Alte cereri. Decizia 849/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 849/R-
Ședința publică din 26 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
JUDECĂTOR 3: Ioana
Grefier
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - reprezentată prin Șaguna, cu sediul în B,--24, sector 1 - DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR, cu sediul în -. V,-, județul V, de pârâtul, domiciliat în -. V,-,. 6A,. C,. 4 și de pârâta RM., cu sediul în -. V,--5, județul V, împotriva sentinței nr. 477 din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții, domiciliat în -. V,-, -. B,. 22, județul V, domiciliată în -. V, str. G-ral nr. 14, -. E,. 16, județul V, domiciliat în -. V,-, județul V, domiciliat în -. V,-, județul V, partea prejudiciată DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în -. V, str. G-ral nr. 17, județul V, chemații în garanție DIRECȚIA PENTRU, FAMILIE ȘI SOLIDARITATE SOCIALĂ, cu sediul în -. V, Calea lui nr. 202, județul V, domiciliată în -. V, str. - -, -. A,. 9, județul V, domiciliat în -. V,-,. 90,. A,. 6, județul V, domiciliat în -. V,-, -/1,. F,. 6, județul V, domiciliat în -. V, Calea lui nr. 183,. 15,. B,. 12, județul V, și, ambii domiciliați în -. V, str. - -, -. B,. 6, județul V, domiciliat în -. V,-, -. A,. 8, județul V, pârâții-chemați în garanție G și, ambii citați la sediul Tribunalului Vâlcea, din -. V, nr. 1, județul V, citat la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, din -. V, județul V, și, ambii citați la sediul RM. V, din -. V,--5, județul V și chematul în garanție TRIBUNALUL VÂLCEA, cu sediul în -. V, nr. 1, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 22.09.2008, concluzii scrise formulate de recurentul-pârât; la data de 24.09.2008, completări la concluziile scrise formulate de recurenta-pârâtă
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 19 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
Având nevoie de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea asupra recursurilor la data de astăzi, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
La data de 19.05.2004, s-a înregistrat cererea formulată de procurorul financiar de pe lângă Curtea de Conturi împotriva pârâților: - - Râmnicu V, -, și, pentru a fi obligați la plata următoarelor sume de bani: 198.082.356 lei de către - "" - Râmnicu V câtre bugetul de stat; la plata aceleiași sume în solidar de către pârâții și - către - "" - Râmnicu V, la plata sumei de 520.641.513 lei către - -, de către pârâții, -, și;
Toți pârâții să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a precizat, că în perioada 16.02 - 26.03.2004, Camera de Conturi V, a efectuat un control, la - "" - Râmnicu V, încheindu-se proces verbal de control nr.26/316/31.03.2004.
Cu acest prilej, s-au constatat mai multe abateri financiare, care au produs prejudicii, atât bugetului de stat, cât și - "" - Râmnicu
Controlorii financiari au constatat că - "" - Râmnicu Vaî ncălcat prevederile OG nr.26/95 privind plata impozitului pe dividende din anul 2002, în sensul că la valoarea dividendelor de plată a aplicat o cotă de impozit de 5%, în loc de 10%, cât prevede actul normativ.
Impozitul suplimentar, a fost plătit la stat cu întârziere, - în anul 2004, așa încât se impune obligarea pârâtei - "" - Râmnicu V la plata sumei de 198.082.356 lei dobânzi și penalități, însă vinovați de această situație, sunt pârâții și -, în calitate de director general și respectiv, director economic ai - "" - -.
Se impune obligarea pârâților și - și la plata sumei de 529.641.513 lei, drepturi salariale primite necuvenit de pârâtul, în calitate de director general, 440.861.883 lei, diferență venit net rezultat după regularizarea cu bugetele și fondurile în care se fac vărsăminte din salariile brute și foloase nerealizate, în sumă de 79.779.630 lei.
Au fost acordate nelegal drepturi de natură salarială pârâtului în sumă brută totală de 811.408.315 lei, din care pentru anul 2002 - 326.678.615 lei, pentru 2003 - 457.345.400 lei și pentru luna ianuarie 2004 - 27.384.300 lei. La această situație, s-a ajuns prin nerespectarea dispozițiilor legale. Astfel, OG nr.79/2001, aprobată prin Legea 59/2002, prevede că salariul de bază lunar al conducătorului agentului economic, nu poate depăși indemnizația lunară pentru funcția de secretar de stat.
Nivelul salariului de bază lunar al directorului general (pârâtul ), începând cu anul 2002 - luna ianuarie a fost depășit, diferențele fiind din ce în ce mai mari.
De asemenea, s-a depășit cu 45% și nivelul de 50% din salariul de bază a drepturilor salariale la care pârâtul avea dreptul conform art. 7(2) din OUG 79/2001(sporuri, premii, adaosuri).
Au fost încălcate și prevederile legale privind acordarea sporului de vechime după pensionare pentru pârâtul (acesta nu avea dreptul să încaseze sporul de vechime de 25%). Și prin acordarea indemnizației de concediu pârâtului, s-a încălcat, de asemenea, legea.
La filele 22 și 202 -.II dosar, pârâții - - Râmnicu V și au depus întâmpinări prin care au solicitat anularea actelor de control întocmite de reclamantă.
În întâmpinarea de la fila 202 -.II dosar, pârâtul a formulat mai multe excepții: - excepția de neconstituționalitate a Legii 94/92 privind Curtea de Conturi, de nelegalitate a cererii de chemare în judecată; excepția depășirii atribuțiilor de control ale Camerei de Conturi
Excepția de neconstituționalitate a Legii 94/1992, invocată de pârât a fost soluționată de Curtea Constituțională a României - fila 25 dosar. III în sensul că a fost respinsă.
În întâmpinare, pârâtul a mai susținut, că drepturile salariale au fost stabilite de AGA, fiind acordate în mod legal.
La fila 1 din.III dosar, pârâții, și, au formulat cerere de chemare în garanție a Direcției de Muncă și Solidaritate V, precum și a membrilor comisiei de cenzori a - "" - numiții:, -, -, și.
În motivarea cererii, pârâții au arătat că au fost aleși în a - "" -, încheind cu pârâtul un contract de performanță, iar dispozițiile acestui contract, au fost respectate. Au fost respectate și prevederile art.7 din OUG nr.79/2001, aprobată prin 59/2002. În acest contract, sporurile acordate pârâtului erau de 45%, deși legiuitorul prevăzuse că ele puteau fi de 50% cel mult.
Niciodată - "" - nu a aprobat spor de fidelitate, spor de membru consiliu de administrație pentru pârâtul, așa cum se susține în actul de control. Direcția de Muncă și Solidaritate Socială V, avea sarcina să verifice salariile conducătorilor de unități.
La fila 256 dosar.V, pârâtul a chemat în judecată mai multe persoane, printre care și magistrați ai Tribunalului Vâlcea pentru a fi obligați să-i plătească daune morale. Această cerere nu a fost timbrată.
La filele 1416 dosar -.8 dosar și 1424 dosar, pârâții și - au formulat cereri de chemare în garanție a numiților, și - "" - Râmnicu
În motivarea cererilor au precizat, că în mod eronat reclamantul a reținut în actul de sesizare, că nu au fost respectate reglementările legale de către membrii pentru perioada supusă controlului, respectiv ianuarie 2002 - ianuarie 2004.
Membrii nu au nici o culpă pentru nerespectarea legii. Dimpotrivă, în referatul nr. 7660/2002 s-a menționat cum se corelează prevederile contractului de performanță, cu cele ale contractului colectiv de muncă.
Cei doi chemați în garanție, și, în calitate de angajați ai - - Râmnicu V, consilieri juridici au semnat și înregistrat la Direcția de Muncă și Solidaritate Socială V mai multe acte adiționale la contractul colectiv de muncă (cu privire la indexarea salariilor, creșteri ale salariului brut, etc.).
Aceleași susțineri s-au făcut și în cererea de la fila 1424 din dosar, formulată de -.
Prin Sentința nr.447/17.03.2008, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă. A dispus obligarea pârâtului să plătească către - "" - -. V, suma de 2348,4 RON, reprezentând despăgubiri bănești încasate nelegal; a respins acțiunea față de ceilalți pârâți, a respins, de asemenea, excepțiile formulate de pârâtul la fila nr.2002,.II dosar (mai puțin excepțiile de neconstituționalitate) și cererea de chemare în garanție formulată de pârâții -, și (1, volumul III). A anulat ca netimbrată, cererea formulată de pârâtul, la fila nr.256,.V din dosar.
Pentru a pronunța această soluție, a reținut în considerente, următoarele:
Pârâtul a fost director general la - "" - Râmnicu V, iar -, director economic la această pârâtă.
În actul de control încheiat de procurorul financiar, s-a reținut, că pârâtul a încasat drepturi necuvenite în sumă de 520.641.513 lei, pe anii 2002 - 2004, sumă pe care este obligat să o plătească, în solidar cu -, fost director economic, și cu pârâții, și.
De asemenea, pârâții și -, trebuie să fie obligați în solidar și la plata sumei de 198.082.356 lei, prejudiciu, constând în dobânzi și penalități pentru impozitul ce trebuia plătit de - "" - Râmnicu V, (în procent de 10% din dividende) - până la data de 19.04.2004.
Reclamantul a mai precizat, că în cauză a fost încălcată OG nr. 79/2001, cu privire la întărirea disciplinei financiare, deoarece pârâtul, ar fi încasat un salariu de bază lunar, ce a depășit indemnizația lunară pentru funcția de secretar de stat, începând cu anul 2002.
Și sporurile și adaosurile încasate au depășit limita legal admisă, de cel mult 50% din salariul de bază (acordare nelegală a indemnizației pentru funcția de președinte al consiliului de administrație, spor vechime, indemnizație de concediu).
În cauză, (.III dosar - fila 262) s-a efectuat prima expertiză contabilă pentru verificarea acestor aspecte, de către experții -, și (cerere admisă la termenul din data de 12.04.2005).
Acest raport de expertiză, a concluzionat (fila 268 dosar,.III), că prima sumă din actul de control de 198.082.356 lei (dobânzi la impozit de 10% cât era legal să plătească - "" - Râmnicu V pe dividende, nu de 5% cum s-au calculat), nu este imputabilă nici - "" - Râmnicu V și în nici un caz fostului director general care nu avea sarcini în acest sens (de calcul și virare a sumelor).
Nici suma de 520.641.513, lei nu este nelegal încasată de pârâtul, pentru că acesta și-a desfășurat activitatea de director general și președinte al Consiliului de Administrație, în baza unor norme de lege speciale respectiv, Legea 31/1990 și a contractului de muncă și performanță, aprobate de organele abilitate. La fila 283.III, expertiza concluzionează, că nu sunt constatate încălcări ale legii pentru această sumă. Este adevărat, că acest raport de expertiză, a fost anulat de instanță - fila 173.V dosar datorită unor neregularități procedurale, totuși, problemele de fond rezolvate aici, rămân câștigate cauzei, cu atât mai mult, cu cât, noua expertiză efectuată de expert contabil -, - fila 1060 - 1064.VIII dosar, are aceleași concluzii ca și prima. Acesta stabilește, că drepturile salariale încasate necuvenit de pârâtul, sunt în valoare de 2348,4 RON, reprezentând depășirea cuantumului legal al premiului anual pe anul 2002 (fila 1064 dosar.VIII).
Concluziile noii expertize dispuse în dosar, întocmită de experții G, G și, se întemeiază pe premise greșite, cu privire la premiul anual încasat de pârât, deoarece se susține că nu a fost aprobat de autoritatea publică locală, fapt lipsit de relevanță pentru speța de față (dealtfel experții au calculat premiul anual ce ar trebui restituit de pârât într-un cuantum mai mare decât a cerut însăși reclamanta).
La fila 1575 din dosarul cauzei.IX, completul de divergență și-a expus în scris opiniile cu privire la drepturile bănești încasate de pârâtul.
Cu privire la indemnizația secretarului de stat, cei trei experți susmenționați, nu au avut în vedere, că indemnizația secretarului de stat, nu a fost prevăzută în Monitorul Oficial, decât la 01.01.2003 și deci, nu putea fi luată ca reper, în raport cu salariul de bază al pârâtului până la această dată. Salariul de bază al pârâtului, a respectat contractul de performanță și așa cum s-a precizat anterior, cererea reclamantului, este întemeiată numai pentru suma de 2348,4 RON.
La filele 538 - 539.I din dosar se află contractul de muncă și de performanță, încheiat de - "" - Râmnicu V cu pârâtul și acesta este cadrul juridic în care trebuie să se circumscrie drepturile bănești ale pârâtului.
Aceste contracte, reprezintă conform dispozițiilor legale, legea părților ce au participat la încheierea lor.
Contractele individuale de muncă, nu pot conține clauze care să stabilească alte drepturi decât cele din contractul colectiv de muncă și reprezintă legea părților (art.236 Codul Muncii ).
În acest context, a fost admisă în parte cererea Procurorului Financiar și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 2348,4 RON drepturi bănești încasate nelegal, către - - Râmnicu Restul sumelor imputate au fost considerate a fi fără temei legal.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamant față de ceilalți pârâți.
S-a mai reținut că drepturile bănești, s-au acordat în funcție de aptitudinile profesionale și personale ale pârâtului, iar solidaritatea cu ceilalți pârâți chemați în judecată de reclamant, nu are temei legal.
S-a respins cererea de chemare în garanție, formulată la fila 1.III dosar, de, și, în contradictoriu cu Direcția de Muncă și Solidaritate V și Comisia de cenzori a - - Râmnicu V, (, -, -, și ) cu motivarea, că nu s-a dovedit, că aceștia ar avea vreo vină în acordarea drepturilor bănești din litigiu.
A fost anulată ca netimbrată cererea formulată de pârât la fila 256 dosar.V - prin care s-au solicitat daune morale de la 9 pârâți chemați în proces (la fila 1429.VIII dosar pârâtul a formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru și i-a fost respinsă).
Au fost, de asemenea, respinse cererile formulate (1416 și 1424 dosar.VIII), de și -, împotriva consilierilor juridici ai - - Râmnicu Pârâții au fost învinuiți, că ar fi semnat și înregistrat la Direcția de Muncă mai multe acte adiționale la contractul colectiv de muncă pe care și -, nu le-au cunoscut. Aceste acte adiționale, se referă la creșteri salariale ale pârâților.
Cei doi consilieri juridici, nu vor fi obligați la plata vreunei sume de bani, atâta vreme, cât drepturile bănești ale pârâților, nu sunt nelegale.
Excepțiile formulate de pârâtul (la fila 202.II dosar) și reiterate pe tot parcursul procesului, cu excepția celor de neconstituționalitate (soluționate de Curtea Constituțională), au fost respinse.
Cele care se referă la nelegalitatea cererii de chemare în judecată, depășirea atribuțiilor Camerei de Conturi V sau că această instituție nu a răspuns la obiecțiunile pârâtului, au fost motivate, folosindu-se argumentele că Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a fost abrogată prin OUG nr.43/2006, însă la data formulării acțiunii - anul 2004, fost în vigoare și temeiul acțiunii a fost această lege.
A apreciat că nici excepția prescripției extinctive formulată de pârât, la data de 10.03.2008, nu este întemeiată și a fost respinsă.
Împotriva acestei soluții au fost formulate recursuri în termen legal, de către reclamanta Curtea de Conturi a României, pârâtul și - "" - -.
În recursul formulat de recurenta Curtea de Conturi a României, au fost invocate critici de nelegalitate, încadrabile în dispozițiile art.304 pct.8 și pct.9 Cod pr.civilă, sub următoarele aspecte:
- instanța de fond a înlăturat în mod greșit concluziile excepțiilor G, G și, în legătură cu premiile anuale, deși sunt conforme cu dispozițiile legale.
Indiferent de data la care s-a publicat în Monitorul Oficial, indemnizația secretarului de stat, exista obligația pentru recurent, ca la revizuirea anuală a contractului pe criterii de performanță, să solicite conducătorului administrației publice locale, să aprobe nivelul drepturilor bănești, cuvenite conducătorilor, în limitele prevăzute de art.7 alin.2 și 3 din nr.OUG79/2001.
- instanța de fond a admis în mod greșit concluziile expertului -, cu toate că, nu respectă dispozițiile legale amintite.
Acesta consideră, că legea amintită se aplică, numai la momentul încheierii contractului de performanță, făcând abstracție, de faptul, că ulterior, prin adaosuri și indexări, salariul directorului general, depășește indemnizația secretarului de stat, consideră că după aceea, i se aplică dispozițiile Legii nr.31/1990 (prin aprobarea Adunării Generale a Acționarilor).
Expertul mai arată că, nr.OUG191/2002, stabilește numai indemnizația secretarului de stat, nu și pe cea a directorului general, fapt contrazis de dispozițiile art.7 din nr.OUG79/2001 și că Decizia nr.374/R-CM/11.11.2005, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, are autoritate de lucru judecat, deși excepția a fost respinsă prin încheieri premergătoare.
- instanța de fond a interpretat greșit legislația privind salarizarea conducătorilor agenților economici și nu s-a pronunțat cu privire la sporuri, adaosuri, premii și alte drepturi de natură salarială, adică, dacă acestea depășesc sau nu limita legală prevăzută de art.7 alin.2 din OUG nr.79/2001.
În dezvoltarea acestei critici, recurenta a susținut, că drepturile salariale cuvenite conducătorilor agenților economici, nu se negociază, ci se stabilesc unilateral de către organele administrației publice, în subordinea cărora se află, pe bază de prevederi legale imperative și de ordine publică.
Recurentul pârât a fost salariat cu o indemnizație de 25% din salariul de bază al directorului general, impozitată la activitatea de bază, cu încălcarea prevederilor nr.HG248/1992, pentru modificarea și completarea nr.HG794/1991.
- au fost încălcate prevederile legale și dispozițiile contractului colectiv de muncă, aplicabil la - "" -, referitor la numărul de zile de concediu de odihnă, calculate în funcție de vechimea în muncă, prin acordarea sporului de vechime după pensionarea recurentului din cauză; acesta, cumulând calitatea de pensionar, cu cea de director general, nu mai avea dreptul la sporul de vechime. La data încheierii contractului de performanță, avea vechimea de 3 luni și 19 zile, iar în tranșele de vechime, aferente perioadei 0-3 ani, prin contractele colective de muncă, nu se acordă spor de vechime.
O altă critică se referă, la faptul, că instanța de fond a adoptat punctele de vedere ale unor experți care au calculat premiul anual în sumă de 71.591.886 lei vechi, reprezentând suma cu care s-au depășit 12 salarii de încadrare și suma de 105.979.663 lei vechi (12 indemnizații ale secretarului de stat) ca fiind sume brute și nu nete, așa cum s-au calculat prin actul de control ce a stat la baza sesizării instanței.
Nici în rapoartele de expertiză, întocmite de către experții - și, nu se reține, că prin drepturile salariale încasate de recurent, nu s-au încălcat normele legale în vigoare.
Prin înlăturarea raportului expertului consilier, de la asistarea experților amintiți, pentru lipsa jurământului obligatoriu, fără citarea părților, i s-a încălcat dreptul la apărare, cu atât mai mult, cu cât experții cauzei, au răspuns la obiective fixate de recurent, neaprobate de instanță.
În recursul formulat de recurenta - "" - -. V, sunt invocate aceleași critici ca și cele ale recurentei Curtea de Conturi, completându-se în plus, cu cea privind înlăturarea obiecțiunilor sale la raportul de expertiză formulat la data de 06.11.2006 și reiterate în data de 09.07.2007.
Și-a justificat interesul promovării acțiunii, prin aceea, că Vaf ost sesizată de către Curtea de Conturi, pentru a se verifica activitatea sa; au fost încheiate acte de control, pe care le-a contestat, aceastea s-au suspendat până la soluționarea acțiunii prezente, pentru suma de 109.350.278 lei ROL (impozit pe profit, dobânzi și penalități), întrucât în perioada ianuarie 2002 - ianuarie 2004, s-au efectuat cheltuieli cu salariile recurentului, fără a fi aplicată și respectată legislația. A mai susținut, că s-au dispus măsuri asiguratorii asupra bunurilor sale mobile, până la achitarea efectivă a sumei datorate.
Recurentul a invocat critici încadrabile în dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, respectiv:
- instanța a soluționat cauza, cu toate că, începând cu data de 09.11.2005, procesul nu a mai avut reclamant, deoarece au fost abrogate dispozițiile Legii nr.94/1992, fără a se prevedea prin acte normative, cine preia atribuțiile procurorilor financiari.
Camera de Conturi V, nu a avut și nu are atribuții de a trimite în judecată persoane fizice.
A mai susținut, că recurenta - "" - -. V, nu are cerere de chemare în judecată, care să îndeplinească cerințele art.109 Cod pr.civilă.
În aceste condiții, instanța de fond, trebuia să aplice prevederile art.133(1) Cod pr.civilă și să declare nulă orice cerere.
- instanța de fond trebuia să admită excepția puterii de lucru judecat, întrucât a fost pronunțată Decizia nr.374/R/CM/11.11.2005, având ca adversară societatea și ca obiect aceleași drepturi salariale; și celelalte excepții invocate, trebuiau admise.
- instanța de fond a adoptat soluția pe baza expertizei efectuată de expertul -; lucrarea este rezultatul unei greșeli materiale, întrucât, nu a ținut cont de aprobarea, pentru întreaga sumă.
A motivat că, prin art.93 din contractul colectiv de muncă, plata drepturilor salariale se face periodic, în zilele de 12 și 27 ale fiecărei luni, iar întârzierea, conduce la indexarea sumei, în funcție de rata inflației și dobânda bancară. Premiul de 12 salarii, nu poate fi stabilit mai devreme de luna mai-iunie a anului următor, adică cu o întârziere de 5-6 luni, când societatea, ar trebui să plătească dobânda bancară și indexată.
Pentru a preveni această situație defavorabilă societății, salariul de calcul este cel din luna de plată (în OUG nr.79/2001, se precizează doar 12 salarii lunare, indiferent de lună), adică exact cum a fost aprobată de - "" -.
A concis, cu precizarea, că nu datorează nici o sumă de bani societății și a solicitat excluderea din sentință a opiniei separate, formulată de magistratul de la fond.
În concluziile sale, recurentul a mai susținut, că termenul de prescripție este de 3 ani și curge de la desfacerea contractului de muncă, respectiv data de 14.02.2004 și 31.01.2005, faptele imputate fiind prescrise. De asemenea, a menționat că - "" -, nu are aprobare, pentru a formula acțiune împotriva sa.
Printr-o nouă cerere, primită de instanță la data de 17.06.2008, recurentul a susținut competența instanței, specializată în conflicte de muncă, motivând că pretențiile din acțiune, reprezintă drepturi salariale, în raport de fostul său angajator.
Analizând aceste critici prin prisma probatoriului administrat și prin raportare la dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, instanța apreciază ca fiind fondate recursurile formulate de recurentele Curtea de Conturi și - "" - și ca nefondat, pe cel formulat de pârâtul, după cum se va explicita în considerentele ce vor urma.
Astfel, în speță sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG79/2001, deoarece art.1 stabilește că actul normativ se aplică "și societăților comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar majoritar". În cazul "", este acționar unic Consiliul Local al Municipiului -.
Pornindu-se de la aceasta, este logic, că vor fi apreciate ca probe valabile, lucrările experților care au aplicat aceste reglementări legale și, nu pe cele care au oscilat între acestea și dispozițiile Legii nr.31/1990. Se aplică legea specială și numai dacă nu există reglementări, se aplică legea generală (principiu de drept) și nu invers.
Potrivit art.7 don nr.OUG79/2001, "conducătorul agentului economic va fi remunerat, ținându-se seama de volumul și importanța activității, cu un salariu de bază lunar, care nu poate depăși indemnizația lunară pentru funcția de secretar de stat prevăzută de lege"; în afară de acesta, mai poate primi o sumă de maxim 50%, sub formă de sporuri, adaosuri, premii și alte drepturi de natură salarială, precum și un premiu anual de până la 12 salarii de bază lunare, în cazul în care au fost realizate criteriile prevăzute în contractele de performanță.
Experții contabili, G, G și, au stabilit prin calcul, că pârâtul-recurent a primit în plus la salariul de încadrare net, pentru perioada 01.01.2002 - 31.02.2004, suma de 97.731.373 lei (ROL) și suma de 105.979.663 lei ROL, cu titlu de premiu pentru anul 2002, având ca referință de calcul, indemnizația primită de secretarul de stat, potrivit dispozițiilor legale menționate.
Ce-a de-a doua sumă, este limitată în actul de sesizare, la suma de 55.692.000 lei ROL.
În mod greșit, reține instanța de fond, că experții amintiți, nu au putut determina indemnizația secretarului de stat, pe motiv că a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 01.01.2003, în condițiile în care în Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu numeroasele modificări, sunt prevăzute sumele și modalitățile de calcul (art.20).
Această lege a fost modificată la data de 24.04.2001, 29.12.2001, 04.04.2002, 24.12.2002.
Chiar într-o eventuală imposibilitate de stabilire a salariului de bază al recurentului, din motivul reținut, trebuia să se ajungă la rectificare ulterioară și la restituirea sumei încasate în plus.
Lucrarea efectuată de către expertul -, nu este corectă, întrucât aplică dispozițiile art.7 alin.2 și 3 din OUG nr.79/2001, numai la momentul încheierii contractului de performanță, iar pentru celelalte sume, reglementate de aceste texte de lege, aplică dispozițiile Legii nr.31/1990.
Art.9 alin.2 din nr.OUG79/2001, condiționează drepturile salariale, de îndeplinirea criteriilor de performanță, (acestea se pot diminua cu maxim 30% din salariul de bază).
poate aprecia, dacă s-au îndeplinit criteriile de performanță, nu poate depăși nivelul maxim al drepturilor salariale stabilite de lege, le poate doar micșora, în limita impusă prin lege.
Este corectă, reținerea instanței de fond, cu privire la nerelevanța aprobării primelor anuale de către conducătorul administrației publice locale, însă nu pentru motivarea reținută, ci doar pentru că nu se pretinde astfel prin actul de sesizare.
Expertiza în baza căreia s-a pronunțat instanța de fond, nu raportează salariul pârâtului recurent, la indemnizația secretarului de stat, pretinzând chiar că nu se aplică, ignorându-se dispozițiile legale.
Așa cum se susține de către recurente, instanța de fond, nu a motivat, dacă sumele încasate de pârât, cu titlu de sporuri, adaosuri, premii, etc, depășesc cota procentuală, prevăzută de art.7 alin.2 din OUG nr.79/2001, de 50%. Reține doar, că a fost depășit premiul anual 2002, cu suma de 2348, 4 lei. Or, acest premiu anual, este reglementat de G nr.79/2001 și nu de "normele de lege speciale" ale Legii nr.31/1990.
De asemenea, instanța de fond, nu a motivat, dacă recurentul pârât putea să primească sporul de vechime după pensionare (față de vechimea sa), dacă prin acest spor, cumulat cu celelalte, se depășește sau nu cota procentuală de 50%, impusă de actul normativ menționat.
Este greșită aplicarea dispozițiilor Legii nr.31/1990, privind societățile comerciale cu capital privat, în condițiile în care nu există o societate de acest gen, există lege specială, iar limitele legale, sunt obligatorii pentru. Mai mult, prin art.16 din nr.OG79/2001, se "stipulează încetarea contractelor de management, la încheierea contractelor de performanță".
Instanța apreciază ca fiind nefondată critica privind aprecierile instanței de fond, legate de lucrările experților contabili - și, întrucât, s-a stabilit valabilitatea lucrărilor, efectuate de experții G, G și, în soluția de față.
Modul în care trebuia negociat salariul recurentului sau dacă acesta trebuia sau nu să primească procentul de 25%, în calitate de președinte al consiliului de administrație, nu mai au importanță, față de obiectul litigiului, și ceea ce se pretinde prin actul de sesizare.
Instanța de fond, trebuia să analizeze, doar dacă au fost respectate dispozițiile legale și, să se dispună restituirea a ceea ce a depășit aceste limite impuse, ținându-se cont de dreptul de dispoziție al părților.
În ceea ce privește recursul formulat de pârât, se vor preciza următoarele:
Recursul nu este tardiv formulat, în raport de data comunicării sentinței; comunicarea s-a făcut la data de 02.05.2008, iar recursul a fost declarat la data de 14.05.2008 (nr.1721).
Nu este competent să soluționeze cauza completul specializat în litigii de muncă, deoarece litigiul se referă la controlul efectuat de autoritățile publice, în legătură cu impozite contribuții, etc, în sensul dispozițiilor art.10 din Legea nr.554/2004. Sub acest aspect, trebuie raportat și termenul de prescripție.
În ceea ce privește, faptul că dispozițiile Legii nr.94/1992 au fost abrogate, fără a se prevedea prin acte normative, cine preia atribuțiile procurorilor financiari, se va sublinia competența Curții de Conturi, ca instituție în subordinea căreia funcționa procurorul financiar care a sesizat instanța, întrucât, în caz contrar rezultatul controlului, ar fi lipsit de finalitate și s-ar încălca principiul liberului acces la justiție. Acesta, are competență și pentru a chema în judecată persoane fizice.
Oricum, aceste aspecte devin lipsite de interes, câtă vreme a fost formulată cale de atac și de către Societatea "".
Recurentul mai susține, că societatea, nu are cerere de chemare în judecată, care să îndeplinească cerințele art.109 Cod pr.civilă, însă aceasta își poate însuși acțiunea celeilalte recurente sau poate fi introdusă chiar și din oficiu de instanță, potrivit art.161din Legea nr.554/2004, modificată.
Instanța de fond, nu trebuia să admită excepția puterii de lucru judecat, întrucât dispozițiile art.1201 Cod civil, impun îndeplinirea cumulativă a celor trei condiții "același obiect, întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate".
Aceste condiții nu sunt îndeplinite în speță.
În ceea ce privește critica privind calitatea lucrării efectuată de expertul -, se va preciza, că prin soluția adoptată, instanța a înlăturat-
Controlul a fost efectuat în termen și de asemenea și sesizarea, așa încât, nu se poate aprecia, curgerea termenului de prescripție, de la data la care, i s-a desfăcut contractul de muncă recurentului.
Printr-o altă critică, recurentul susține, că recurenta, nu se putea îndrepta cu o acțiune împotriva sa, câtă vreme, nu a fost adoptată o hotărâre în acest sens, critică care nu poate fi primită, deoarece aceste condiții nu sunt impuse prin lege pentru.
Nu a fost dovedită nici lipsa calității de reprezentant a semnatarilor.
Va fi respinsă și critica, potrivit căreia, Șaguna, nu poate avea calitate de semnatar al recursului, deoarece calea de atac, nu este formulată în nume propriu, ci pentru apărarea interesului statului, iar prin nr.HG10/2008 și în continuare, prin HG nr.13/2008, a fost prelungit mandatul membrilor Curții de Conturi, până la data de 30.09.2008.
Prin urmare, acesta îndeplinea calitatea de reprezentant, la data formulării recursului.
Celelalte excepții nemotivate prin recurs au fost respinse în mod corect de către instanța de fond.
Față de cele menționate, în temeiul art.312 alin.1 și 2 Cod pr.civilă, se vor admite recursurile formulate de Curtea de Conturi și - "" -, se va modifica în parte sentința, în sensul că pârâtul-recurent, va fi obligat să-i plătească societății sumele de 97.731.373 ROL, diferență de salarii și 55.692.000 ROL, diferență premiu anual, precum, și dobânzile legale aferente debitului, cu începere de la data de 17.03.2008 (data pronunțării sentinței) și până la achitarea integrală. Se va menține în rest sentința.
În baza acelorași dispoziții legale, se va respinge ca nefondat recursul formulat de către pârâtul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - reprezentată prin Șaguna, cu sediul în B,--24, sector 1 - DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR, cu sediul în -. V,-, județul V și de pârâta RM., cu sediul în -. V,--5, județul V, împotriva sentinței nr. 477 din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții, domiciliat în -. V,-, -. B,. 22, județul V, domiciliată în -. V, str. G-ral nr. 14, -. E,. 16, județul V, domiciliat în -. V,-, județul V, domiciliat în -. V,-, județul V, partea prejudiciată DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în -. V, str. G-ral nr. 17, județul V, chemații în garanție DIRECȚIA PENTRU, FAMILIE ȘI SOLIDARITATE SOCIALĂ, cu sediul în -. V, Calea lui nr. 202, județul V, domiciliată în -. V, str. - -, -. A,. 9, județul V, domiciliat în -. V,-,. 90,. A,. 6, județul V, domiciliat în -. V,-, -/1,. F,. 6, județul V, domiciliat în -. V, Calea lui nr. 183,. 15,. B,. 12, județul V, și, ambii domiciliați în -. V, str. - -, -. B,. 6, județul V, domiciliat în -. V,-, -. A,. 8, județul V, pârâții-chemați în garanție G și, ambii citați la sediul Tribunalului Vâlcea, din -. V, nr. 1, județul V, citat la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, din -. V, județul V, și, ambii citați la sediul RM. V, din -. V,--5, județul V și chematul în garanție TRIBUNALUL VÂLCEA, cu sediul în -. V, nr. 1, județul
Modifică în parte sentința, în sensul că obligă pe pârâtul să plătească sumele de 97.731.373 ROL diferență de salariu și 55.692.000 ROL diferență premiu anual, precum și la plata dobânzilor legale aferente debitului, cu începere de la 17.03.2008 (data pronunțării sentinței) și până la achitarea integrală.
Menține în rest sentința.
Respinge recursul formulat de pârâtul, domiciliat în -. V,-,. 6A,. C,. 4 împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal.
pentru, aflată în CO
Semnează Președinte,
Grefier,
Red.
/4ex/08.10.2008
Jud.fond,;
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Ingrid Emina Giosanu, Ioana
