Alte cereri. Decizia 989/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. 2575,-
DECIZIA NR.989
Ședința publică din data de 22 iunie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul-, domiciliat în B, B-dul -, nr. 3,. 3 Centru,. A,. 1, județul B, împotriva deciziei nr.461 din 19.03.2009, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A JUDEȚULUI, cu sediul în B, B-dul - -, nr. 1-2, județul
Contestația a fost timbrată cu suma de 10 lei potrivit chitanței nr. - și timbre judiciare în valoare de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul - personal, lipsă fiind Direcția de Sănătate Publică a Județului
Procedura fiind îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că, prin Serviciul Registratură s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatei Direcția de Sănătate Publică a Județului B, după care:
Având cuvântul contestatorul - arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea luând act că alte cererii nu mai sunt de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul recurentul -, arată că instanța de control judiciar a omis din greșeală să cerceteze trei motive de modificare, respectiv: prematuritatea obligației de autorizare conform Legii nr.118/2007, care reiese din art.27 și art.6 alin.4 din lege; mijloacele de probă și faptul că atestatele respective sunt recunoscute de Colegiul Medicilor Dentiști din România și înregistrate în Certificatul de membru în. Mai mult decizia 461/2009 nu face referire la nici unul dintre documentele depuse la dosar în sprijinul recursului, ceea ce reprezintă o dovadă clară, că instanța a omis din greșeală să cerceteze toate documentele, cât și motivele de modificare pentru care au fost depuse.
Solicită admiterea contestației în anulare, rejudecarea cauzei și examinarea acesteia sub toate aspectele, să admită recursul și să modifice în tot sentința, iar pe fond să admită cererea așa cum a fost restrânsă și pe cale de consecință să i se recunoască dreptul de a practica și,.
CURTEA
Asupra contestație în anulare de față, constată:
Prin acțiunea inițial înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. 2575/-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Sănătate Publică a Județului B, pronunțarea unei hotărâri judecătorești, prin care să se dispună recunoașterea dreptului de a practică acupunctura și apiterapia, fitoterapia, aromaterapia și să fie obligată pârâta să-i înscrie cele două activități în certificatul de înregistrare al Cabinetului Dr..
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat faptul că este medic stomatolog și în urma absolvirii programelor de pregătire și promovării examenelor de evaluare din sesiunea 28 septembrie 2007, organizate de Ministerul Sănătății Publice prin Centrul Național de în Domeniul Sanitar B, în conformitate cu S nr. 418/2005, a obținut atestatele de studii complementare în acupunctură (seria C nr. 19957), respectiv în apiterapie, fitoterapie și aromatrapie (seria C nr. 20017), atestate ce i-au fost înscrise în certificatul de membru al Colegiului Medicilor Dentiști din România.
Deși, prin adresa nr. 7503 din 17.12.2007 a solicitat pârâtei să-i includă activitățile respective în obiectul de activitate al Cabinetului Dr. - și să menționeze aceste activități pe certificatul de înregistrare al cabinetului, cererea i-a fost respinsă prin răspunsul nr. 156/09.01.2008.
Reclamantul a arătat că, a înregistrat plângerea nr. 2816/07.04.2008 prin care a reiterat cererile sale, arătând că autorizația de liberă practică a medicilor dentiști este reprezentată de certificatul de membru al Colegiului Medicilor Dentiști din România și se referă la toate activitățile înscrise în acest document, în conformitate cu art. 483 alin. 1 raportat la art. 477 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, coroborat cu S nr. 418/2005, însă, prin răspunsul nr. 2816 din 11.04.2008, pârâta i-a respins plângerea, contestându-i dreptul de practică al celor două activități pentru care Ministerul Sănătății i-a eliberat atestatele.
Tribunalul Buzău, prin sentința nr. 1298 din 6 noiembrie 2008, a respins acțiunea reclamantului, reținând că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 118/2007 "pentru a deveni practicieni de medicină complementară/alternativă, persoanele prevăzute la alin. 1 (medici, medici dentiști și farmaciști, psihologi, absolvenți ai altor instituții de învățământ superior) sunt obligate să posede autorizație de liberă practică eliberată, conform legii, de Ministerul Sănătății Publice cu avizul Centrului Național de în Domeniul Sanitar ".
Pentru a i se recunoaște dreptul de a practica medicină complementară alternativă, reclamantul nu a făcut dovada că deține autorizația eliberată în baza dispozițiilor art. 5 din Legea 118/2007, astfel că pentru lipsa acestei autorizații instanța a respins cererea acestuia privind recunoașterea dreptului de a practica medicina complementară/alternativă, luând act că s-a renunțat la judecarea celui de-al doilea capăt de cerere.
Împotriva sentinței a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că dreptul său de a practica și, și este stabilit prin lege și confirmat ca atare de Ministerul Sănătății Publice prin centrul Național de în Domeniul Sanitar B, fiind recunoscut de Normele de Aplicare ale nr. 418/2005 și este cuprins în curriculele de pregătire la capitolul drepturi și obligații .
Recurentul a mai arătat că atestatele de studii complementare în și, sunt aprobate pentru medicii dentisti prin Anexa II-a a Ordinul Ministrului Sănătății 418/2005 ( pct. 1 și 2) raportată la art. 6 din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 418/2005, precizând, totodată, că este medic dentist și în urma absolvirii programelor de pregătire și promovării examenelor de evaluare din sesiunea septembrie 2007, obținut atestate de studii complementare.
Recurentul a susținut, de asemenea, că instanța de fond a condiționat recunoașterea dreptului său demonstrat anterior de obținerea unei autorizații de liberă practică prevăzută de o lege neaplicabilă, Legea 118/2007, ori, din moment ce Legea 118/2007 nu poate fi pusă în aplicare ca urmare a faptului că nu deține norme metodologice, instanța nu poate condiționa recunoașterea dreptului său de această lege și pe cale de consecință dreptul său de practică nu poate fi condiționat de un document ( autorizație de liberă practică) prevăzut de o lege inaplicabilă.
Prin decizia nr.461 din 19 martie 2009, Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, reținându-se că Legea 188/2007 reglementează organizarea și functionarea activităților și practicilor de medicină complementară, prevăzând la art. 4 că activitățile și practicile de medicină complementară/alternativă pot fi exercitate, printre alte categorii profesionale, de către medicii dentiști. Legea prevede la art. 5 lit. d că autorizația de liberă practică se eliberează, printre altele, pe baza avizului Ordinului Practicienilor de Medicină /.
Recurentul reclamant a făcut dovada că a obținut atestatul de studii complementare în, și.
Pentru desfășurarea activității recurentul trebuia să se încadreze în dispozițiile art. 4 coroborate cu art. 5, ambele din Legea 118/2007.
S-a mai constatat că, din întâmpinarea depusă coroborată cu prevederile art. 4 alin.2 din sus-menționata lege, pentru a deveni practician de medicină/complementară /alternativă, persoanele prevăzute la alin. 1( în cazul nostru medicul dentist) sunt obligate să posede autorizație de liberă practică eliberată, confom legii, de Ministerul Sănătății Publice cu avizul Centrului Național de din domeniul sanitar. Ori, recurentul nu a prezentat o asemenea autorizație, iar prin cererea înregistrată sub nr. 5327/21.08.2008 a solicitat radierea cabinetului stomatologic din Registrul unic.
În acestă situație, în lipsa autorizației prevăzută de lege în mod corect instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite condițiile legale pentru admiterea acțiunii.
A mai reținut instanța de control judiciar că susținerile recurentului privind dreptul său de a practica medicina complementară sunt nefondate, întrucât dispozițiile art. 4 din Legea 118/2007 sunt clare și nu lasă loc de interpretare, în sensul că dreptul de liberă practică al acestor activități este condiționat de existența autorizației eliberată de Ministerul Sănătății Publice.
Prin Ordinului 418/2005 emis de Ministerul Sănătății Publice, invocat de recurent, au fost aprobate Normele Metodologice de organizare și desfășurare a programelor de studii complementare în vederea obținerii de atestate către medici, medici dentisti și farmaciști.
Recurentului nu i se contestă pregătirea profesională, ci doar posibilitatea de a practica medicina complementară în lipsa autorizației prevăzute de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 118/2007.
S-a respins susținerea recurentului privind inaplicabilitatea Legii 188/2007, având în vedere că art. 28 din lege prevede că aceasta intră în vigoare la 3 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, ea fiind deja publicată în Monitorul Oficial nr. 305/8.05.2007.
Pe de altă parte, s-a constatat ca fiind nefondată susținerea recurentului și în ceea ce privește lipsa normelor metodologice de aplicare, deoarece lipsa acestora nu golește legea de conținut.
Prin contestația înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr.2575,-, contestatorul a solicitat anularea deciziei nr.461 din 19.03.2009, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
În motivarea contestației în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin.(1) ultima teză și art. 319-321 Cod pr.civilă, contestatorul învederează că instanța de control judiciar a omis din greșeală să cerceteze trei motive de modificare, și anume:
1. Primul motiv de modificare este prematuritatea obligației de autorizare conform Legii nr.118/2007, care reise din art. 27 și art.6(4) din lege.
Astfel, după cum s-a precizat, autorizarea prevăzută de Legea nr.188/2007, urmează să se facă în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a normelor metodologice, iar în acest fel obligația de autorizare stabilită de art. 5 din legea respectivă este prematură în raport cu art.27 coroborat cu art. 26 și art. 6(4) din lege.
A precizat contestatorul că a dezvoltat pe larg acest motiv de recurs la punctul 1 al concluziilor scrise, arătând că, în conformitate cu adresa nr.60434/3.12.2008 emisă de Ministrul Sănătății Publice, acesta nu a elaborat nici Normele Metodologice prevăzute de art. 26, nici Regulamentul de organizare și funcționare a Ordinului Practicienilor de Medicină prevăzut de art. 6(4) din lege.
Ca o consecință a omiterii cercetării acestui motiv de modificare, instanța de control judiciar nu a reținut nici consecința discriminatorie ce derivă din acesta, omițând din greșeală să observe că medicii cu aceleași studii - care au început practica înainte de apariția Legii nr.118/2007 - pot practica în continuare în virtutea prematurității cerinței de autorizare ce derivă din art.27 și pe cale de consecință a fost exclus din rândul practicienilor celor două domenii. Omițând art.27 din Legea nr.118/2007, instanța a modificat spiritul și litera legii, iar dispozițiile art. 4 din Legea nr.118/2007 trebuie interpretate prin prisma art. 27 și 6(4) și raportate la adresa nr. 60434/3.12.2008 a Ministerului Sănătății Publice.
2. Al doilea motiv de recurs pe care instanța a omis din greșeală să-l cerceteze este acela că dreptul de practică al celor două domenii în cauză, prevăzut de două documente oficiale, are caracter de drept câștigat și nu poate fi anulat fără încălcarea gravă a unui principiu fundamental de drept.
3. Al treilea motiv de recurs pe care instanța de recurs a omis din greșeală să-l analizeze este că, atestatele respective sunt recunoscute de Colegiul Medicilor Dentiști din România și înregistrate în Certificatul de membru în, iar conform legii acest certificat constituie autorizația de liberă practică și se extinde automat asupra tuturor activităților care sunt înregistrate în el.
4. Contestatorul mai arată că decizia nr.461/2009 nu face nicio referire la nici unul dintre documentele depuse la dosar în sprijinul recursului - extrasele din curriculele de pregătire, poziția Centrului Național de în Domeniul Sanitar B, poziția, certificatul de membru al și toate adeverințele și extrasele din acte normative depuse la dosar și aduse în sprijinul celor trei motive de modificare, ceea ce reprezintă o dovadă clară că instanța a omis, din greșeală, să cerceteze toate documentele respective, ca și motivele de modificare pentru care au fost depuse.
Intimatul Ministerul Sănătății - Direcția de Sănătate Publică a Județului Baf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiată și arătând în esență că instanța de recurs a examinat toate motivele de recurs.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, motivele contestației în anulare și dispozițiile legale în materie, urmează să respingă contestația în anulare ca nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 318 (1) din Codul d e procedură civilă hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Analizând considerentele deciziei nr. 461/19.03.2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI, se poate constata că instanța de recurs a analizat motivele de recurs formulate, regăsindu-se în conținutul acestora.
Împrejurarea că acestea nu au fost examinate pe puncte de către instanță, așa cum le-a formulat petentul, nu poate conduce la anularea deciziei.
Pe de altă parte, și în situația în care s-ar fi omis examinarea vreunui motiv de recurs, acest motiv ar fi trebuit să conducă la admiterea recursului.
Astfel contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de
retractare și nu de reformare a soluției atacate și nu implică reaprecierea probelor sau reexaminarea fondului recursului pe baza reaprecierii acestora.
În cazul de față, instanța de recurs a precizat necesitatea obținerii autorizației de liberă practică pentru a deveni practician de medicină complementară, alternativă conform art.4 alin. 2 din Legea nr. 118/2007.
Ca atare, pentru ca reclamantul să aibă dreptul de a practica acupunctura, apiterapia, fitoterapia și aromaterapia este necesară obținerea acestei autorizații. Or, instanțele nu pot recunoaște acest drept reclamantului, în lipsa respectivei autorizații care potrivit art. 4 alin.2 și art. 5 din Legea nr. 118/2007, ce reglementează organizarea și funcționarea activităților și practicilor de medicină complementară, se eliberează în anumite condiții de Ministerul Sănătății Publice, cu avizul Centrului Național de în domeniul sanitar.
Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 318 și următoarele Cod procedură civilă, va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul-, domiciliat în B, B-dul -, nr. 3,. 3 Centru,. A,. 1, județul B, împotriva deciziei nr.461 din 19.03.2009, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A JUDEȚULUI, cu sediul în B, B-dul - -, nr. 1-2, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./25.06.2009
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
