Alte cereri. Decizia 90/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA nr. 90/CA
Ședința publică de la 23 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de revizuire introdusă de reclamanta - intimată " Agenția de Muncă Temporară I " L, cu sediul în I,-, -heorghe, la sediul Cabinet avocat, în contradictoriu cu intimata Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Județului I, vizând decizia nr.132/CA/03.03.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat, pentru revizuentă și consilier juridic pentru intimata Direcția de Muncă și Protecție Socială
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța constatând pricina în stare de judecată, a dat cuvântul reprezentantului revizuentei, care a solicitat admiterea cererii, pentru motivele expuse în scris, pe care le dezvoltă oral.
Reprezentanta intimatei a solicitat respingerea cererii de revizuire pe motiv că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu, prevăzute de art. 322 Cod procedură civilă.
Constatând dezbaterile încheiate, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL,
Asupra cererii de revizuire de față;
Prin decizia nr. 132/CA/ din 3 martie 2008, Curtea de APEL IAȘIa admis recursul introdus de pârâta Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familiei a Județului I, sentință pe care a modificat-o în parte, în sensul că, în fond, a respins cererea formulată de reclamanta - Agenția de Muncă Temporară I de a se obliga pârâta Direcția de Muncă a Județului I la plata de daune cominatorii de 250.000.000 lei/lună, începând cu data de 16 februarie 2005 și până la emiterea autorizației de funcționare la care se referă sentința nr.65/E din 16.02.2005 a Tribunalului Iași, menținând celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut, în principal, că reclamanta nu a cerut, în condițiile art. 112 Cod procedură civilă, să se constate că actul denumit "autorizație de funcționare", emis de Direcția de Muncă I la data de 6 mai 2005, nu este conform cerințelor nr.HG 938/2003, că el este de natură să exonereze pe debitor de obligația stabilită în sarcina sa prin sentința civilă nr. 65/E din 16.02.2005 a Tribunalului Iași și că, atâta timp cât nu s-a solicitat constatarea lipsei de valabilitate a actului emis la data de 6 mai 2005, indiferent de varianta sub care acesta a fost comunicat solicitantului și implicit faptul neexecutării obligației stabilite prin hotărârea menționată, actul emis trebuie considerat a fi în vigoare și producător de efecte juridice, cu atât mai mult cu cât, în varianta având seria - nr. 001, el figurează ca fiind înscris în registrul național de evidență al agențiilor de muncă temporară autorizate.
Curtea a reținut de asemenea că, în condițiile în care prima instanță a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei de a emite legala autorizație de funcționare, iar aceasta nu a atacat hotărârea pronunțată, în această parte, reclamanta nu era în drept de a solicita daune cominatorii decât pentru neexecutarea obligațiilor ce eventual ar fi fost stabilite prin hotărârea pronunțată în cauza de față, și nu pentru pretinsa neexecutare a obligațiilor stabilite printr-o hotărâre pronunțată în altă cauză, cu atât mai mult cu cât procedura executării hotărârilor pronunțate în materia contenciosului administrativ este cea reglementată de art. 24 din Legea nr. 554/2004, procedură de care reclamanta nu a uzat, alegând în schimb calea im proprie a unei noi acțiuni.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii, Curtea a reținut pe fond, că, Aceasta nu poate fi primită, întrucât, pe de o parte, cererea principală a fost respinsă, iar pe de altă parte pentru că s-a dovedit că s-a emis o autorizație valabilă, înscrisă în registrul național, a cărei legalitate nu a fost contestată, că niciodată nu s-a solicitat emiterea autorizației în forma unică adoptată la nivel național, că singura cale de valorificare a dreptului recunoscut prin sentința nr. 65/E din 16.02.2005 a Tribunalului Iași era cea prevăzută de art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004 și că reclamanta rămâne singura răspunzătoare de toate consecințele decurgând din neurmarea acestei proceduri.
Împotriva acestei decizii Agenția de Muncă Temporară Iaf ormulat prezenta cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 teza II din Codul d e procedură civilă, invocând faptul că s-a dovedit că, chiar dacă s-a dispus neînceperea urmăririi penale, s-a reținut că a fost alterat conținutul înscrisului ce i s-a eliberat, care are doar semnificația unei autorizații temporare și nu a unei autorizații definitive, astfel precum a solicitat, actul neîndeplinind cerințele nr.HG 938/2004.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii de revizuire, susținând că aceasta nu îndeplinește condițiile de admisibilitate cerute de art. 322 Cod procedură civilă, revizuentul readucând în discuție împrejurări de fapt și de drept pe care le-a invocat în fața instanțelor de judecată, din anul 2005 și până în prezent.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de revizuentă și a temeiurilor de drept pe care aceasta își întemeiază cererea, Curtea con stată că, prin rezoluția din 10 iunie 2008, Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, s-a confirmat propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală în cauza privind pe numitul -, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 289 și art. 291 Cod penal, reținându-se că actul contestat a fost semnat și eliberat "pentru" a îndrepta o eroare din partea lui, eroare care constă în faptul că autorizația de funcționare fără serie și număr, din data de 6 mai 2005, fost emisă deoarece nu apăruse formularul unic la nivel de țară", că aceasta "figurează înregistrată în Registrul național de evidență a agențiilor de muncă temporară autorizați, la poziția nr. 22, unde se precizează data eliberării" și că "prin eliberarea acestui document, de către numitul -, nu s-a produs nicio consecință juridică, faptelor reclamate lipsindu-le unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume latura obiectivă".
Înscrisul, care a lipsit la data pronunțării deciziei atacate, chiar dacă este nou, nu este însă de natură să con ducă la schimbarea soluției adoptate întrucât, astfel cum a reținut și organul de urmărire penală, nu a avut loc o "alterare a înscrisului", cum pretinde revizuenta, ci doar o îndreptare a erorii comise de pârâtă cu ocazia eliberării actului solicitat, operațiune administrativă care a permis titularului dreptului să înregistreze autorizația în Registrul național de evidență a agențiilor de muncă temporară, nici una din ipotezele prevăzute la art. 322 pct. 4 din Codul d e procedură civilă neregăsindu-se în cauza de față.
Chiar și în ipoteza în care înscrisul semnat de - ar fi fost găsit fals, acest fapt nu ar fi avut nicio înrâurire asupra cauzei de față întrucât, la adoptarea deciziei atacate, a precumpănit faptul că cererea de obligare a pârâtei Direcția de Muncă I la emiterea autorizației de funcționare pentru exercitarea activității de selecție și plasare a forței de muncă a fost respinsă de Tribunalul Iași, ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat, hotărâre ce a rămas în această parte irevocabilă prin nerecurare, precum și faptul că nu se puteau acorda daune cominatorii pentru pretinsa neexecutare a sentinței civile nr. 65/E/16.02.2005 a Tribunalului Iași, pronunțată într-o altă cauză.
Nefiind investită cu cercetarea modului în care a fost executată sentința nr. 65/E/16.02.2005, Curtea s-a rezumat la o constatat că acordarea de daune cominatorii pentru pretinsa neexecutare a unei hotărâri pronunțată într-o altă cauză trebuie considerată inadmisibilă, atâta timp cât cererea principală -a cărui accesoriu era - a fost respinsă și cât timp reclamanta nu a urmat singura procedură ce-i era accesibilă, în cazul neexecutării hotărârii pronunțate în dosarul nr. 700/2005, ea rămânând astfel singură răspunzătoare de toate consecințele decurgând din ignorarea dispozițiilor art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004, inclusiv de pierderea dreptului de a mai solicita daune cominatorii pentru pretinsa neexecutare a sentinței nr. 65/E/16.02.2005, daune a căror menire era aceea de a constrânge pe debitor să-și execute obligația.
Cum cererea de eliberare a autorizației de funcționare a fost respinsă, nu mai exista temei de fapt și de drept care să permită Tribunalului să oblige pârâta la plata de daune cominatorii, fiind culpa reclamantei revizuente de a nu fi urmat procedurile ce-i erau accesibile și de a fi formulat oad oua cerere, fără a se verifica dacă aceasta îndeplinea condițiile de admisibilitate.
Ca atare, constatând că situația invocată de revizuentă nu are nicio legătură cu considerentele pentru care instanța de control judiciar a admis recursul pârâtei, iar în fond a respins cererea reclamantei de obligare a debitorului său la plata de daune cominatorii, și că soluția dată plângerii penale nu face decât să confirme temeinicia și legalitatea soluției adoptate, Curtea va respinge cererea revizuentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire introdusă de Agenția de Muncă Temporară I împotriva deciziei nr. 132/CA/3.03.2008, pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
03.03.2009
Curtea de APEL IAȘI:
- - -
-
-G -
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Dan Mircea Tăbâltoc
