Alte cereri. Decizia 960/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--15.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 960
Ședința publică din 23 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 3: Belicariu Maria
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuentul împotriva deciziei civile nr. 532 din 02.04.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții intimații, și Inspectoratul de Poliție al Județului C-
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în reprezentarea revizuentului, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri instanța acordă cuvântul părții în susținerea revizuirii.
Reprezentanta revizuentului solicită admiterea cererii de revizuire și pe cale de consecință, respingerea cererii de recurs pe cale de excepție, ca fiind tardiv introdusă, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă la Tribunalul C-severin și înregistrată sub nr. 1944/115/05.08.2008, reclamanții și au solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului C-S la calcularea, actualizarea și plata drepturilor bănești, cuvenite pentru perioada august 2002 - decembrie 2003, reprezentând prime de concediu.
Prin nr. 1602/10.10.2008 pronunțată de Tribunalul C-S a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților excepție invocată de pârât și a fost admisă acțiunea reclamanților și cererea de intervenție în interes propriu, pârâtul fiind obligat la plata drepturilor bănești solicitate reprezentând primele de concediu pe anii 2002-2003, actualizate cu indicele de inflație.
Soluționând recursul declarat de pârât, prin decizia civilă nr. 532/02.04.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de recurentul C-S împotriva sentinței civile nr.1602/10.10.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, și, s-a modificat în tot sentința recurată și în consecință:
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții și precum și cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții, și în contradictoriu cu pârâtul C-
În motivarea deciziei atacate se arată în esență următoarele:
Reclamanții intimați au avut calitatea de polițiști - funcționari publici cu statut special aflându-se în raporturi de serviciu cu C-S în perioada august 2002 - decembrie 2003, intervenieții și în perioada 24.08.2002 - 31.12.2003 iar intervenientul în perioada 01.05.1991 și până în prezent iar potrivit art.1 din Legea nr.360/2002 polițistul este funcționar public cu statut special, statut ce i-a fost conferit începând cu intrarea în vigoare a Legii nr.360/2002.
Actul normativ care reglementează salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor îl reprezintă nr.OG38/2003 act normativ care la art.37 instituit dreptul polițiștilor la prima de concediu dar, acest act normativ a intrat în vigoare la data de 01.01.2004. Reclamanții invoca faptul că anterior datei de 01.01.2004 erau îndreptățiți la plata primei de vacanță în condițiile în care Legea nr.360/2002 le conferea statutul de funcționar public cu statut special astfel încât le sunt aplicabile prevederile art.35 alin.2 din Legea nr.188/99 invocând în acest sens și dispozițiile art.78 alin.1 din Legea nr.360/2002 potrivit cărora dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile Legii nr.188/99 privind statutul funcționarilor publici și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului.
Instanța nu a reținut o asemenea interpretare juridică în condițiile în care Legea nr.360/2002 prevede la același art.78 dar la alin.2 faptul că până la intrarea în vigoare a legii privind salarizarea polițiștilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, aceleași dispoziții legale fiind aplicabile și în cazul pensionarii polițiștilor.(alin 3). Ca atare, în prezenta alin.2 al art.78 din Legea nr.360/2002 nu se poate reține incidența Legii nr.188/99 câtă vreme acestui domeniu, respectiv cel al salarizării polițiștilor, i se aplică în mod expres dispozițiile legale privind salarizarea personalului militar, respectiv aceștia erau retribuiți în baza Legii nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, ținând cont și de faptul că până la data intrării în vigoare a Legii nr.360/2002 (24.08.2002) polițiștii aveau calitatea de cadre militare, o categorie distinctă de cea a funcționarilor publici.
Instanța a mai reținut că Legea nr.138/99 privind salarizarea militarilor nu prevede dreptul la prima de concediu pentru categoriile profesionale ce cad în incidența sa, polițiștii nefiind remunerați cu salarii ci cu solde ori, în ipoteza invocata de reclamanți plata primei de concediu se face prin raportare la salariul de bază din luna anterioara plecării în concediu, situație de nerealizat în speță în condițiile în care în perioada 2002 - 2003 reclamanții nu a fost retribuiți cu salariu ci cu soldă, astfel încât nu exista o măsură etalon între soldă și salariu.
Un alt argument îl reprezintă și faptul că prin nr.OUG146/2007 care a reglementat plata primelor de concediu, respectiv în preambulul acesteia se indica în mod clar actele normative în baza cărora s-a stabilit dreptul la prima de concediu pentru diferitele categorii profesionale, fiind invocat cuprinsul art.37 alin.2 din nr.OG38/2003 ceea ce confirmă încă odată faptul că dreptul polițiștilor la plata primei de concediu s-a născut odată cu intrarea în vigoare a nr.OG38/2003, aspect confirmat și de care a decis în soluționarea unui recurs în interesul legii că aceștia au dreptul la plata primei de concediu începând cu anul 2004. Sub acest aspect nu poate fi reținută argumentația reclamanților potrivit căreia prin soluționarea recursului în interesul legii nu se mai pune problema dreptului la prima de concediu întrucât decizia pronunțată în recursul în interesul legii a avut în vedere aplicarea unitară a prevederilor art.37 alin.2 teza I din nr.OG38/2003 aprobată prin Legea nr.353/2003 privind salarizarea și ale drepturi ale polițiștilor și rezultă evident din lecturarea acesteia că a vizat interpretarea corectă a nr.OG38/2003 confirmând implicit faptul că legislația anterioară nu prevedea plata acestui drept salarial pentru polițiști.
În ceea ce privește practica judiciară depusă de reclamanți în susținerea pretențiilor Curtea a reținut pe de o parte faptul că aceasta nu reprezintă izvor de drept iar pe de alta parte nu dovedește existența unei practici judiciare unitare la nivelul întregii țări în aceasta chestiune.
Pentru aceste considerente de drept și de fapt și văzând și dispozițiile art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, reținând că hotărârea primei instanțe este dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii și se subordonează astfel motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea ținând cont și de dispozițiile art.911prin raportare la art.1 și urm din Legea nr.554/2004 a admis recursul declarat de pârâtul C-S și în consecință a procedat la modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamanților și a cererilor de intervenție în interes propriu ca neîntemeiate.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire intervenientul și a solicitat admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată și pe cale de consecință, respingerea cererii de recurs pe cale de excepție, ca fiind tardiv introdusă.
În motivarea cererii de revizuire se arată că în data de 02.04.2009, instanța de judecată s-a pronunțat numai pe fond, omițând să soluționeze recursul și în legătură cu tardivitatea acestuia.
Menționează faptul că înainte de intrarea în sală a completului de judecată, intimații reclamanți și au solicitat consultarea dosarului la bară, ocazie cu care, verificând dovada comunicării sentinței civile nr. 1602/1010.2008, către recurentul pârât comparativ cu data înregistrării cererii de recurs la Tribunalul C-S, au constatat că recursul a fost depus tardiv de către C-S, adică sentința a fost comunicată pârâtului în data de 04.11.2008 iar cererea de recurs a fost înregistrată de Registratura Tribunalului C-S în data de 21.11.2008, respectiv după împlinirea termenului legal de 15 zile de la data comunicării sentinței civile recurate, potrivit art. 101 aliniatul 1.pr.civ. adică în a optsprezecea zi de la data comunicării hotărârii recurate, respectiv la o zi după împlinirea termenului legal de 15+2=17 zile.
Deoarece din motivele arătate mai sus, nu s-a putut invoca în concluziile scrise excepția depunerii tardive a cererii de recurs, acestea fiind redactate cu o zi înainte la Reșița, intimații - reclamanți prezenți au învederat verbal excepția tardivității recursului în fața instanței de judecată iar pe fond, au susținut netemeinicia cererii de recurs, astfel cum au formulat motivele în concluziile scrise.
Verificând modul de soluționare a cererii de recurs, a constatat că instanța de judecată a admis pe fond, recursul, însă a omis să se pronunțe cu privire la excepția tardivității cererii de recurs, împrejurare în care apreciază că instanța din neatenție, nu a reținut excepția învederată verbal, fapt care a condus la nepronunțarea instanței cu privire la tardivitatea cererii de recurs.
Având în vedere cele arătate mai sus, apreciază că instanța nu s- pronunțat asupra unui lucru cerut, adică a soluționat cererea de recurs doar pe fond, nu și referitor la excepția tardivității, considerând că instanța a pronunțat o decizie nelegală, în condițiile în care a soluționat recursul numai pe fond nu și pe excepție
Mai arată, înțelegând că revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, adică de retractare, este admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, astfel cum acestea sunt înscrise în art. 322.pr.civ. fiind inadmisibilă punerea în discuție a unor probleme de fond.
În raport de cele arătate, consideră că în speță sunt îndeplinite condițiile legale pentru admisibilitatea cererii de revizuire.
În drept, revizuentul a invocat disp. Art. 322 pct. 2. pr. Civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând cererea de revizuire în funcție de motivele invocate instanța o va respinge ca nefondată, pentru următoarele considerente.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care nu se poate pune problema realizării unui control judiciar, ci a unei noi judecății pe temeiul unor elemente noi, în funcție de motivele prevăzute de art. 322 pct. 1-9. procedură civilă.
Motivele de revizuire sunt prevăzute în mod limitativ de art. 322. Procedură civilă și ele vizează împrejurări noi, survenite după pronunțarea hotărârii și în raport cu care starea de fapt reținută de instanță nu mai corespunde realității.
Astfel, revizuentul consideră că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, respectiv asupra excepției tardivității recursului depus de pârât, excepție invocată verbal de intimatul și intervenientul.
În sensul disp. Art. 322 pct. 2. pr. Civilă, prin,lucru cerut, trebuie să se înțeleagă numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii supuse judecății.
Nepronunțarea instanței de recurs asupra unei excepții, asupra unei cererii de administrare a probelor, asupra unui motiv de apel sau motiv de casare nu se încadrează în noțiunea de,lucru cerut.
Motivele invocate de către revizuient nu se încadrează la nici unul din motivele prevăzute imperativ de art. 322 pct. 1-9. procedură civilă, astfel că instanța va respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de către revizuent.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul împotriva deciziei civile nr. 532/2.04.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și C-
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
- -
Red.M/16.07.2009
Tehnodact /2 ex/17.07.2009
Prima instanță:
Judector, Liber,
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia, Claudia, Belicariu Maria
