va analiza ( în funcție de prevederile legale și înscrisurile depuse) dacă cheltuielile enumerate în cuprinsul deciziei nr. 45/2006 (și numerotate de instanță de la 1 la 6) sunt sau nu deductibile din suma totală reprezentând impozit pe profit și se va aprecia dacă o eventuală scădere a sumei implică o recalculare a penalităților și majorărilor de întârziere.
Pentru aceste considerente a fost admis recursul societății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității formulării recursului de către DGFP.
Respingerecursul formulat de DGFP T, cu sediul în T,-, județ T împotriva sentinței civile nr. 1649/ 27.09.2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, ca tardiv.
Admiterecursul declarat de - SRL, cu sediul în T,-,. 12,.C,.4, județ T împotriva sentinței civile nr. 1649/ 27.09.2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți T - ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL, cu sediul în T,-, județ T, T - SERVICIUL DE CONTROL FISCAL III, cu sediul în T,-, județ T și DGFP T - Activitatea De Inspecție Fiscală, cu sediul în T,-, județ T, având ca obiect contencios fiscal.
Casează sentința civilă nr.1649/27.09.2007 și trimite cauza primei instanțe pentru rejudecare.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 07. februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
07 Februarie 2008
Jud.red--
Tehnored.jud.- 08.02.2008
Jud.fond-;
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Adriana Pintea, Eufrosina Chirica
