Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 938/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--22.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 938
Ședința Publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Duma Diana
JUDECĂTOR 2: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 3: Patru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de recurentul Consiliul Județean A în contradictoriu cu intimații pârâți Președintele Consiliului Județean A, Județul A și intimații reclamanți, împotriva sentinței civile nr. 1006/25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâtul recurent Consiliul Județean A consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, consilier juridic depune la dosar delegație pentru reprezentarea în cauză a pârâtului recurent Consiliul Județean
Se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea reclamanților intimați, în 2 exemplare, un exemplar se înmânează reprezentantului pârâtului recurent Consiliul Județean
Se constată că s-au depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise din partea reclamanților intimați, în un exemplar.
Curtea pune în discuție excepția nulității recursului pentru lipsa motivării în fapt și în drept, invocată de reclamanții intimați, prin întâmpinare.
Reprezentantul pârâtului recurent Consiliul Județean A solicită respingerea excepției nulității recursului, în caz contrar încălcându-se dispozițiile art. 304 pct.9 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată la această instanță la data de 31 iulie 2008, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Județul A, Consiliul Județean A și Președintele Consiliului Județean A, solicitând să fie obligați la alocarea și plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând " indemnizația de dispozitiv" lunară, în cuantum de 25% din salariul de bază, pentru perioada 01.06.2005 și în continuare până la încetarea raportului de serviciu, și obligarea instituției pârâte să dispună serviciului personal din subordine consemnarea în carnetele de muncă a funcționarilor publici și ale personalului contractual a indemnizației de dispozitiv, retroactiv pentru perioada 01.06.2005 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu.
Prin sentinta civila nr. 1006/25.1.2008 pronunțată în dosartul nr- Tribunalul Arada admis acțiunea în contencios administrativ si a obligat pârâții la alocarea, calcularea și plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, retroactiv, începând cu data de 01.06.2005 până în prezent și în continuare până la încetarea raportului de serviciu, respectiv a contractului de muncă, sume ce vor fi actualizate cu coeficienții ratei de inflație de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la efectuarea plății efective, pentru următorii reclamanți după cum urmează: - pentru perioada 01.06.2005 - 31.12.2005; 01.06.2005 - 01.07.2006; 01.06.2005 - 31.12.2005; - 01.06.2005 - 12.05-2006; 01.06.2005 - 30.03.2006. Prin sentinta a obligat pârâtul Consiliul Județean A să dispună serviciului competent din subordine, consemnarea în carnetele de muncă ale salariaților, a " indemnizației de dispozitiv" retroactiv, începând cu data de 01.06.2005 și în continuare pentru beneficiarii acestui drept salarial.
In motivarea sentinței s-a reținut ca reclamanții, sunt angajați în cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Județean A și au calitatea de funcționari publici și personal contractual.
S-a arătat ca potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarilor publici sunt de competența instanței de contencios administrativ, iar pentru o mai bună administrare a justiției în baza art. 17 și art. 164 Cod procedură civilă se va soluționa cererea și pentru membrii de sindicat salariați cu contracte individuale de muncă.
S-a menționat in considerentele sentinței ca potrivit art. 16 din OUG nr 63/ 2003 personalul Ministerului Administrației și Internelor se compune din funcționarii publici polițiști - funcționarii publici cu statut special, cadre militare în activitate, personal contractual, precum și militarii, jandarmii și polițiștii de frontieră angajați pe bază de contract de muncă.
Se arata ca art. 17 alin. 3 din același act normativ stipulează că personalul Ministerului Administrației și Internelor beneficiază de drepturile dobândite anterior conform legislației, precum și în limita bugetului aprobat, de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Se menționează ca in urma reorganizării Ministerului Administrației și Internelor în Ministerul Internelor și reformei Administrative, a fost emis Ordinul nr. 496/28.07.2003 de modificare și completare a nr. 275/2002 care a introdus pct. 9.2 la care se prevede că " Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Din analiza sistemică a dispozițiilor textului normativ citat, rezultă fără nici un echivoc că sfera de aplicare a indemnizației de dispozitiv a fost lărgită prin introducerea ca beneficiari și a personalului civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, alături de cadrele militare și militarii angajați pe bază de contract care beneficiau anterior de respectiva indemnizație.
Se arata ca personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin legea nr. 138/1999, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sistemul bugetar.
Dacă raportat la calitatea reclamanților este evident că toți reclamanții sunt fie funcționari publici,fie personal contractual conform tabelului anexat la dosarul cauzei, este la fel de vădit și faptul că reclamanții ca personal civil din domeniul administrației publice beneficiază doar de dreptul prevăzut prin art. 13 din Legea nr. 138/1999 adică doar de indemnizația de dispozitiv definită de art 13 prin stabilirea cuantumului acestui spor de 25%.
Prin această precizare, legiuitorul în mod neîndoielnic a făcut distincția între cadrele militare și militarii angajați pe bază de contract care beneficiază și de alte drepturi salariale indicate în mod expres în Legea nr. 138/1999 pe lângă indemnizația de dispozitiv lunară de 25% care se calculează la solda de funcție, solda de merit, solda de grad și personalul civil care beneficiază de indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază.
Se retine de către instanța ca este justă și interpretarea dată de către reclamanți dispozițiilor legale incidente reglementate de pct. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003 respectiv că conjuncția "și" utilizată în textul articolului menționat " și personalului civil din administrația publică", exclude orice altă interpretare.
În considerarea dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative conform cărora ordinele miniștrilor sunt emise în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor, instanța a apreciat că pct. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003 se referă în mod incontestabil la domeniul administrației publice, că în cauză, pârâtul autoritate publică conform Legii nr. 215/2001 modificată și completată astfel că art. 47 din Legea nr. 138/1999 modificată și completată prin Ordinul nr. 496/2003 este aplicabil speței deduse judecății.
Cum nici legiuitorul nu a făcut distincția între actul normativ citat între categoriile de personal ce funcționează în cadrul administrației publice, nici instanța de judecată nu poate da o altă interpretare domeniului de aplicare pct.9.2 din ordinul nr. 496/2003 care nu ar fi fost emis câtă vreme este în vigoare art 13 din Legea 137/1999, în caz contrar aducându-se atingere principiului de drept " lex non distingnit, nee nos destingnere debemnus".
Se menționează ca la pronunțarea soluției instanța va ține cont de prevederile constituționale reglementate de art 20 care impun premisa de regim unitar de reglementare și care prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația universală a drepturilor omului cu pactul și celelalte tratate la care România este parte.
Tocmai pentru a înlătura discrepanțele în ceea ce privește drepturile de natură salarială ale personalului aflat în subordinea și/sau coordonarea MAI, asigurându-se astfel egalitatea de fundament salarial și nediscriminatoriu pentru personalul civil din cadrul aceleiași autorități administrative publice, instanța va avea în vedere practica recentă a Curții de APEL TIMIȘOARA prin care în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile s-a dispus acordarea sporului de dispozitiv salariaților din peste 95% din administrația publică locală a Județului T, respectiv Decizia civilă nr. 216/21.02.2008, Decizia civilă nr. 433/23.05.2007, Decizia nr. 951/02.10.2008 pronunțate de Curtea de APEL TIMIȘOARA.
La pronunțarea soluției instanța tine seama și de aspectele invocate de către reclamanți prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei și va da deplină eficiență dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că va avea în vedere Decizia nr. 21/ 10 martie 2008 pronunțată în interesul legii, or, este evident că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii socioprofesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Constituție, republicată, ale OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs paratul Consiliul Județean A solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței si respingerea acțiunii reclamanților.
Se arata ca isi menține punctul de vedere exprimat in fata instanței de fond, considerând ca legea nr.138/1999 este o lege speciala care se aplica doar anumitor categorii de personal.
Legal citați reclamanții au depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând in principal sa se constate nul recursul, iar in subsidiar sa se respingă ca neîntemeiat.
In considerentele întâmpinării se arata ca recursul promovat împotriva nu conține încadrarea în drept în niciuna din situațiile prev. de art.304 Cod procedură civilă, iar motivarea în fapt a acestuia raportat la considerentele instanței de fond lipsește în totalitate, ia potrivit art. 302 ind. 1 alin.(1) lit. Cod procedură civilă, recursul trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, recursul din dosar neconținând nicio critică privitoare la motivele pentru care instanța de fond a pronunțat sentința atacată și nici nu permite încadrarea în vreunul din cazurile prevăzute la art.304 Cod procedură civilă.
Reclamanții intimați solicită, pe fond, respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală astfel cum a fost ea emisă, întrucât ei au deținut calitatea de funcționari publici angajați ai pârâtului Consiliul Județean A, calitate în care au promovat acțiunea ce formează obiectul dosarului solicitând acordarea indemnizație de dispozitiv pentru perioada lucrată ca funcționari publici la Consiliul Județean A, astfel: - pentru perioada 01.06.2005-31.12.2005 - pentru perioada 01.06.2005-01.07.2006, - pentru perioada 01.06.2005-31.12.2005, - pentru perioada 01.06.2005-12.05.2006, - pentru perioada 01.06.2005-30.03.2006.
Prin recursul formulat de recurentul Consiliul Județean A, singura critică a sentinței este aceea că această indemnizație se acordă funcționarilor din instituțiile de apărare națională sau structuri de ordine și siguranță publică din cadrul MAI.
Legea nu face o distincție între personalul instituțiilor militare și cele civile din cadrul MIRA potrivit Ordinului nr. 496 /2003 al Ministrului administrației si internelor, punctul 9.2. De acordarea acestei indemnizații Funcționarii publici și personalul contractual din prefecturi beneficiază încă din anul 2005, ori reclamanții nu cred că aceștia se încadrează în categoriile prevăzute în motivarea recursului.
Prin același Ordin 496/2003 s-a modificat și pct. 31 din ordinul anterior nr.275/2002, care interpretează articolul 47 din Legea 188/1999.
Personalul civil este reprezentat de funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor și nu cel din structurile de apărare, ordine publică și siguranță MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, personalul din structurile de ordine publică, siguranță națională și de apărare din cadrul MAI fiind funcționar public cu statut special, conform 360/2002 privind Statutul polițistului, fiind o categorie distinctă de cea a funcționarilor publici, aceștia fiind salarizați și beneficiază de drepturile prev. de OG 38/2003 prin art. 1.
Intimații arată că dispozițiile art.3 alin.(i) lit. A) din OUG 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, mai multe atribuții ale MIRA în administrația publică locală, atribuții care sunt exercitate prin intermediul Consiliilor locale, Consiliilor Județene și Serviciilor publice aflate în subordinea acestora, funcționarilor publici, indiferent de structura sau instituția în care își desfășoară activitatea li se aplică același statut, cel prevăzut în 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Intimați mai arată că discriminarea dintre salariații prefecturilor și ai consiliilor locale sau județene nu se justifică nici moral, nici legal, deoarece în egală măsură au același statut reglementat de Legea nr 188 /1999 pentru Funcționarii publici și Legea nr. 53/2003 pentru personalul contractual, au salarizarea prevăzută in aceeași anexa a OG6 / 2007 privind salarizarea funcționarilor publici și OG10 / 2007 privind salarizarea personalului contractual.
Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art.304 si 304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea constata următoarele:
Curtea constata ca recursul declarat de către paratul Consiliul Județean A nu este motivat in fapt si nici nu face trimitere la nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă. Prin urmare, recursul nu cuprinde nici o critica de nelegalitate cu privire la sentința pronunțata de prima instanța. Simpla solicitare a paratului de a admite recursul si de a modifica sentința primei instanțe in sensul respingerii acțiunii reclamanților, învederând ca paratul isi menține punctul de vedere exprimat in fata primei instanțe nu este de natura sa complinească motivarea in fapt si in drept a recursului declarat.
Curtea constata ca nemotivarea in drept a recursului si neinvocarea nici unui aspect care sa confere instanței posibilitatea de încadrare a acestora in dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă echivalează cu nemotivarea acestuia, deși legiuitorul a consacrat obligația motivării recursului, in acord cu dispozițiile art. 303 alin 1 si 2 Cod procedură civilă.
In speța de fata instanța nu a identificat motive de ordine publica care sa poată sa fie invocate din oficiu de instanța, in acord cu prevederile art.306 alin 2 Cod procedură civilă.
Astfel fiind, fata de dispozițiile exprese ale art.306 Cod procedură civilă, Curtea va admite excepția nulității recursului si va constata ca recursul declarat de către parat este nul.
Curtea va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității recursului.
Constată nul recursul formulat de recurentul Consiliul Județean A în contradictoriu cu intimații Președintele Consiliului Județean A, Județul A, împotriva sentinței civile nr. 1006/25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 18.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Red./7.07.2009
Tehnored. - /17.07.2009/ 2 ex.
Președinte:Duma DianaJudecători:Duma Diana, Belicariu Maria, Patru Răzvan
