Alte cereri. Decizia 862/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.862
Ședința publică din data de 29 mai 2009
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
JUDECĂTOR 2: Adrian Remus Ghiculescu
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județul B împotriva sentinței nr.535/15 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în B, str. -, bloc 2A,.30, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant, personal, lipsind pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, recurenta a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, după care:
Intimatul-reclamant, personal având cuvântul, precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în combaterea recursului.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul-reclamant, personal având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 1.975 lei, cu dobânda legală aferentă până la data plății efective, reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, ca urmare a anulării actului administrativ seria - nr.- din 13.03.2007.
În motivarea cererii reclamantul a învederat instanței că în luna februarie 2007 achiziționat printr-un dealer - vânzător un autoturism nou, din import, marca Renault, așa cum rezultă din factura fiscală depusă la dosarul cauzei, iar la momentul înmatriculării acestui autoturism a fost condiționat de plata taxei de primă înmatriculare în cuantum de 1.975 lei, sumă ajunsă în bugetul statului, pentru care a formulat la Boc erere de restituire, apreciind-o ca fiind nelegală.
A arătat reclamantul că această taxa a fost achitată în temeiul unui act normativ intern ce vine în contradicție cu normele europene la care România a aderat, respectiv cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul privind Comunitatea Europeană. Consideră astfel că în condițiile în care dispozițiile interne încalcă o dispoziție europeană prioritate are dispoziția europeană, motiv pentru care solicită restituirea acestei taxe ca fiind nelegală.
S-a mai susținut că prin instituirea acestei taxe s-au încălcat prevederile comunitare întrucât nivelul taxei pentru autoturismele din import este cu mult mai mare față de autoturismele fabricate în România.
În dovedirea cererii s-au depus la dosar chitanța prin care s-a achitat această sumă, certificatul de înmatriculare al autoturismului, adresa nr. 8192 din 24.03.2009 prin care a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
În cauză pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Baf ormulatîntâmpinareprin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că plata taxei s-a făcut în baza unor dispoziții legale imperative, iar în condițiile în care dispozițiile art. 2141- 2143Cod fiscal nu sunt abrogate și nici nu au fost declarate neconstituționale acestea sunt aplicabile, organele fiscale fiind obligate să aplice prevederile legislației fiscale pe teritoriul României, urmărind stabilirea corectă și în conformitate cu dispozițiile legale care le reglementează a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat.
S-a mai susținut de către pârâtă faptul că prin OUG nr.50/2008 legiuitorul a prevăzut o procedură legală de restituire a diferenței dintre cuantumul taxei de primă înmatriculare și noua taxă pe poluare și numai după restituirea în parte a taxei achitate, reclamantul se putea adresa instanței judecătorești competente.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului,Tribunalul Buzăua pronunțat sentința nr.535/15 aprilie 2009prin care a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, a dispus anularea actului administrativ fiscal seria - nr. - din data de 13 martie 2007 și a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 1.975 lei achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, precum și la dobânda legală aferentă calculată de la data plății până la restituirea efectivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat din import în luna februarie 2007 un autoturism nou marca Renault, iar pentru înmatricularea acestuia a fost obligat la plata taxei de primă înmatriculare în cuantum de 1.975 lei, achitată cu chitanța seria - nr.- din 13.03.2007, iar prin cererea înregistrată sub nr. 8097 din 23.03.2009 a solicitat restituirea acestei taxe, însă pârâta Bar efuzat, astfel cum rezultă din răspunsul comunicat acestuia, fiind invocate dispozițiile art. 2141alin.1 și 5 și art. 2142din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Potrivit dispoziției art. 2141-2143din Codul fiscal, pct. 3.11-312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Tribunalul a constatat că potrivit art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și, prin urmare, dispoziția art. 90 paragraf 1 din Tratat, interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, pentru acestea din urmă, România nepercepând nici o taxă.
A constatat tribunalul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile din dreptul comunitar, evocate, care au prioritate față de dreptul intern.
Întrucât de la 1 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene, conform art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aderarea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
De asemenea prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, România s-a obligat să respecte dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Ori, perceperea taxei de primă înmatriculare de la reclamant, reprezintă o diferență de tratament, o discriminare a regimului juridic fiscal, situație ce încalcă dispozițiile Tratatului CEE, a principiului libertății circulației mărfurilor.
Prin urmare, actul administrativ de încasare a sumei totale de 1.975 lei este nelegal, potrivit legislației comunitare taxa nu se datorează și ca atare va fi restituită, cu dobânda legală aferentă de la data plății și până la restituirea efectivă.
Tribunalul a respins susținerea pârâtei în sensul că acțiunea ar fi trebuit promovată numai după ce s-ar fi restituit o parte din sumă și s-ar fi reținut noua taxa instituită prin OUG nr. 50/2008 cu titlu de taxă pe poluare întrucât, astfel cum s-a arătat, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule nu este datorată, taxa pe poluare având o altă reglementare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termenul legal pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului, criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a susținut că elementul determinant în soluționarea cauzei ar fi trebuit să-l constituie faptul că prin OUG nr.50/21.04.2008 legiuitorul a prevăzut o procedură legală de restituire a diferenței dintre cuantumul taxei de primă înmatriculare reglementată de art.2141-2143Cod fiscal și noua taxă de poluare pentru autovehicule, acest act normativ asigurând respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Prin urmare, susține recurenta, recurentul-reclamant, plătitor al taxei de primă înmatriculare, își putea exercita dreptul conferit de art.11 din OUG nr.50/2008 de a solicita restituirea diferenței dintre suma achitată și taxa de poluare pentru autovehicule și numai ulterior exercitării acestui drept reclamantul intimat se putea adresa instanței judecătorești competente.
Precizează recurenta că instanța a ignorat faptul că legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitate și nu restituirea integrală a acesteia.
Pe fondul cauzei, recurenta susține că soluția instanței de fond este netemeinică, întrucât ar fi trebuit să aibă în vedere că în condițiile în care dispozițiile art. 2141- 2143Cod fiscal nu sunt abrogate și nici nu au fost declarate neconstituționale (art.148 din Constituția României prevede prioritatea reglementărilor comunitare față de dispozițiile contrare din legile interne, inaplicabilitatea art. 2141- 2143Cod fiscal putând fi determinată de o eventuală admitere a excepției de neconstituționalitate), taxa a fost încasată în mod legal.
Precizează recurenta că în speță nu este vorba despre achiziționarea unui autoturism second-hand, pentru care să se fi achitat, în prealabil, taxa de primă înmatriculare într-un stat membru al UE, ci despre achiziționarea unui autoturism nou, dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene nefiind încălcate în această situație, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul înmatriculării în România, astfel că pentru un autoturism nou fabricat în România se plătește aceeași taxă ca și în cazul unui produs nou din oricare alt stat comunitar.
Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Intimatul-reclamant a formulatconcluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că în mod corect a constatat instanța de fond existența unei discriminări fiscale între produsele importate și cele similare autohtone, discriminare interzisă expres de art.90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene.
Astfel, susține intimatul-reclamant, potrivit art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, iar obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și executivului însuși și organelor componente ale acestuia, deci și autorităților fiscale, în acest context invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar nu constituie o apărare pertinentă.
De altfel, susține intimatul-reclamant, însuși legiuitorul a recunoscut indirect existența discriminării între produsele importate și cele similare autohtone, înțelegând să abroge dispozițiile care reglementau taxa de primă înmatriculare și introducând, prin OUG nr.50/2008, taxa de poluare, această din urmă reglementare fiind conformă cu criteriile europene.
Analizândsentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041.pr. civ. Curtea reține următoarele:
Dispozițiile art. 148 alin.2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul
Sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second-hand de pe teritoriul României, înmatriculate deja, nepercepându-se această taxă ca pentru autovehiculele second-hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru a
Susținerea recurentei constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie - temeiul de drept fiind prevederile unei legi ce emană de la puterea legislativă, Parlamentul României - nu poate fi reținută de instanță, întrucât este în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului CE, dar și cu principiile instituite de CJCE în urma deciziilor de interpretare și are un vădit caracter ilicit.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 50/2008 taxa rezultată ca diferența între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa perceputa prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite [A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79, I/S re danois des impts accises, precum si cauza conexata nr. C-290/05 si
C-333/05 si, par. 61-70]. Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei parți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază ca nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridice de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în prezentele considerente.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 3041și 312.pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident nici unul din motivele prevăzute de art. 304.pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județul B împotriva sentinței nr.535/15 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în B, str. -, bloc 2A,.30, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER,
red. DF/CC
2 ex/17.06.2009
nr- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu, Adrian Remus Ghiculescu
