Alte cereri. Decizia 935/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--28.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 935
Ședința Publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Duma Diana
JUDECĂTOR 2: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 3: Patru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea Camera de Comerț Industrie și Agricultură T în contradictoriu cu intimata - - T împotriva decizie civile nr. 583/15.04.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru contestatoare consilier juridic, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentantul contestatoarei solicită instanței amânarea cauei, întrucât în Parlamentul României se discută modificarea legii camerelor de comerț, în sensul că acestea vor primi statut de utilitate publică și depune la dosar raportul suplimentar asupra propunerii pentru modificarea și completarea Legi nr. 26/1990, raport la Comisiei juridice, de disciplină și imunități din Camera deputaților.
Curtea apreciază că nu se impune amânarea cauzei față de solicitarea reprezentantului contestatoarei.
Reprezentantul contestatoarei arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții Curtea acordă cuvântul în dezbaterea contestației în anulare.
Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate, trimiterea cauzei la Tribunalul Timiș, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar și depune la dosar ca practică judiciară deciziile Curții Constituționale cu nr. 206 din 7.03.2006, nr. 434 din 25.05.2006 și nr. 43 din 18.11.2003.
CURTEA
Deliberând asupra contestației in anulare de fata, constata următoarele:
Prin încheierea de ședință din 4 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa dispus trimiterea cauzei privind pe reclamanta - - T împotriva pârâtei Camera de Comerț, Industrie și Agricultură T, având ca obiect anularea hotărâre, la completul Comercial cu termen de judecată la data de 03.03.2009.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
Având în vedere natura juridică a cauzei, respectiv caracterul de litigiu comercial nepatrimonial, în baza dispozițiilor art. 99 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, trimite cauza la CM 1 comercial cu termen de judecată la data de 03.03.2009, pentru următoarele considerente:
În speță s-a solicitat de către un comerciant anularea unei hotărâri emisă de adunarea generală a membrilor T, care este o organizație creată în scopul de a reprezenta, apăra și susține interesele membrilor și ale comunității de afaceri în raport cu autoritățile publice și cu organismele din țară și din străinătate, conform cap. 1 art. 1 alin. 1 din Legea nr. 335 din 3 decembrie 2007, camerelor de comerț din România, ce stipulează că,(1) Camerele de comerț sunt organizații autonome, neguvernamentale, apolitice, fără scop patrimonial, cu personalitate juridică, create în scopul de a reprezenta, apăra și susține interesele membrilor lor și ale comunității de afaceri în raport cu autoritățile publice și cu organismele din țară și din străinătate.
Pârâta în calitate de organizație județeană este constituită de comercianții și nu printr-un act normativ emis de forul legislativ, care să-i atribuie calitate de instituție publică ce emite acte administrative, în regim de putere publică, aspect ce reiese din disp. art. 2 alin. 1 din Legea nr. 335 din 3 decembrie 2007, camerelor de comerț din România, care stipulează că,(1) Comercianții, indiferent de domeniul de activitate, pot constitui în reședințele de județ și în municipiul B camere județene, destinate promovării intereselor membrilor lor pentru dezvoltarea comerțului, industriei, agriculturii și serviciilor, corespunzător cerințelor economiei de piață.
Din dispozițiile art. 4 din Legea nr. 335/2007, ce reglementează,atribuțiile principale" ale camerelor județene nu reiese că acestea emit acte administrative ce cad sub incidența Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ care este o lege specială, ce reglementează o competență specială.
Pârâta invocă dispozițiile Art. 2 alin 1 lit. b din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, dispoziții în baza căreia atribuie pârâtei calitatea de instituție de utilitate publică, însă instanța nu poate împărtășii acest punct de vedere dat fiind faptul că aceste dispoziții legale stipulează că,sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
Ori, pârâta conform dispozițiilor arătate mai sus nu este o persoană juridică de drept privat și nici nu a obținut statut de utilitate publică și nu a fost autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
Legea nu prevede statutul de utilitate publică pentru camerele de comerț județene, ci numai expres, pentru Camera Națională, că modalitatea de acordare a statului de utilitate publică este cea prevăzută de nr.OG 26/2000- Capitolul VI, iar pârâta nu deține o hotărâre de guvern care să-i confere acest statut.
Susținerile pârâtei cum că acest statut de utilitate publică este stabilit prin prevederile art. 2 din Statutul-cadru al camerelor de comerț județene sunt nefondate întrucât acest Statut este un -act ce are puterea de a reglementa relațiile din interiorul organizațiilor de acest gen fără a avea puteri legislative.
Mai mult nu este suficientă calitatea de instituție de utilitate publică, ci aceasta trebuie si să emită acte administrative.
Hotărârea contestată de către reclamantă se referă la,aprobarea modificării statutului pârâtei, hotărâre ce nu poate sub nici o formă să fie calificată ca fiind un act administrativ, întrucât s-ar încălca grav dispozițiile legii speciale ale contenciosului administrativ.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs pârâta Camera de Comerț, Industrie și Agricultură T, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin decizia civila nr.583/15.04.2009 pronunțată în dosarul nr-.Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins recursul ca inadmisibil.
In motivarea deciziei a reținut ca sunt supuse recursului hotărârile judecătorești, la care face trimitere art.299 alin.1 Cod procedură civilă, așa cum sunt ele prevăzute în art.255 din același act normativ. S-a arătat ca nici o normă de procedură nu consacră măsura luată de instanța de fond, aceea de trimitere a unei cauzei de la o secție a unei instanțe la o altă secție a aceleași instanțe, ca o soluție posibilă în soluționarea litigiilor cu care sunt învestite instanțele de judecată, în condițiile legii.
Se menționează in decizie ca soluția instanței de fond nu este una judiciară, în sensul codului d e procedură civilă, ci are o natură exclusiv administrativă, motiv pentru care măsura prin care s-a dispus trimiterea cauzei la o altă secție, și în consecință reînregistrarea dosarului la acea secție în cadrul aceleași instanțe de judecată nu îmbracă forma juridică a unei hotărâri judecătorești, în sensul art.255 Cod procedură civilă, normă legală care definește forma actelor juridice pe care le emite instanța în cursul judecății.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație in anulare recurenta-reclamanta solicitând admiterea contestației in anulare si pe cale de consecința admiterea recursului formulat.
In motivarea contestației se arata ca reclamanta a solicitat Judecătoriei Timișoara anularea hotărârii Adunării Generale a Membrilor Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură T din data de 09.01.2008, iar urmare a soluționării excepției de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională (decizia nr.811/03.07.2008) aceasta a statuat în motivarea deciziei (penultimul paragraf din cuprinsul motivării) faptul că în ceea ce privește statutul de utilitate publică al camerelor de comerț suntem în prezența unei omisiuni legislative.
Astfel în data de 05.11.2008 Judecătoria Timișoara și-a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Timiș - instanța de Contencios Administrativ, această din urmă instanță și-a declinat la rândul său competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței Comerciale a aceleiași instanțe.
Contestatoarea apreciază că sunt aplicabile pe deplin dispozițiile art.317 alin.2 teza a doua pr.civ. care vizează respingerea recursului fără ca acesta să fi fost judecat în fond și dispozițiile art. 1582 alin.3 Cod pr. civ. ce statuează că: "Dacă instanța se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.-"- modalitate legală de care am uzat.
Se mai arată că într-un stat de drept orice acțiune în justiție trebuie judecată/soluționată - altfel judecătorii ar fi sancționați pentru denegare de dreptate prohibită și sancționată potrivit art.3 cod civil R dar și de art.4 din Legea nr.303/2004. Așadar, dreptul la un recurs efectiv prevăzut de art.13 din Convenția Europenă a Drepturilor Omului primează, iar acest recurs trebuie judecat.
Recursul care formează substanța dreptului subiectiv recunoscut de art.13 oricărei persoane fizice sau juridice reprezintă o cale de atac împotriva unei măsuri a autorităților statale, prin care reclamantul pretinde că i-a fost încălcat un drept convențional, astfel dreptul la recurs instituit de art.13 este un drept subiectiv de natură procedurală; ce garantează un drept de acces în fața judecătorului ce poate dispune redresarea situației litigioase
Dreptul la recurs prevăzut de art.13 trebuie să fie efectiv atât în cadrul reglementărilor legale cât și în practica de aplicare a acestora, examinarea cererii trebuind a fi independentă și riguroasă, iar scopul Convenției Europene a Drepturilor Omului este acela de a proteja drepturi concrete și efective și nu teoretice și iluzorii.
Recursul viza faptul că instanța de contencios administrativ refuză să facă o altă interpretare decât cea literală a Legii nr.335/2007 privind camerele de comerț și industrie din România, deși Curtea Constituțională admite că din omisiune nu s-a stipulat statutul de utilitate publică pentru toate camerele de comerț autohtone din cuprinsul actului normativ, nu înseamnă că celui ce aplică legea îi este permis să recurgă la o interpretare strict literală, dimpotrivă orice dispoziție dintr-un act normativ trebuie interpretată prin raportare la principiul ratio legis, și cu respectarea principiilor interpretării sistemice și teleologice.
În drept contestatoarea invocă prevederile art. 317 al.2 Cod procedură civilă.
Analizând contestația in anulare, prin raportare la motivele invocate de către contestator, fata de prevederile exprese ale art. 317 si 318 Cod proc civ, constata următoarele:
Contestația in anulare prevăzuta de art. 317Cod proc civ prevede doua motive pentru exercitarea sa, si anume când procedura de citare a parții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinita potrivit cerințelor legale si când hotărârea a fost data de judecători cu incalcarea dispozițiilor de ordine publica privitoare la competenta. Aceste motive pot fi invocate pe calea contestației in anulare daca nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. In alienatul doi al acestui articol se arata ca aceste motive mai sus menționate pot fi invocate pe calea contestației in anulare in cazul in care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs si instanța le-a respins pentru ca avea nevoie de verificări de fapt sau daca recursul a fost respins fara ca el sa fi fost judecat in fond.
In legătura cu cea-a de -a doua ipoteza a art 317 alin final Cod proc civ -când recursul a fost respins fara sa fi fost judecat in fond-se admite ca legiuitorul a vizat situațiile in care recursul a fost anulat ca neregulat introdus sau ca netimbrat, ori s-a perimat etc.
In speța de fata instanța s-a pronunțat prin decizia nr. 583/15.04.2009 asupra împrejurării daca încheierea atacata cu recurs de către recurenta-contestatoare este supusa caii de atac a recursului, raportându-se la prevederile art 299 alin 1 Cod proc civ.
Curtea constata ca in mod corect Curtea de Apel a reținut ca sunt supuse recursului hotărârile judecătorești, la care face trimitere art.299 alin.1 Cod procedură civilă, așa cum sunt ele prevăzute în art.255 din același act normativ. Nici o normă de procedură nu consacră măsura luată de instanța de fond, aceea de trimitere a unei cauzei de la o secție a unei instanțe la o altă secție a aceleași instanțe, ca o soluție posibilă în soluționarea litigiilor cu care sunt învestite instanțele de judecată, în condițiile legii.
Soluția instanței de fond nu este una judiciară, în sensul codului d e procedură civilă, ci are o natură exclusiv administrativă, motiv pentru care măsura prin care s-a dispus trimiterea cauzei la o altă secție, și în consecință reînregistrarea dosarului la acea secție în cadrul aceleași instanțe de judecată nu îmbracă forma juridică a unei hotărâri judecătorești, în sensul art.255 Cod procedură civilă, normă legală care definește forma actelor juridice pe care le emite instanța în cursul judecății.
Pe de altă parte în art.304 pct.3 Cod procedură civilă este reglementat motivul de casare a unei hotărâri judecătorești când aceasta s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, astfel că după soluționarea cauzei printr-o hotărâre judecătorească, în sensul art.255 Cod procedură civilă, chestiunea privind competența materială în soluționarea cauzei va fi tranșată cu acea ocazie.
In fapt, chestiunea invocata de către contestatoare in fata instanței de recurs era legata de competenta instanței de a judeca litigiul, aspect care ar putea fi analizat ca motiv de recurs si eventual cenzura ulterior pe calea contestației in anulare, cu respectarea condițiilor legale, in situația in care se pronunța o hotărâre, in sensul art. 255 Cod procedură civilă, cu încălcarea normelor de procedura referitoare la competenta.
Prin urmare, văzând ca prin încheierea pronunțata de Tribunalul Timiș la data de 04.02.2009 atacata cu recurs s-a dispună trimiterea cauzei la completul comercial, nefiind pronunțata o hotărâre pe fond care sa încalce normele de procedura, Curtea constata ca motivele invocate in contestația in anulare nu sunt întemeiata, urmând sa respingă cererea formulata.
Constatând culpa procesuala a contestatoarei in declanșarea litiului, fata de prevederile art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va respinge cererea acesteia de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea Camera de Comerț Industrie și Agricultură T în contradictoriu cu intimata - - T împotriva decizie civile nr. 583/15.04.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Instanță de recurs: Curtea de APEL TIMIȘOARA
Judecători:,
Red./10.07.2009
Tehnored. - /17.07.2009/ 2 ex.
Președinte:Duma DianaJudecători:Duma Diana, Belicariu Maria, Patru Răzvan
