Alte cereri. Decizia 961/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--22.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 961
Ședința publică din 23 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 3: Belicariu Maria
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale împotriva deciziei civile nr. 542/14.05.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata Romania
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic, iar în reprezentarea intimatei consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentantul intimatei invocă excepția tardivității introducerii contestației în anulare.
Nemaifiind formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea excepției invocate și în dezbaterea fondului contestației.
Reprezentanta contestatoarei solicită respingerea excepției de tardivitate și admiterea contestației în anulare, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea contestației în anulare ca tardiv introdusă, susținând că sumele prevăzute prin decizia atacată au fost deja executate în cursul lunii ianuarie a acestui an; în subsidiar, solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.130/29.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins ca nefondată acțiunea precizată formulată de reclamanta - România SRL pentru anularea deciziei nr.17/06.03.2007, a procesului verbal de control nr.17056/18.10.2006 și a deciziei nr.17307/23.10.2007 și restituirea sumei de 475.332 lei taxe vamale cu majorări de întârziere aferente, emise de pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală B, Autoritatea Națională a Vămilor B, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, Biroul Vamal A și Direcția Generală de Administrare a Contribuabili
Prin Decizia Civilă nr. 542 din 14 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, s- admis recursul declarat de reclamanta - România SRL A împotriva sentinței civile nr.130/29.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad.
S-a modificat sentința în tot în sensul că s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta - România SRL A împotriva pârâților Biroul vamal A, Direcția regională pentru accize și operațiuni vamale T, Autoritatea Națională a Vămilor, NA. și Direcția Generală de Administrare a Contribuabili
S-a anulat Procesul verbal nr.17056/18.2006, Decizia pentru regularizarea situației nr.17307/23.2006 emise de Direcția regională vamală A, în prezent pârâta II, și Decizia nr.17/6.III.2007 emisă de pârâtele IV și
Au fost obligate pârâtele autorități vamale la restituirea sumei de 475.332 lei către reclamată, reprezentând taxe vamale și accesorii încasate în baza actelor anulate.
În motivarea deciziei s-a arătat în esență următoarele:
Potrivit probelor dosarului reclamanta a fost verificată pentru perioada 17.II.2006-15.VI.2006, privind activitatea de export de bunuri în Germania, reținându-se că în componența mărfurilor au intrat bunuri originare din comunitate importate definitiv (EU 4, regim 4200), mărfuri originare din comunitate importate temporar (EU 5, regim 5100) precum și mărfuri neoriginare importate temporar (EU 5, regim 5100).
Pentru mărfurile neoriginare importate temporar (EU 5, regim 5100), încorporate în produsele compensatoare exportate, au fost încasate drepturile vamale aferente, conform prevederilor art.15 al Protocolului nr.4 al Acordului România -, cu actele constatatoare emise de către
Operațiunile s-au desfășurat în baza autorizațiilor de perfecționarea activității nr.338/2000 prelungită până la 13.VII.2007.
Potrivit art.83 din Legea nr.141/1997 privind Codul vamal al României, în vigoare pe perioada controlată, la exportul de mărfuri nu se încasează taxe vamale.
Art.141 din același cod prevede că, în cazul mărfurilor importate pentru care legea prevede drepturi de import, precum și în cazul plasării mărfurilor într-un regim de admitere temporară cu exonerarea parțială de drepturi de import, datoria vamală ia naștere în momentul înregistrării declarației vamale".
Verificarea dispusă prin expertiza contabilă efectuată în prima instanță a conchis în sensul că, taxele vamale calculate prin actele constatatoare încheiate de pârâtul Biroul Vamal A, la data efectuării operațiunilor vamale din litigiu, și pentru care reclamanta a primit liberul de vamă, în condițiile Legii nr.141/1997, sunt cele aferente importului de mărfuri neoriginare, și au fost corect calculate, adică la momentul nașterii datoriei vamale.
Eliberarea dovezii de origine preferențială, prin declarație pe factură, aspect ce a determinat emiterea actelor de impunere vamală atacate în cauză, în temeiul Protocolului nr.4 referitor la definirea noțiunii de "produse originare", nu schimbă momentul nașterii datoriei vamale, pentru că în protocol nu există o asemenea reglementare, acesta rămânând la momentul înregistrării declarației vamale, când reclamanta a achitat datoria vamală impusă de Biroul Vamal
Aplicarea principiului nondrawback, conform căruia "materialele neoriginare folosite la fabricarea produselor originare din Comunitate, din România pentru care o dovadă a originii este eliberată sau întocmită în concordanță cu prevederile Titlului V, nu beneficiază nici în comunitate nici în România, de drawback sau de exceptare de la plata taxelor vamale", nu schimbă situația juridică a operațiunii efectuată de reclamantă, pentru că aceasta a achitat, pentru materiile prime neoriginare importate temporar, taxele vamale la momentul importului, deci nu a fost exceptată la plată ci a beneficiat doar de suspendarea temporară de la plata acestora, în baza autorizației de perfecționare activă pe care a deținut-
Schimbarea momentului nașterii datoriei vamale, raportat la data eliberării dovezii de origine, așa cum susțin pârâtele prin actele atacate în dosar, nu are justificare în dispozițiile Codului vamal, astfel că se impune soluția de admitere a recursului reclamantei, așa cum s-a arătat mai sus, reținându-se că art.15 din Protocolul din 27.XII.2001, referitor la definirea noțiunii de "produse originare" și metodele de cooperare administrative conform cărora obligația de a plăti taxele vamale sau având efect echivalent, adică datoria vamală conform art.3 lit.l din Legea nr.141/1997 privind Codul vamal al României, ia naștere atunci când aceste materiale neoriginare fac obiectul importului temporar, iar în momentul exportului, numai la solicitarea eliberării dovezii de origine, ia naștere momentul plății datoriei vamale stabilite anterior.
Întrucât reclamanta a achitat impunerea din litigiu, pârâtele din sistemul vamal au fost obligate la restituirea debitului încasat, în sumă de 475.332 lei.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea Autoritatea Națională a Vămilor B, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T solicitând admiterea contestației în anulare, casarea deciziei nr.542/14.05.2008 și rejudecând cauza, respingerea recursului formulat ca nefundat, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată, și menținerii ca temeinice și legale a actelor administrative fiscale de impunere emise de autoritatea vamală.
În motivarea contestației se arată în principal că instanța de recurs a pronunțat o hotărârea netemeinică, dezlegarea dată fiind rezultatul unei greșeli materiale.
În perioada 17.02.2006 - 09.06.2006, reclamanta a exportat în Germania produsele compensatoare obținute urmare a operațiunilor de perfecționare activă, pentru acestea eliberându-se la export o dovadă de origine preferențială.
Dispozițiile Protocolului 4 stabilesc faptul că materialele neoriginare folosite la fabricarea produselor originare pentru care se eliberează o dovadă a originii, nu beneficiază de exceptare de la plata taxelor vamale, interdicția menționată aplicându-se oricărei înțelegeri de neplata a taxelor vamale, atunci când produsele sunt exportate.
Acest Protocol din 2001 constituie legea specială în raport cu Legea nr. 141/2007 și ca urmare, în cazul în care sunt incidente dispozițiile Protocolului și cele ale Codului vamal, sunt aplicabile dispozițiile din Protocol.
Protocolul referitor la definirea noțiunii de "produse originare" își găsește aplicare, el făcând parte din dreptul intern pe data ratificării.
La dosar s-a depus întâmpinare de către intimată prin care se solicită respingerea contestației în anulare ca fiind nefondată și menținerea deciziei civile nr. 542/14.05.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dos. nr-.
În motivarea întâmpinării, se arată că din cuprinsul contestației în anulare, rezultă că se solicită casarea deciziei nr.542/14.05.2008 pentru motive care țin de modul în care instanța de judecată a interpretat actele normative incidente în cauză.
Conform doctrinei și jurisprudenței constante a Înalte Curți de Casație și Justiție, greșelile materiale evidente avute în vedere de art. 318.pr.civ. se referă doar la aspectele formale ale judecării recursului, precum: respingerea greșită a unui recurs ca fiind tardiv, anularea greșită ca netimbrat și alte asemenea situații, pentru a căror verificare nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Contestatoarele susțin pe calea contestației în anulare, că instanța de recurs a interpretat și aplicat greșit legislația incidentă în cauză, arătând că Protocolul din 2001 referitor la definirea produselor originare "constituie legea specială în raport cu Legea nr. 141/1997 și ca urmare în cazul în care sunt incidente dispozițiile Protocolul cu cele ale Codului vamal sunt aplicabile dispozițiile din Protocol"
Chiar dacă instanța ar fi pronunța o soluție nelegală ca urmare a interpretării greșite a legii, hotărârea instanței de recurs nu poate fi casată, pentru acest motiv, pe calea contestației în anulare, întrucât, dacă ar fi așa, s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a recursului.
Analizând cu prioritate excepția tardivității contestației în anulare, Curtea o apreciază ca neîntemeiată în raport de dispozițiile art.319 alin teza 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora contestația în anulare se poate face oricând înainte de începutul executării silite. Este adevărat că părțile susțin că sumele prevăzute prin decizia atacată au fost deja executate, însă în lipsa unei astfel de dovezi de la dosarul cauzei, instanța apreciază că nu se impune soluționarea cererii pe cale de excepție, urmând a respinge această excepție.
Analizând contestația în anulare prin prisma dispozițiilor art.318 Cod procedură civilă invocate de către contestatoare, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit art.318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând sau admițând în parte recursul, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Contestatoarea invocă prima teză a articolului menționat, respectiv greșeala materială, care însă nu se regăsește în cauză.
Astfel, noțiunea de greșeală materială vizează greșeli cu caracter procedural pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probatoriului administrat în cauză ca de exemplu respingerea greșită a unui recurs ca fiind tardiv, anularea greșită ca netimbrat și alte asemenea situații ce nu țin de fondul raporturilor juridice dintre părți.
Or, în speță, contestatoarea invocă o pretinsă greșeală de judecată invocând o interpretare greșită a stării de fapt prin raportare la dispozițiile legale naționale și comunitare, motivație care nu poate fi primită, contestația în anulare fiind o cale extraordinară de atac ce nu se constituie ca recurs la recurs.
Având în vedere aceste considerente, constatând neîntemeiată contestația în anulare, Curtea o va respinge ca atare, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea T împotriva Deciziei Civile nr.542/14.05.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Romania
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
- -
Red./Tehnodact / 2 ex/22.07.2009
Tribunalul Arad (primă instanță): Judecători:,
Curtea de Apel Timișoara (recurs): Judecători ,
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia, Claudia, Belicariu Maria
