Alte cereri. Decizia 97/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.97/CA
Ședința publică de la 23 martie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Monica Costea
JUDECĂTOR 2: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 3: Kamelia Vlad
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat în contencios administrativ de reclamantul, din de, județ T, împotriva sentinței civile nr.2174 din 26.09.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât Primăria Comunei, județ T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform disp. art.87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Recursul este motivat, scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu art.150 Cod procedură civilă declară terminată cercetarea judecătorească și având în vedere că se solicită judecata în lipsă, potrivit disp. art.242 pct. 2 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr.2174/26.09.2008 a Tribunalului Tulceaa fost admisă în parte cererea reclamantului, formulată în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei, sens în care a fost obligată pârâta la plata sumei de 300 lei lunar, pentru intervalul 1 ianuarie 2006 - 31 august 2006, către reclamant, fiind respinsă ca nefondată cererea privind plata contravalorii transportului.
Prima instanță a reținut că a fost învestită cu cererea prin care reclamantul a solicitat să se dispună obligarea primăriei Comunei la plata contravalorii transportului pe mijloacele de transport în comun din luna ianuarie 2006 și până în prezent, precum și la plata sumei de 300 lei lunar pentru perioada ianuarie 2006 - septembrie 2006, conform art. 31 alin. 5, 6 și 7 din contractul colectiv de muncă nr. 124/11301/18 septembrie 2006.
În motivarea cererii sale a arătat reclamantul că, prin contractul colectiv de muncă nr. 124/11301/18 septembrie 2006, încheiat între Primăria Comunei și Sindicatul Salariaților din Administrația Locală T s-a convenit ca, pentru menținerea sănătății și securității muncii și asigurarea protecției, funcționarii publici și personalul contractual să beneficieze de 300 lei pe lună, care să se suporte de la cap. 51.02 - Autorități executive, titlul "bunuri și servicii", alin. 20.14 "protecția muncii" și să acopere parte din cheltuielile cu medicamente, tratamente medicale, reducerea stresului, hrană și altele, însă aceste drepturi bănești au rămas neachitate pentru intervalul ianuarie 2006 - august 2006.
A mai învederat reclamantul că, potrivit art. 31 alin. 7 din același contract, pentru funcționarii publici din altă localitate se asigura plata contravalorii transportului pe mijloacele de transport în comun, însă suma nu a fost achitată din luna ianuarie 2006 și până în prezent, și, cu toate că s-a adresat pârâtei la 10 iulie 2007, respectiv 15 septembrie 2007, nu a primit răspuns.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, adresa nr. 2303/10 iulie 2007, adresa nr.2866 din 15 septembrie 2007, contractul colectiv de muncă aferent anului 2006 și alte înscrisuri.
La solicitarea instanței, Primăria Comunei, județul T, a comunicat situația contravalorii transportului cadrelor didactice pe ruta - de pentru perioada ianuarie 2006 - martie 2008.
Examinând cauza, în raport cu probele administrate, instanța a reținut că reclamantul avea calitatea de funcționar public în cadrul Primăriei Comunei, județ T, din 10 iulie 2003.
Conform art. 31 alin. 5 din Contractul colectiv de muncă încheiat între Primăria Comunei, în calitate de angajator, și Sindicatul Salariaților din Administrația Locală T aferent anului 2006 pentru menținerea sănătății și securității muncii și asigurarea protecției personalului, funcționarii publici și personalul contractual beneficiau de drepturi speciale pentru refacerea capacității de muncă în cuantum de 300 lei RON lunar, care urmau a se suporta de la cap. 51.02 "Autorități executive" titlul II "bunuri și servicii" alin. 20.14 "protecția muncii". Drepturile speciale reprezentau acoperirea unei părți a cheltuielilor cu medicamente, tratamente medicale, reducerea stresului, hrană, motivarea personalului pentru asigurarea stabilității și confidențialității față de instituție.
Față de prevederile suscitate, instituția pârâtă nu a făcut dovada că a achitat reclamantului suma datorată cu acest titlu, potrivit obligațiilor asumate prin contractul arătat, așa încât acestuia i se cuvenea suma de 300 lei lunar, în intervalul 1 ianuarie 2006 - 31 august 2006.
Art. 31 alin. 7 din același contract colectiv de muncă a prevăzut că, pentru funcționarii publici din altă localitate, se asigura plata contravalorii transportului pe mijloace de transport în comun, aceste cheltuieli urmând a se suporta de la cap. 51.02 "Autorități executive" titlul II "bunuri și servicii" alin. 20.14 "protecția muncii", respectiva dispoziție fiind reluată și în contractul colectiv de muncă încheiat pentru anul 2008.
În speță, reclamantul a probat că domiciliază în satul de, comuna, județ T, iar activitatea și-a desfășurat-o în cadrul Primăriei, însă nu a dovedit că a și efectuat respectivele deplasări, în sensul că nu a anexat biletele de călătorie aferente sau alte înscrisuri din care să reiasă contravaloarea transportului pe mijloacele de transport suportată personal în perioada menționată pe relația - de.
S-a prevalat reclamantul de o situație întocmită în cadrul Primăriei privind decontarea contravalorii transportului pentru cadrele didactice ce aveau dreptul să efectueze naveta în interes de serviciu, dar, pe lângă faptul că nu au fost cadre didactice care să fi parcurs ruta - de în perioada menționată, această situație anexată nu făcea dovada sumelor efectiv suportate de către reclamant ca urmare a efectuării acestei deplasări zilnic, impusă de prezența la serviciu.
Având în vedere aspectele prezentate, instanța a admis cererea în parte, obligând pârâta să plătească reclamantei doar suma de 300 lei lunar, pentru intervalul 1 ianuarie 2006 - 31 august 2006, conform art. 31 alin. 5 din contractul colectiv de muncă valabil pentru anul 2006, în timp ce capătul de cerere relativ la plata contravalorii transportului a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile în sensul admiterii capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii transportului pe mijloacele de transport în comun pe relația de - și retur, pentru perioada ianuarie 2006 până la momentul actual.
A arătat recurentul reclamant în criticile sale că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 32, alin.7 din Acordul colectiv nr. 81/7431/02.04.2008 pentru anul 2008, art. 32, alin. 7 din Contractul colectiv de muncă nr. 124/11301/18.09.2006 pentru anul 2006 și anul 2007, deși aceste dispoziții contractuale îi recunoșteau dreptul său de a solicita plata contravalorii transportului în comun pe ruta indicată.
În susținerea recursului au fost depuse înscrisuri, respectiv biletele de călătorie pe relația de - și retur, acordul colectiv de muncă nr. 630/20.02.2008, adresa nr. 124/11301/18.09.2006.
Legal citată, intimata pârâtă Primăria Comunei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că cererea recurentului reclamant privind plata contravalorii transportului pe ruta de - este nefondată, întrucât prevederile contractului colectiv de muncă au intrat în vigoare la data de 26.08.2006, astfel că nu poate fi întemeiată solicitarea sa cu începere din ianuarie 2006, iar în prevederile bugetare ale acelui an nu s-au alocat sume pentru acoperirea indemnizațiilor și sporurilor negociate prin acordul colectiv.
Un alt motiv de netemeinicie al cererii de recurs îl apreciază intimata pârâtă a fi lipsa plângerii prealabile în ceea ce privește solicitarea din primul petit al cererii sale de chemare în judecată, astfel că această cerere trebuia să fie respinsă.
În privința criticilor aduse de recurentul reclamant modului de soluționare a acțiunii privind plata contravalorii transportului în comun, intimata a precizat că nu era îndreptățit la plata acestor sume, întrucât deplasarea sa se efectua cu transportul școlar, iar biletele depuse la dosar nu sunt ștampilate și nu fac dovada datelor la care s-a realizat transportul.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse de recurentul și în conformitate cu dispozițiile art. 3041proc. civ. Curtea reține caracterul întemeiat al căii de atac, pentru următoarele considerente:
Prevederile contractului colectiv de muncă, încheiat în anul 2006, îndreptățesc pe recurentul reclamant la plata contravalorii transportului efectuat între localitatea de domiciliu și locul său de muncă, în măsura în care aceste cheltuieli sunt justificate prin înscrisuri depuse în acest sens.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 32, alin. 7 din Acordul colectiv de muncă înregistrat la data de 18.09.2006, "pentru funcționarii publici din altă localitate se asigură plata contravalorii transportului pe mijloacele de transport în comun."
Înscrisurile doveditoare depuse de recurent, respectiv biletele de transport eliberate pe ruta de -, probează efectuarea călătoriilor între cele două localități în interiorul termenului indicat de reclamant în cererea sa, respectiv din ianuarie 2006 până în prezent, iar cuantumul valoric al acestor bilete este de 84 lei, aceasta fiind suma pe care recurentul reclamant a justificat-o prin probele administrate în prezenta cauză.
În raport de dispozițiile art. 312 proc. civ. Curtea va admite recursul reclamantului și va modifica în parte sentința recurată, în sensul admiterii în parte a cererii de obligare a intimatei la plata contravalorii transportului efectuat pe ruta de - și retur, plată în cuantum de 84 lei, conform înscrisurilor probatorii depuse în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat în contencios administrativ de reclamantul, din de, județ T, împotriva sentinței civile nr.2174 din 26.09.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât Primăria Comunei, județ T, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că admite în parte cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata contravalorii transportului efectuat pe ruta D de și retur.
Obligă pârâta la plata sumei de 84 lei reprezentând cheltuieli de transport în perioada ianuarie 2006 până în prezent.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 23 martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
27 martie 2009
jud.fond.
red.dec.jud.
4ex/01.04.2009
Președinte:Monica CosteaJudecători:Monica Costea, Adriana Gherasim, Kamelia Vlad
