Alte cereri. Decizia 89/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.89/CA
Ședința publică de la 19 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ de pârâții, din T,-,.19,.B,.14, județ T și, domiciliată în T,-, -.A,.22, județ T, împotriva sentinței civile nr.2397 din 31 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - CAMERA DE CONTURI T - DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR ULTERIOR, T, județ, având ca obiect stabilirea răspunderii juridice.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta pârâtă, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. cod pr.civilă.
Recursul este declarat și motivat în termen.
Recurenta pârâtă precizează că nu are cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurenta pârâtă, având cuvântul, precizează că a criticat sentința instanței de fond, pe care o consideră netemeinică și nelegală, iar instanța de fond nu a ținut cont de situația reală în care recurentele și-au desfășurat activitatea, în condițiile în care Legea 448 din 2006 nu a fost emisă cu toate precizările necesare aplicării acesteia. În sarcina recurentelor nu se poate reține nicio vinovăție, solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
CURTEA:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Cu adresa nr.843/21 iulie 2008 Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi T - Direcția Control Financiar Ulterior, înaintează Tribunalului Tulcea Încheierea nr. 27/2007 din 31 iulie 2008, pronunțată de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi T, prin care s-a dispus sesizarea Tribunalului Tulcea pentru obligarea la plată a Colegiului "B Segal" în favoarea bugetului de stat pentru suma de 2.787 lei, reprezentând majorări de întârziere pentru neplata la termen a sumei de 13.642 lei pentru neîndeplinirea obligației de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați, precum și stabilirea răspunderii juridice și obligarea la plată, în solidar a persoanelor răspunzătoare - și, în favoarea Colegiului "B Segal", pentru prejudiciul creat prin plata majorărilor de întârziere în sumă de 2.787 lei.
Motivând încheierea de sesizare, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi T - Direcția Control Financiar Ulterior învederează în esență că, potrivit Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu dezabilități, având în medie peste 50 salariați, Colegiul "B Segal" T avea obligația de a angaja persoane aflate în această situație în proporție de cel puțin 4% din numărul total de angajați, sau să opteze pentru una din cele 2 obligații stabilite de lege:
- a) să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe țară înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat asemenea persoane.
- b) să achiziționeze produse sau servicii de la unități protejate, autorizate, pe bază de parteneriat, însumă echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat în condițiile prevăzute la lit.
Urmare controlului efectuat, s-a constatat că în anul 2007 instituția care a avut un număr mediu lunar de 122 angajați, nu a angajat nici o persoană cu dizabilități față de numărul de 5 la care era obligată conform legii și nu îndeplinit nici celelalte obligații, și astfel a efectuat viramentul sumei datorate pentru anul 2007 tocmai la data de 23.04.2008, cu întârzieri între 79 și 443 zile față de datele scadente.
Consecința economică a nevirării la termen la bugetul statului a sumei de 13. 642 lei, datorată pentru neîndeplinirea obligației de a angaja persoane cu dezabilități într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați o reprezintă obligarea instituției la plata unor majorări de întârziere în sumă de 2.787 lei, în temeiul art. 119 al. 1 din nr.OG 92/2003, sumă cu care este prejudiciată instituția publică.
S-a mai arătat și că potrivit art.77 din lege, răspunzătoare sunt în calitate de director și, contabil șef.
În susținerea cererii a depus raportul de control intermediar din 30 iunie 2008, calculul contribuției la fondul de solidaritate, notele explicative.
Prin întâmpinare, n cursul cercetării judecătorești pârâtele și, au solicitat respingerea sesizării și anularea încheierii în partea care le privește, învederând în esență că, dispozițiile legii sunt neclare, că trebuiau elaborate acte normative care să asigure o aplicare unitară a textelor legii, că au depus diligențele necesare pentru a vira suma respectivă în timpul prevăzut de lege, dar la administrația financiară nu se cunoștea contul în care ar trebui virate sumele.
Prin sentința civilă nr.2397/31.10.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, s-a admis sesizarea formulată de reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI-CAMERA DE CONTURI T - DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR ULTERIOR în contradictoriu cu pârâții COLEGIUL "B SEGAL", cu și, obligând pârâta Colegiul "B Segal" T la plata sumei de 2.787 lei reprezentând majorări de întârziere în favoarea bugetului de stat, precum și pe pârâtele și la plata sumei de 2.787 lei, în favoarea Colegiului "B Segal"
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Tulcea reține, în esență, că, potrivit dispozițiilor art.77 2 din Legea nr. 448/2006, autoritățile și instituțiile publice care au cel puțit 50 angajați au obligația de a angaja persoane cu dezabilități și într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați, iar potrivit al. 3, în situația în care nu angajează, pot opta pentru îndeplinirea uneia din cele 2 obligații, respectiv să plătească lunar către bugetul de stat a unei sume reprezentând 50% din salariul minim brut pe țară înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat asemenea persoane sau să achiziționeze produse sau servicii de la unități protejate autorizate, pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat în condițiile prevăzute la lit.
În anul 2007, instituția controlată a avut un număr de 122 angajați și ar fi trebuit, respectând procentul prevăzut de lege, să angajeze 5 persoane cu dezabilități.
Contribuția aferentă anului 2007 fost plătită cu întârziere, abia în aprilie 2008, ceea ce a determinat calcularea majorărilor de întârziere.
Nu au putut fi luate în considerare apărările din întâmpinare, pentru că nu se poate invoca necunoașterea legii sau dispoziții neclare ale acesteia, mai ales că susținerile pârâtelor nu sunt dovedite în nici un fel.
Dispozițiile legii sunt obligatorii de la data intrării în vigoare a legii și de altfel înseamnă că a existat în realitate o neglijență din partea pârâtelor în sensul achitării la scadență a sumelor la bugetul de stat.
Concluzionează instanța că, de aceea, în mod corect s-au calculat majorările de întârziere și s-a stabilit obligația de plată, în sarcina persoanelor responsabile.
Împotriva acestei hotărâri, în termen promovează recurs pârâtele și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără indicarea temeiului de drept aplicabil, cu următoarea motivație, în esență:
În mod greșit instanța de fond a stabilit în sarcina recurentelor vinovăția, reținând că acestea ar fi invocat necunoașterea legii, atât timp cât, au demonstrat că Legea nr.448/2006 nu a fost emisă cu toate precizările necesare aplicării ei, așa după cum se stipulează în conținutul său.
Nu s-a avut în vedere că, Legea nr.448/2006 prin denumirea ce i s-a dat "Protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap" nu sugerează, în nici un fel contribuabililor faptul că s-ar putea să stabilească obligații fiscale pentru aceștia, iar prin art.103 din lege se dispune ca în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a acesteia, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap să elaboreze Normele Metodologice de aplicare a prevederilor legii.
Se arată că, prin Hotărârea nr.268/14.03.2007 Guvernul României dispune în art.57 asupra faptului că, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a hotărârii, Autoritatea să elibereze prin ordine ale președintelui, instrucțiuni pentru aplicarea unitară, coerentă și lipsită de arbitrariu a dispozițiilor cuprinse în art.37 lit."a", art.41 al.4, art.50, art.53 al.4 și art.77 din lege.
În aceste condiții, învederează recurentele că, în sarcina lor nu poate fi reținută vreo vină deoarece, nici în prezent nu sunt elaborate instrucțiuni din care să reiasă dacă sumele prevăzute în art.77 din Legea nr.448/2006 trebuie să fie virate la stat, plătite de la cheltuieli de personal sau de la cheltuieli materiale etc.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins conform art.312 Cod pr.civilă, pentru următoarele considerente, în esență:
Urmare controlului efectuat de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi T - Direcția de Control Financiar Ulterior, în perioada 02.06.2008 - 30.06.2008, privind verificarea contului de execuție și a bilanțului contabil încheiat pe anul 2007 de Colegiul "B Segal" T, s-a constatat, potrivit pct.2 din Raportul de control intermediar că, instituția nu a respectat măsurile legale dispuse de reglementările în vigoare cu privire la protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
Astfel, reține organul de control că, potrivit Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu dezabilități, având în medie peste 50 salariați, Colegiul "B Segal" T avea obligația de a angaja persoane aflate în această situație în proporție de cel puțin 4% din numărul total de angajați, sau să opteze pentru una din cele 2 obligații stabilite de lege:
- a) să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe țară înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat asemenea persoane.
- b) să achiziționeze produse sau servicii de la unități protejate, autorizate, pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat în condițiile prevăzute la lit.
Același control constată că, în anul 2007 instituția, care a avut un număr mediu lunar de 122 angajați, nu a angajat nici o persoană cu dezabilități față de numărul de 5 la care era obligată conform legii și nu îndeplinit nici celelalte obligații, și astfel a efectuat viramentul sumei datorate pentru anul 2007 tocmai la data de 23.04.2008, cu întârzieri între 79 și 443 zile față de datele scadente.
Se concluzionează în sensul că, consecința economică a nevirării la termen la bugetul statului a sumei de 13. 642 lei, datorată pentru neîndeplinirea obligației de a angaja persoane cu dezabilități într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați, o reprezintă obligarea instituției la plata unor majorări de întârziere în sumă de 2.787 lei, în temeiul art. 119 al. 1 din nr.OG 92/2003, sumă cu care este prejudiciată instituția publică.
Ca urmare a sus-menționatelor constatări, se stabilește răspunderea materială pentru neîndeplinirea prevederilor art.77 din Legea nr.448/2006 a doamnelor - director și - contabil șef, care în calitate de coordonatori terțiari de credite trebuiau să urmărească posibilitatea de angajare a persoanelor cu handicap și să dispună încadrarea acestora sau, în caz contrar, să dispună achiziționarea de produse sau servicii de la unități protejate sau să dispună achitarea sumelor datorate bugetului de stat, situație de fapt ce nerespectată a determinat prejudicierea instituției cu suma de 2.787 lei, reprezentând majorări de întârziere ca urmare a neplății în termen a sumelor datorate.
Susținerile făcute de recurente, referitoare la imposibilitatea reținerii vinovăției în sarcina acestora, urmare a neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art.103 din Legea nr.448/2006 privind elaborarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor legii, nu pot fi primite de instanță deoarece, este fără putință de tăgadă că, în anul 2007, instituția controlată a avut un număr de 122 angajați și ar fi trebuit, respectând procentul prevăzut de lege, să angajeze 5 persoane cu dezabilități.
Pe de altă parte, contribuția aferentă a anului 2007, este achitată cu întârziere, abia în luna aprilie 2008, situație ce a determinat calcularea majorărilor de întârziere, astfel că, și din acest punct de vedere susținerile recurentelor sunt nefondate, vinovăția acestora rezultând din neîndeplinirea atribuțiunilor de serviciu în sensul achitării la scadență a sumelor datorate bugetului de stat.
De altfel, elementul psihologic/voința, este cea care permite deosebirea diferitelor culpe și care determină imputabilitatea culpei unui anumit autor, știut fiind că,vinovăția ca element al răspunderii civile reprezintă atitudinea psihică a autorului faptei ilicite, față de această faptă și urmările ei.
Într-o atare situație, Curtea apreciază în sensul neprimirii susținerilor făcute de recurente referitoare la faptul "demonstrării că Legea nr.448/2006 nu a fost emisă cu toate precizările necesare aplicării ei, așa cum este stipulat în conținutul" acesteia.
Atât timp cât, prin lege sunt prevăzute obligații clare privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap - art.76 al.2 și al.3 din Legea nr.448/2006 -, este irelevant că, Trezoreria Municipiului T, nu cunoștea în ce cont al bugetului de stat urmau a fi virate sumele prev.de art.77 din Legea nr.448/2006, cum de altfel, în circumstanțiere nu poate fi reținută nici împrejurarea că, nici un contribuabil unitate bugetară nu ar fi virat această sumă de bani, neexistând probe în sensul art.1169 cod civil în acest sens.
Recurentele încearcă a acredita ideea că, neîndeplinirea unor obligații legislative este de natură a atenua răspunderea lor, a constata lipsa vinovăției, ori, o astfel de apărare este de neprimit, atât timp cât, nu au fost produse dovezi din care să rezulte că dispozițiile legii sunt neclare sub aspectul conținutului lor.
În contextul dat, legal și temeinic instanța de fond a apreciat asupra aspectelor referitoare la imposibilitatea invocării "necunoașterii legii" - a neaplicării dispozițiilor acesteia, odată ce, dispozițiile legii sunt obligatorii de la data intrării lor în vigoare, fapt ce determină existența în realitate, a neglijenței din partea recurentelor pârâte în achitarea la scadență a sumelor datorate bugetului de stat, astfel cum au fost stabilite printr-o dispoziție legală.
Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea apreciază în sensul respingerii recursului promovat de recurente, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat în contencios administrativ de pârâții, din T,-,.19,.B,.14, județ T și, domiciliată în T,-, -.A,.22, județ T, împotriva sentinței civile nr.2397 din 31 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - CAMERA DE CONTURI T - DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR ULTERIOR T, județ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond-
Jud.red--/24.03.2009
Dact.V - 2 ex/24.03.2009
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Eufrosina Chirica, Adriana Pintea
