Alte cereri. Sentința 898/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR.898/CA.
Ședința publică din 13 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul - domiciliat în C,-, -,.B,.28, jud.C, în contradictoriu cu pârâții - GUVERNUL ROMÂNIEI PRIN SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI - cu sediul în B, sect.1, nr.1, MINISTERUL JUSTIȚIEI - - cu sediul în B, sect.5,-, MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ȘI LOCUINȚELOR - - cu sediul în B, sect.5,-, MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE - și MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE - cu sediul în B, sect.1,-, având ca obiect - alte cereri LEGEA 9/1998.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 06 noiembrie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 13 noiembrie 2008, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Prin cererea adresată instanței la data de 14.07.2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL JUSTIȚIE, MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ȘI LOCUINȚELOR, MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE și MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea art.8 alin.1 lit.a, art.12 alin.2 și 3 și art.25 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr.9/1998, aprobate prin HG753/1998.
Se arată că prin aceste dispoziții se încalcă interesul legitim public al celor îndreptățiți de a obține toate drepturile ce li se cuvin în temeiul Legii nr.9/1998, iar vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului și interesului legitim privat al său.
Astfel, se arată, dispozițiile sus menționate încalcă în mod clar dispozițiile Legii nr.9/1998, pentru a cărei aplicare au fost edictate și prin aceasta se aduce atingere dreptului și interesului său legitim de a obține repararea integrală a prejudiciului suferit de autorul său pentru bunurile abandonate în ia ca urmare a Tratatului d l Craiova din 07.09.1940.
Aceasta deoarece, având în vedere conȚ. dispozițiilor art.8 alin.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.9/1998 prin comparație cu dispozițiile art.2 alin.1 din Legea nr.9/1998 se poate observa cu ușurință că intenția legiuitorului a fost aceea de a acorda despăgubiri pentru fiecare hectar de teren agricol abandonat în județele și, fără limită cuantumul acestor despăgubiri, decât la suprafața prevăzută de Legea nr.9/1998, respectiv 50 ha.
Textul art.8 alin.1 din Normele Metodologice limitează în mod nelegal despăgubirile, instituind diminuarea suprafeței de teren pentru care se acordă despăgubiri prin scăderea suprafeței de teren reconstituită conform Legii nr.18/1991 din suprafața de teren abandonată în fosta regiune, în primul rând pentru că este evident că nu aceasta a fost intenția legiuitorului de a micșora drastic cuantumul despăgubirilor acordate, ci dimpotrivă de a repara prejudiciul cauzat pentru bunurile abandonate forțat și în al doilea rând, pentru că nu poate fi stabilită nici o legătură de cauzalitate între terenul reconstituit conform Legii nr.18/1991 și terenul abandonat în județele sau, terenurile prevăzute în Legea nr.18/1991 referindu-se la cele pe care membrii cooperației le-au adus în cooperativă agricolă de producție, fiind o reparație ca urmare a cooperativizării forțate, fiind terenuri diferite.
Aceasta, întrucât după momentul stabilirii autorului său pe teritoriul actual al României, acesta a cumpărat din surse financiare proprii, teren agricol, terenuri care ulterior au fost colectivizate, iar după apariția Legii nr.18/1991 le-a fost reconstituit dreptul de proprietate numai pentru terenurile achiziționate cu banii proprii.
Se mai arată că aceeași este și situația art.12 alin.2 și 3 din Normele Metodologice care se referă la suprafața de teren aferentă locuințelor, deoarece și aceste dispoziții contravin dispozițiilor Legii nr.9/1998 în primul rând, pentru că și de data aceasta intenția legiuitorului nu a fost aceea de a limita despăgubirile, ci de a repara integral prejudiciul suferit și, în plus referirea la "suprafețele înscrise" în Legea nr.50/1991 este imprecisă, deoarece dispozițiile acestei legi nu limitează în nici un mod suprafețele de teren private, aferente locuințelor, singura limitare având în vedere suprafețele concesionate în vederea construirii locuințelor.
De asemenea, compensarea suprafeței de teren ca teren agricol, contravine Legii nr.9/1998, încălcând principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat avut în vedere de legiuitor.
În ceea ce privește art.25 din Normele Metodologice se arată că, în referire la conȚ. său, intenția legiuitorului nu a fost aceea de a limita în acest sens despăgubirile cuvenite pentru locuințele abandonate, ci dimpotrivă, de a repara integral prejudiciu suferit de autorii săi, aceasta rezultând fără echivoc din dispozițiile art.3 din Legea nr.9/1998, din conȚ. cărora rezultă că repararea prejudiciului trebuie să fie integrală, singurele limitări ale legii fiind cele de la art.2, care privesc numai suprafața de teren agricol și limita de 50 ha prevăzută de Legea nr.18/1991.
Prin urmare, prin menținerea dispozițiilor la care a făcut referire mai sus, i se încalcă dreptul și interesul legitim de a obține despăgubiri pentru întreaga suprafață de teren agricol da categoria I abandonată de autorul său Statului, pentru suprafața de teren intravilan aferent casei, abandonate, precum și de a obține o reparație integrală pentru toate bunurile imobile abandonate, deoarece locuința era o casă de piatră cu 7 camere și 2 bucătării, cu acoperiș de țiglă și anexe gospodărești a căror valoare însumată(și cea a terenului aferent) conduce la un cuantum al despăgubirilor ce depășește suma de 300.000 lei, sumă care reprezintă cu aproximație, suma salariului mediu pe economie al unei persoane, calculată la acest moment.
Acestea și deoarece a formulat cerere de acordare a drepturilor ce i se cuvin în conformitate cu Legea nr.9/1998 la 18.12.2007 la Comisia pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 B, la care nu a primit răspuns.
În drept acțiunea se întemeiază pe dispozițiile Legii nr.554/2004.
Reclamantul a depus la dosar copie de pe plângerea prealabilă adresată pârâtului Guvernul României formulată conform art.7 din Legea nr.554/2004 și răspunsul primit la aceasta (filele 6,7 și 8).
Prin întâmpinare Guvernul României solicită respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, susținându-se în esență că nr.HG753/1998 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a fost emisă în temeiul art.2 alin.2 și art. 12 din Legea nr.9/1998 și în considerarea art.107 din Constituție (în forma anterioară republicării), cu respectarea dispozițiilor de tehnică legislativă și prin însușirea de către Executiv a proiectului de hotărâre inițiat la acea dată de Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor, Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, Ministerul Agriculturii și Alimentației și Ministerul Afacerilor Externe, ca organe de specialitate ale administrației publice centrale cu competențe în domeniul de reglementare al hotărârii contestate.
În ce privește criticile reclamantului, se arată că susținerile acestuia sunt nefondate, având în vedere că, în referire la dispozițiile art.8 alin.1 lit.a din Normele Metodologice, raportate la dispozițiile art. 2 alin.1 din Legea nr.9/1998, intenția legiuitorului a fost aceea de a se acorda despăgubiri sau compensații pentru terenurile avute pe teritoriul actualei ii, fără ca totalul suprafeței de teren pentru care se acordă despăgubiri să depășească suprafața prevăzută de Legea nr.18/1991, dispozițiile din Norme sunt în acord cu finalitatea reparatorie a legii, referire la Legea nr.18/1998 cuprinsă în art. 2 alin.1 din Legea nr.9/1998 având rolul de a determina limita suprafeței maxime de teren care poate face obiectul acordării de măsuri reparatorii, aprecierea întinderii acestor măsuri fiind dreptul suveran al legiuitorului.
Mai mult, se mai arată, chiar în art.1 din Legea nr.9/1998, se menționează că cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și ia din septembrie 1940, au dreptul la compensații "în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenurile care le aveau în proprietate, precum și pentru recoltele neculese de porumb, și - soarelui.".
Deci în condițiile în care obiectul despăgubirii nu poate excede limitele prejudiciului creat, despăgubirile se acordă pentru bunurile rămase nedespăgubite, determinarea modalității concrete de calcul este cuprinsă în art.2 alin.3 din Legea nr.9/1998, cât și în Normele Metodologice date în aplicarea acesteia, aprobate prin nr.HG753/1998 cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, limitarea măsurilor reparatorii are în vedere și posibilitățile financiare ale statului în raport cu alte necesități și priorități economice și sociale, în același sens fiind și alte legi privind acordarea de despăgubiri și compensații (Legea nr.290/2003 privind bunurile din, de Nord și ).
Aceleași argumente, se susține, sunt valabile și în privința dispozițiilor art.12 alin.2 și 3 din Normele Metodologice aprobate prin nr.HG753/1998, având în vedere și dispozițiile art.2 alin.2( alin.3 în forma republicată) din Legea nr.9/1998 și potrivit cărora "Criteriile de evaluare, modalitățile concrete de stabilire a cuantumului compensațiilor pentru terenurile agricole, terenurile intravilane, construcții și recolte se vor reglementa prin norme metodologice aprobate de Guvern, prevăzute la art.12", precum și în considerarea unei limitări rezonabile în valorificarea pretențiilor persoanelor îndreptățite, urmând ca susținerile să fie respinse.
În ce privește dispozițiile art.25 din Normele Metodologice, susținerile reclamantului sunt de asemenea nefondate, având în vedere dispozițiile art.2 alin.3 (în forma republicată) din Legea nr.9/1998 potrivit cărora modalitățile concrete de stabilire a cuantumului compensațiilor pentru terenurile agricole, terenurile intravilane, construcții și recolte se vor reglementa prin Norme Metodologice aprobate de Guvern, condiții în care plafonarea reglementată de art.25 din nr.HG753/1997 se circumscrie prevederilor art.2 din lege, întrucât reprezintă o "modalitate concretă de stabilire a despăgubirilor" instituită de textul de lege.
Pârâtul Guvernul României a depus la dosar conform art.13 din Legea nr.554/2004, Nota de fundamentare și Avizul Consiliului Legislativ, acte ce au stat la baza emiterii hotărârii contestate.
Prin întâmpinarea sa, pârâtul Ministerul Afacerilor Externe invocă excepția lipsei calității sale procesual pasive, având în vedere că în raport de dispozițiile art.1, 7 și 8 din Legea nr.554/2004 coroborate cu art.1 alin.6 din lege, nu este autoritatea emitentă a actului, emitentul fiind Guvernul, revenindu-i doar sarcina de a elibera gratuit petenților copii de pe documentele din arhivă.
Prin întâmpinarea sa pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale solicită respingerea acțiunii reclamantului având în vedere că dispozițiile art.8 alin.(1) lit."a", art.12 alin.2 și 3 și art.25 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr.9/1998 aprobate prin nr.HG753/1998 sunt legale în raport cu dispozițiile art.2 alin.3 din lege care prevăd că modalitățile concrete de stabilire a cuantumului compensațiilor cât și criteriile de evaluare se vor reglementa prin norme metodologice aprobate de Guvern, prevăzute la art.13, iar art.13 din Legea nr.9/1998 stabilește clar că normele metodologice nu fac altceva decât să detalieze situațiile în care se acordă despăgubirile și nu sunt în contradicție cu dispozițiile legii în aplicarea căreia au fost emise.
Prin întâmpinarea sa Ministerul Justiției solicită respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată, având în vedere că opțiunea legiuitorului de a reconstitui dreptul de proprietate conform Legii nr.9/1998 fără ca totalul suprafeței de teren să depășească suprafața prevăzută de Legea nr.18/1991 ( 50 ha) este în acord cu finalitatea reparatorie a legii, aprecierea întinderii și amplorii acestor măsuri reparatorii fiind dreptul suveran al legiuitorului, limitarea întinderii reparațiilor având în vedere și posibilitățile financiare ale statului, prin raportare și la alte necesități și priorități economice și sociale ale acestuia, aceste argumente fiind valabile și în privința pct.2 și 3 din cererea reclamantului, interesele cetățenilor români prejudiciați în urma aplicării Tratatului d l Craiova din 1940 neputând să vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, dispozițiile instituind limitări rezonabile.
Pârâtul Ministerul Dezvoltării Publice și Locuințelor prin întâmpinare solicită respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă având în vedere că nu s-a făcut dovada introducerii plângerii prealabile prevăzute la art.7 din Legea nr.554/2004.
Pe fondul cauzei, se solicită respingerea acțiunii pentru aceleași considerente ca cele menționate de ceilalți pârâți și având în vedere că dispozițiile legale menționate de reclamant trebuie coroborate cu art.1 din Legea nr.9/1998, conform cărora, cetățenii români au dreptul la compensații în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensație ori despăgubiri pentru bunurile imobile pe care le aveau în proprietate.
În aplicarea art.137 Cod procedură civilă în cauză va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin întâmpinare de Ministerul Afacerilor Externe, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, întrucât, nu există identitate între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Ministerul Dezvoltării Publice și Locuințelor va fi respinsă, având în vedere că reclamantul a făcut dovada depunerii plângerii prealabile, formulate la data de 28.08.2008(fila 7 dosar).
Pe fondul acțiunii reclamantului, aceasta va fi respinsă ca nefondată.
Potrivit art.8 alin.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.9/1998 "Persoanele îndreptățite - proprietarii sau moștenitorii legali ai acestora beneficiază opțional, la cerere, pentru terenurile agricole pe care le-au avut în proprietate în județele și de compensații, astfel:
a)compensații în bani pentru suprafața de teren avută în proprietate din care se scade, dacă este cazul, suprafața de teren reconstituită conform Legii nr.18/1991, dar nu mai mult decât suprafețele prevăzute în această lege", iar art.2 alin.1 din Legea nr.9/1998 prevede că:
1)Despăgubirile se acordă celor îndreptățiți, sub forma unor compensații bănești distincte pentru terenuri, pentru construcții și pentru recoltele neculese de porumb, și - soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți, după cum urmează:
a)pentru fiecare hectar de teren, o sumă calculată la valoarea medie a categoriilor de teren, stabilită în condițiile prevăzute de dispozițiile legale pentru valoarea de patrimoniu a terenurilor ce constituie capital social, sau, la cerere, acțiuni la societățile comerciale cu capitat integral ori majoritar de stat în județul de domiciliu sau învecinat, fără ca totalul suprafeței de teren pentru care se acordă compensații să depășească suprafața prevăzută de Legea fondului funciar nr.18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Or, din aceste dispoziții legale, analizate comparativ se constată contrar susținerilor reclamantului că cele cuprinse în norme, nu limitează nelegal despăgubirile, ci, dimpotrivă prevăd modalitatea concretă de stabilire a cuantumului compensațiilor, referirea la Legea nr.18/1991 din art.8 alin.1 din Norme nefiind decât o preluare din dispozițiile Legii nr.9/1998 (art. 2 alin.1) în referire la despăgubirile ce se acordă pentru terenuri - sintagma din lege "pentru fiecare hectar de teren" neavând alt înțeles decât acela, potrivit căruia, în situația în care se constată că este îndreptățită cererea de acordare a unei despăgubiri pentru teren, suprafața de teren fiind diminuată deja, calculul despăgubirii se face având pentru fiecare hectar de teren, o sumă calculată la valoarea medie a categoriilor de teren și nicidecum că intenția legiuitorului a fost aceea de a limita despăgubirile.
De asemenea, potrivit art.12 alin.2 și 3 din Normele metodologice care privesc suprafețe de teren aferent locuințelor:
- "terenurile aferente locuințelor, respectiv terenul de sub construcție și curtea, se limitează la suprafețele înscrise în Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, republicată, în funcție de localitatea (urbană sau rurală).
- diferența de teren se compensează ca teren agricol, în funcție de gradul de folosință și de fertilitate, în condițiile prevederilor art.8 din prezentele norme metodologice".
Susținerea conform căreia aceste dispoziții contravin dispozițiilor Legii nr.9/1998, pentru considerentele precizate de reclamant în acțiune nu corespund realității, deoarece Legea nr.9/1998 nu cuprinde nici o dispoziție din care să se concluzioneze că legiuitorul a dorit să repare integral prejudiciul suferit, ci, dimpotrivă, principiul reparării integrale a prejudiciului a fost justificat înlocuit de alte principii, având în vedere caracterul reparatoriu al legii 9/1998, acela al limitării rezonabile a despăgubirilor, aprecierea întinderii și aplicarea acestei măsuri fiind dreptul suveran al legiuitorului, ca și pe cel al proporționalității prin raportare la alte necesități și priorități economice și sociale ale statului.
Că este așa, o dovedesc dispozițiile Legii nr.9/1998 art.1 alin.1 conform cărora:"Cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și ia, semnat la C la 07 septembrie 1940, denumit în continuare tratat au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care la aveau în proprietate în județele și și cedate iei.".
În ce privește punctul 3 din acțiune, art.25 din Norme prevede:"Valoarea despăgubirilor pentru locuințe, inclusiv pentru anexele gospodărești și terenurile aferente acestora, nu poate depăși suma veniturilor salariale medii pe economie ale unei persoane pe o perioadă de 20 de ani, calculată la data stabilirii despăgubirilor".
Și de această dată, susținerile privind intenția legiuitorului de a nu limita despăgubirile cuvenite pentru locuințele abandonate în ia, ci, dimpotrivă, de a repara integral prejudiciul sunt nefondate, având în vedere caracterul reparatoriu al Legii nr.9/1998, limitarea întinderii reparațiilor având în vedere, de asemenea, posibilitățile economice și financiare ale statului în raport cu alte necesități și priorități economice și sociale, în a căror evaluare și satisfacere legiuitorul este suveran, iar în ceea ce privește modul de stabilire a despăgubirilor și întinderii acestora, prevederile contestate consacră, soluții rezonabile, plafonarea prevăzută în art.25 fiind în concordanță cu art.2 din lege întrucât reprezintă o modalitate concretă de stabilire a despăgubirilor.
Pentru aceste considerente acțiunea reclamantului va fi respinsă ca nefondată în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL JUSTIȚIE, MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ȘI LOCUINȚELOR, MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ȘI LOCUINȚELOR.
Respinge acțiunea reclamantului - domiciliat în C,-, -,.B,.28, jud.C, în contradictoriu cu pârâții - GUVERNUL ROMÂNIEI PRIN SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI - cu sediul în B, sect.1, nr.1, MINISTERUL JUSTIȚIEI - - cu sediul în B, sect.5,-, MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ȘI LOCUINȚELOR - - cu sediul în B, sect.5,-, MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE -, ca nefondată.
Cu recurs în termen de 15 zile de le comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE,
- -
GREFIER,
Red.jud.hot./29.12.2008
Dact.gref. 17
8 ex/05.01.2009
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea
