Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 899/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR.899/CA.
Ședința publică din 13 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta - - domiciliată în B,-, sect.2, în contradictoriu cu pârâții - CONSILIUL LOCAL și ORAȘUL PRIN PRIMAR - cu sediul în, jud.C, MĂNĂSTIREA - cu sediul în, jud.C, SC SRL - cu sediul, str.-.-, nr.12, jud.C, SC SA - cu sediul în C,-, jud.C și GUVERNUL ROMÂNIEI - cu sediul în B, sect.1, nr.1, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 06 noiembrie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera în conformitate cu disp.art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 13 noiembrie 2008, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra excepției de nelegalitate de față:
Examinând actele și lucrările dosarului:
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Reclamanta a chemat în judecată la data de 25.04.2002 pe pârâții Primarul Orașului, Consiliul Local, și solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu aceștia să se dispună anularea parțială a contractului de concesiune nr. 2326/18.07.1997 încheiat între Consiliul Local și pentru suprafața de 147,36 mp. teren și să constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între și Primăria orașului și între și Mănăstirea, vânzare avizată prin nr.HG 574/1999.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta este unica moștenitoare a defunctului, care a deținut în proprietate terenul în suprafață de 1.000 mp. situat în str. -. - nr. 12, careul 4 HP, și că în această calitate a solicitat restituirea terenului și a construcțiilor edificate asupra lui, conform Legii nr.10/2001; cererea a fost admisă numai în parte, pentru 406,90 mp. și două corpuri de clădire, iar pentru "Tîrgoviște", pentru terenul de 432,64 mp. transmis cu plată către (pendinte de Mănăstire) și pentru suprafața de 160,46 mp. din str. -. - nr. 12A, transmisă către conform nr.HG 834/1991, s-au propus despăgubiri.
A mai susținut reclamanta că prin nr. 69/21.09.1996 s-a aprobat concesiunea fără licitație publică, către, a suprafeței de 738,5 mp. care include și terenul de 147,36 mp. ce îi aparține în proprietate.
Nulitatea parțială a contractului de concesiune a fost întemeiată pe neîndeplinirea, de către concesionar, a obligației de a construi în termenul de 2 ani stabilit în contract, neexecutare care are ca efect încetarea efectelor concesiunii, iar nulitatea contractului de vânzare cumpărare încheiat în favoarea pârâtei pentru terenul de 160,46 mp - pe reaua credință a părților contractante, care cunoșteau faptul că reclamanta revendicase imobilul de la Primăria încă din 1992.
Referitor la terenul de 432,64 mp. transmis către prin nr.HG 574/19.07.1999, s-a arătat că înstrăinarea s-a făcut cu încălcarea dreptului de proprietate al reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 13642/01.07.2002 Judecătoria Constanțaa declinat competența de soluționare a cauzei la Tribunalul Constanța, unde litigiul a fost înregistrat la secția comercială sub nr. 5609/COM/2002.
La termenul din 20.02.2003 reclamanta și-a precizat obiectul acțiunii și a arătat că solicită desființarea dispozițiilor nr. 208/07.03.2002 și 216/20.03.2002 emise de Primarul orașului și obligarea acestuia la restituirea în natură a imobilului situat în orașul, str. - nr. 12 alcătuit din teren de 1.000 mp. și construcții, potrivit art.20 și următoarele din Legea nr. 10/2001; în contradictoriu cu, și Mănăstirea " " a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de concesiune nr. 2326/1997, a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC și Mănăstirea în temeiul nr.HG 574/1999, nulitatea tuturor actelor încheiate în procesul de privatizare a Farmacia 11, nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare dintre SC SA și SC SRL, autentificat sub nr. 750/09.04.2002, și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În privința deciziilor contestate s-a arătat că nelegalitatea lor rezultă din faptul că toate actele juridice încheiate de pârâți asupra imobilului ce a făcut obiectul notificării sunt afectate de nulitate absolută.
Prin încheierea din 20.03.2003 secția comercială a Tribunalului Constanțaa dispus trimiterea cauzei la secția civilă a aceleiași instanțe.
Recursul formulat de SC SRL împotriva acestei încheieri a fost respins ca inadmisibil prin decizia civilă nr. 541/COM/15.05.2003 a Curții de APEL CONSTANȚA.
Prin sentința civilă nr. 709/13.05.2004 Tribunalul Constanțaa admis excepția tardivității, a respins ca tardivă contestația formulată de reclamantă împotriva deciziilor nr. 208/07.03.2002 și nr. 216/20.03.2002 emise de primarul Orașului și a disjuns soluționarea celorlalte capete de cerere.
Curtea de APEL CONSTANȚAa respins apelul formulat împotriva acestei hotărâri prin decizia civilă nr. 1061/C/12.10.2004, hotărâre casată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, prin decizia civilă nr. 5329/16.06.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală, în considerentele căreia s-a reținut că din actele dosarului nu rezultă că reclamanta a primit deciziile contestate la data indicată în dovezile de comunicare.
Prin decizia civilă nr. 81/C/10.05.2006 Curtea de APEL CONSTANȚAa admis apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 709/13.05.2004, a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanța reținând că, potrivit deciziei de casare, această instanță a soluționat greșit excepția de tardivitate a contestației formulată împotriva dispozițiilor nr. 208/07.03.2002 și 216/20.03.2002 emise de Primarul orașului.
La Tribunalul Constanța cauza a fost înregistrată sub nr. /2006 (nr. nou -), iar prin încheierea de ședință de la termenul din 03.05.2007 acest dosar a fost conexat cu dosarul nr. 1897/2003 (nr. nou -).
Prin sentința civilă nr.2190/07.12.2007 Tribunalul Constanțaa respins acțiunea reclamantei și a respins ca nefondate cererile de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de pârâții Consiliul Local, Orașul și
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta și a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul din 21.04.2008 apelanta a invocat excepția de nelegalitate a nr.HG574/1999, în ceea ce privește trecerea cu plată a suprafeței de 432,64 mp teren de la, în proprietatea ui.
În motivare s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile stabilite de art.4 din Legea nr.554/2004 pentru că soluționarea pe fond a litigiului depinde de actul administrativ atacat, în sensul că unul din motivele apelului vizează nulitatea absolută a transmiterii Târgoviște (în prezent demolată) și a terenului aferent acesteia, conform nr.HG574/1999.
Nulitatea înstrăinării a fost întemeiată pe faptul că statul nu a fost niciodată proprietarul terenului aferent și că, pe cale de consecință, nu îl putea transmite Mănăstirii, precum și pe împrejurarea că titlul aparent al statului nu mai avea caracter de notorietate publică la momentul transmiterii, respectiv în 1996, pentru că imobilul era revendicat de reclamantă din 1992.
Prin încheierea din 26.05.2008 Curtea de APEL CONSTANȚA - Secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale a sesizat secția de Contencios Administrativ a Curții de APEL CONSTANȚA cu soluționarea excepției de nelegalitate a nr.HG574/1999, reținând că este întrunită cerința prevăzută de art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004, ca soluționarea fondului să depindă de actul administrativ atacat pe excepție respectiv nr.HG574/1999, dosarul de fond având ca obiect, printre altele și constatarea nulității absolute a transmiterii aprobată prin actul administrativ contestat, care a vizat dreptul de proprietate asupra Târgoviște și asupra terenului aferent acesteia, în suprafață de 432,64 mp.
Prin întâmpinare pârâtul Guvernul României a invocat excepția inadmisibilității cererii, arătând în esență că actul administrativ atacat este act administrativ individual care potrivit dispozițiilor Legii nr.554/2004 poate fi atacat, pe cale directă, într-un anumit interval de timp, legiuitorul dispunând că numai actele cu caracter normativ pot fi atacate oricând.
Astfel, o interpretare sistematică, precum și una instorico - teleologică a textului de lege conduce la concluzia că este inadmisibilă excepția de nelegalitate privind actele administrative individuale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, dispozițiile legii neputând retroactiva la un act administrativ presupus nelegal emis în anul 1999.
Pe de altă parte, se mai arată, că din rațiuni ce țin de specificul raporturilor juridice de drept administrativ(prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ și caracterul executoriu al acestuia) nu poate fi permis, pe cale de excepție, controlul legalității unui act administrativ cu consecința înlăturării efectelor juridice pe care acesta le poate produce, în speță, față de un număr determinat de subiecte de drept cărora li se adresează și care ar fi avut posibilitatea legală de a-l contesta pe calea directă, a acțiunii în anulare. În caz contrar, s-ar permite uzitarea, fără limită în timp, a controlului de legalitate a unui act administrativ, de către cei interesați, care însă au manifestat o atitudine pasivă prin neexercitarea în termenul legal sub imperiul legii aplicabile acțiunii în anulare, ceea ce ar putea duce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice. Aceasta cu atât mai mult cu cât înlăturarea efectelor juridice pe care un act administrativ le poate produce doar față de numărul determinat de subiecte cărora li se adresează are aceleași consecințe ca și anularea respectivului act.
Excepția de nelegalitate este inadmisibilă.
Potrivit art.4(1) din Legea nr.554/2004:"legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate", iar potrivit art. II al.2 teza finală din Legea nr.262/2007, excepția de nelegalitate poate fi invocată și pentru actele administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
În cauză în raport de situația de fapt, conform căreia actul administrativ atacat a fost emis în 1999, chiar dacă reclamanta excepției a invocat dispozițiile legale sus reproduse, în analiza acesteia se constată că, nu pot fi înlăturate alte dispoziții legale prioritare, a căror aplicare asigură respectarea unor principii consacrate prin Tratatul de aderare al României la, precum și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Carta Drepturilor Fundamentate a Uniunii Europene, în considerare și a dispozițiilor art.20(2) și 148(2) din Constituția României.
Astfel, în vederea punerii în aplicare și respectării totodată a principiilor comunitare ale securității juridice și protecției încrederii legitime în comportamentul atât a beneficiarilor fondurilor pierdute, cât și al autorităților administrative cât și pentru asigurarea stabilității raporturilor juridice, instanța având în vedere că dispozițiile din Legea nr.554/2004 permit cenzurarea fără limită în timp, pe cale incidentală a excepției de nelegalitate a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior datei la care legea a intrat în vigoare contrar unor principii fundamentale, convenționale și comunitare a căror respectare asigură exercițiul real al drepturilor fundamentale ale omului, va înlătura aplicarea dispozițiilor art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004 astfel cum a fost modificat prin Legea nr.262/2007 cu privire la HG nr.574/1999 privind transmiterea, cu plată, a unui imobil din proprietatea în proprietatea " " din.
Acestea și deoarece, normele Legii nr.554/2004, în măsura în care permit cenzurarea actelor administrative cu caracter individual emise anterior datei de 06.01.2005 (data intrării în vigoare a Legii nr.554/2004) nesocotesc dreptul persoanei la un proces echitabil, prevăzut de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de practica CEDO, inclusiv de art.47 din Carta Drepturilor Fundamentate a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse " principiului securității juridice", care reprezintă implicit totalitatea articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (CEDO, Hotărârea din 6 decembrie 2007, C/ a României paragraful 39).
În acest sens, Curtea de Justiție de la Luxemburg a reținut cu privire la posibilitatea invocării excepției de nelegalitate a unor acte emise de instituțiile comunitare, că atunci când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar depășește termenul limită pentru depunerea acțiunii, trebuie să accepte faptul că i se va putea opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidentală a excepției de nelegalitate.
Prin urmare, instanța constată că dispozițiile legii organice sus reproduse care permit repunerea în discuție în mod repetat și fără limită în timp, a legalității oricărui act administrativ, unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, nesocotesc principiile și drepturile fundamentale la care s-a făcut mai sus referire.
Pentru aceste considerente și în aplicarea art.20 alin.2 și art.148 alin.2 din Constituție, prin raportare la principiile menționate, la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și la Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, precum și la jurisprudența CEDO și cea a Curții de Justiție de la Luxemburg se va înlătura în cauză, aplicarea dispozițiilor art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004 astfel cum a fost modificat prin Legea nr.262/2007, cu privire la Hotărârea Guvernului nr.574/1999 a cărui nelegalitate a fost invocată, pe cale de excepție, excepția urmând în consecință a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția de nelegalitate în acțiune în contencios administrativ formulată de reclamanta - - domiciliată în B,-, sect.2, în contradictoriu cu pârâții - CONSILIUL LOCAL și ORAȘUL PRIN PRIMAR - cu sediul în, jud.C, MĂNĂSTIREA - cu sediul în, jud.C, SC SRL - cu sediul, str.-.-, nr.12, jud.C, SC SA - cu sediul în C,-, jud.C și GUVERNUL ROMÂNIEI - cu sediul în B, sect.1, nr.1, ca inadmisibilă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE,
- - GREFIER,
Red.jud./12.12.2008
Dact.gref.
9 ex/16.12. 2008
Emis 7 com.
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea
