Anulare act administrativ . Decizia 1000/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1000
Ședința publică de la 05 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-reclamantăCompania Națională Poșta Română B - Sucursala Direcția Regională de Poștăîmpotriva sentinței civile nr. 65/CF din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns consilier juridic pentru recurenta-reclamantă Compania Națională Poșta Română B - Sucursala Direcția Regională de Poștă B și consilier juridic pentru intimatul- Consiliul Local - a municipiului P N, care depune la dosar delegație.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care consilier juridic depune la dosar două hotărâri a Consiliului Local P N nr.260 din 13.10.2005 și respectiv nr.412 din 07.12.2006 privind aprobarea impozitelor și taxelor locale pe anii 2006 și 2007.
La solicitarea instanței, reprezentantul recurentei - reclamante arată că nu are cunoștință de aceste hotărâri.
Instanța apreciază că se impune lăsarea dosarului la a doua strigare, pentru ca reprezentantul recurentei - reclamante să ia cunoștință de hotărârile depuse în instanță la termenul de astăzi.
După reluarea dosarului, la a doua strigare, au răspuns aceleași părți.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În continuare, susține că instanța de fond a trecut la soluționarea cauzei fără să țină seama de dispozițiile legale privind instituirea taxelor speciale, respectiv art.26 din nr.OUG45/2003 privind finanțele publice locale, art.282 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și pct.192, 195 și 196 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal. Susține că taxa edilitară și taxa pentru protecția civilă fac parte din categoria taxelor speciale, iar în hotărârile care au fost depuse la termenul de astăzi în instanță de reprezentantul intimatului - nu se regăsește taxa pentru protecție civilă. Consideră că reținerea instanței de fond,potrivit căreia acțiunea reclamantei este neîntemeiată întrucât aceasta nu contestă altceva decât legalitatea instituirii taxelor, este total eronată, deoarece instanța evită să se pronunțe cu privire la legalitatea taxelor. În același timp instanța de fond elogiază legalitatea nr.152/2007 în sensul că acesta este în vigoare, nefiind anulată sau abrogată, dar nu se face nici o referire la procedura de urmat în cazul instituirii taxelor speciale. Consideră că această hotărâre nu are relevanță în soluționarea cauzei, întrucât această hotărâre se referă la alte taxe. De asemenea, consideră că Decizia de impunere nr. 819 /31.01.2008 emisă de Direcția de Taxe și Impozite a Consiliului Local N este netemeinică și nelegală, fiind emisă în mod nejustificat. Susține că reclamanta a solicitat la instanța de fond ca intimata - pârâtă să depună la dosar documentele care au stat la baza emiterii acestei decizii.
Având în vedere că taxele speciale conform art.282 al.2 Cod fiscal se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile oferite de serviciul public de interes local, iar autoritatea publică nu a oferit nici un serviciu reclamantei, reprezentantul acesteia solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și reținerea cauzei pentru judecată cu obligarea intimatului - la plata cheltuielilor de judecată. În sprijinul celor solicitate depune la dosar concluzii scrise.
Consilier juridic pentru intimatul -, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
În continuare, reprezentantul intimatului - arată că reclamanta nu face altceva decât să conteste legalitatea emiterii Deciziei de impunere nr.819 din 31.01.2008 prin care au fost stabilite în sarcina acesteia obligațiile fiscale reprezentând taxa edilitară și taxa pentru protecție civilă. Arată că cele două taxe au fost stabilite și calculate în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2005 privind Codul fiscal și ale nr.152/2007, hotărârea care a fost adoptată în conformitate cu dispozițiile Legii nr.215/2001 și a fost înregistrată la registrul special al hotărârilor, fiind adusă la cunoștința publică prin mijloace media și postată pe site-ul Primăriei municipiului P Susține că hotărârea Consiliului Local fiind un act administrativ cu caracter legislativ, are putere de lege de la data aducerii sale la cunoștința publică.
În concluzie, consilier juridic, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală.
Consilier juridic, în replică, față de susținerea reprezentantului intimatului - în sensul că s-a adus la cunoștința publică prin site-ul primăriei, consideră că odată cu emiterea Deciziei de impunere, organul fiscal avea obligația să-i comunice reclamantei actele în baza cărora se justifică instituirea unor taxe speciale, ori organul emitent nu a făcut altceva decât să pună în aplicare o hotărâre a Consiliului local.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Neamț și înregistrată sub nr-, recurenta - Compania Națională "Poșta Română" Bac hemat în judecată pe pârâta Consiliul Local P neamț - Direcția Taxe și Impozite, solicitând anularea Deciziei de impunere nr. 81901/31 ianuarie 2008 prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale în sumă de 24.859 lei, reprezentând taxă edilitară și taxă pentru protecție civilă.
Reclamanta a susținut, în esență,că decizia este nelegală întrucât nu menționează temeiul legal al taxelor, în raport de dispozițiile Legii 571/2003, că instituirea acestor taxe s-a făcut în mod abuziv și cu încălcarea legii (cu referire la Legea 57/2003, nr.HG 44/2004 și OUG nr. 45/2003).
A mai precizat reclamanta că deși s-a adresat pârâtei cu o contestație administrativă împotriva deciziei de impunere, nu a primit nici un răspuns la acest demers prealabil sesizării instanței.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii, susținând că obligațiile fiscale contestate au temei legal, respectiv - legea 571/2003 și nr.HG 152/2007.
Prins sentința civilă nr. 65/CF/16 aprilie 2009 Tribunalul Neamț a respins acțiunea reclamantei ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:
Reclamanta contestă impunerea fiscală constituită din taxa edilitară și taxa pentru protecție civilă susținând că, pentru impunerea acestora, pârâta nu a urmat procedura pentru instituirea taxelor speciale.
a căror nelegalitate o invocă reclamanta au fost însă instituite prin nr. 152/2007 emisă de Consiliul Local al municipiului P N, iar această hotărâre este în vigoare, nefiind anulată, abrogată și nefiind constatată nelegalitatea acestui act administrativ normativ.
Motivat de faptul că nr. 152/2007 este un act administrativ normativ în vigoare și având în vedere faptul că reclamanta nu contestă altceva decât însăși legalitatea instituirii taxelor, acțiunea reclamantei a fost apreciată ca neîntemeiată și a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ "POȘTA ROMÂNĂ", care a invocat nelegalitatea și netemeinicia soluției tribunalului, sub următoarele aspecte:
- instanța de fond nu a clarificat problema legată de modul de instituire a celor două taxe, limitându-se a constata că reclamanta contestat doar acest aspect, fără a-i analiza apărările invocate;
- nu s-au avut în vedere dispozițiile art. 282 al. 2 Cod fiscal, potrivit cărora taxele speciale se încasează numai de la persoane fizice și juridice care beneficiază de serviciile oferite de serviciul public de interes local și împrejurarea că reclamanta nu a beneficiat de serviciile pentru care i s-au impus taxele.
Intimata - pârâtă, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât nr. 152/31 mai 2007, care instituie taxele în discuție, este în vigoare, fiind un act administrativ cu putere de lege, iar pe de altă parte, Direcția de Taxe și Impozite este o instituție în subordinea autorității locale, cu atribuții limitate la încasarea impozitelor și taxe locale, astfel că, era obligată să perceapă taxele stabilite prin hotărârea consiliului local.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale aplicabile, curtea constată întemeiat recursul de față, în raport de dispozițiile art. 304 pct. (9) Cod procedură civilă.
Acțiunea cu judecata căreia a fost învestită instanța de fond vizează, sub aspectul legalității, nu doar Decizia de impunere nr. 81901/2008, ci raportul juridic de drept fiscal devenit contencios prin contestarea de către contribuabil a taxelor impuse de către autoritatea competentă, împrejurare ce impune examinarea acestui raport juridic din perspectiva legalității impunerii fiscale. Drept urmare, pe această cale, instanța are obligația examinării, în raport de motivele acțiunii și particularitățile cauzei, a legalității actului administrativ prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a taxelor contestate.
Din punct de vedere al naturii juridice, taxele reprezintă plăți realizate de persoanele fizice și/sau juridice pentru anumite acte sau servicii îndeplinite/prestate, la cererea și în folosul acestora, de anumite instituții publice sau alte persoane asimilate acestora., ca sarcini fiscale, se caracterizează prin subiect plătitor precis determinat și reprezintă o plată neechivalentă pentru actele, serviciile sau lucrările prestate și o contribuție stabilită în sarcina contribuabilului cu scopul de a asigura acoperirea în parte a cheltuielilor efectuate cu îndeplinirea sau prestarea actelor, respectiv serviciilor solicitate, având un regim juridic distinct.
Din această perspectivă se impun a fi examinate taxa edilitară și taxa pentru protecție civilă, având în vedere și cadrul normativ în vigoare în perioadele supuse inspecției fiscale.
Astfel, prin dispozițiile art. 42 din Legea 27/1994 a fost recunoscută consiliilor locale posibilitatea instituirii de taxe, dispoziție avută în vedere de recurenta - pârâtă la adoptarea hotărârii consiliului local pentru instituirea taxei edilitare și a taxei pentru protecție civilă..
După intrarea în vigoare a Codului fiscal - la data de 01 ianuarie 2003, prin dispozițiile art. 282, 283 au fost reglementate taxele speciale, respectiv alte taxe locale. Referitor la taxele speciale s-a prevăzut posibilitatea adoptării acestora pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice, domeniile și cuantumul acestora stabilindu-se conform OUG45/2003, care la art. 26 alin. 6 condiționa încasarea acestora de la persoanele fizice și juridice de folosirea serviciilor pentru care au fost instituite respectivele taxe. În prezenta cauză intimata - pârâtă nu a depus dovezi privind prestarea serviciului vizat de taxele menționate, limitându-se la enunțarea generică a dispozițiilor legale care îi recunosc posibilitatea instituirii de taxe speciale.
Nici dispozițiile privind "alte taxe locale" (art. 283 Cod fiscal) nu conțin referiri la aceste taxe, având în vedere alte domenii, străine de prezenta cauză.
Față de considerentele expuse, curtea constată că singurul argument reținut de instanța de fond (referitoare la împrejurarea că taxele sunt stabilite printr-o hotărâre a consiliului local ce este în vigoare) nu subzistă, impunându-se modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii și anulării deciziei de impunere contestate.
În ce privește cererea recurentei de acordare a cheltuielilor de judecată, curtea constată că aceasta este întemeiată în parte.
Astfel, în ce privește cheltuielile de judecată efectuate în recurs, acestea se limitează la taxa de timbru - 2 lei și timbru judiciar - 0,15 lei, conform dovezii de la fila 20 dosar.
La instanța de fond există dovezile privind achitarea taxei de timbru de 4 lei și a timbrului judiciar - 0,30 lei (filele 14 - 15 fond).
În ceea ce privește cheltuielile de transport ocazionate de deplasarea reprezentantului recurentei - reclamante la termenele de judecată, pentru acestea s-au depus dovezi doar în dosarul instanței de fond - filele 88 - 93.
Având în vedere că potrivit acestor dovezi cuantumul acestor cheltuieli se ridică la suma de 258,75 lei, reținând și taxele de timbru achitate, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, intimata va fi obligată să plătească recurentei suma de 265,2 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În ce privește diferența față de suma totală solicitată de recurentă cu titlu de cheltuieli de judecată, curtea a avut în vedere că suma solicitată cu titlu de diurnă nu poate fi impusă părții adverse, diurna reprezentând un drept al angajatului, iar pentru restul cheltuielilor de transport nu s-au depus dovezi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Compania Națională Poșta Română B - Sucursala Direcția Regională de Poștă, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 65/CF din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - Consiliul Local - Direcția de Taxe și Impozite a municipiului P N, cu sediul în P N, B- dul -, nr.27, județul
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Admite acțiunea.
Anulează decizia de impunere n 819 I/31.01.2008.
Obligă intimata să plătească recurentei suma de 265,2 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 2009.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red. red. tehnored. 5 ex. 30 nov. 2009
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Lăcrămioara Moglan
