Anulare act administrativ . Decizia 1027/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.1027/R-
Ședința publică din 31 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
JUDECĂTOR 3: Ingrid președinte secție
Judecător: - -
Grefier: -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul domiciliat în P,-, -7,.B,.12,.2, jud.A, împotriva sentinței civile nr.328/CA din 29 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția civilă, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta DIRECȚIA SILVICĂ S cu sediul în S,-, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 24 octombrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la 29 ianuarie 2008, reclamantul Gas olicitat în contradictoriu cu Direcția Silvică S anularea deciziei emisă de aceasta prin care i-a fost schimbat locul de muncă, decizie ce nu i-a fost comunicată, restabilirea situației anterioare și obligarea la plata daunelor materiale și morale, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că reclamantul este angajat în calitate de inginer silvic principal la pârâtă și în mod nelegal i-a modificat locul de muncă anunțându-l despre aceasta telefonic, într-o perioadă în care se afla în concediu medical, deci când avea contractul de muncă suspendat.
Față de dispozițiile din Codul muncii, potrivit cărora nimeni nu poate fi obligat să muncească, și prevederile contractului individual de muncă, se impune să se rețină nulitatea deciziei.
Prin sentința civilă nr.328/CA/2008, Tribunalul Argeșa respins acțiunea, reținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile OUG nr.59/2000 și în completarea acestora cele din Legea nr.188/1999, că astfel este permisă delegarea pe o perioadă de cel mult 60 de zile, care poate fi refuzată numai pentru situații expres prevăzute de lege, refuz care nu a fost manifestat de către reclamant.
Măsura delegării a fost luată anterior incapacității temporare de muncă și ea de altfel a fost acceptată prin executarea deciziei contestate.
S-a mai reținut că acțiunea este în termenul prevăzut de art.11 din Legea nr.554/2004, termen ce curge de la data comunicării actului contestat, comunicare ce nu a fost dovedită, iar drepturile salariale primite sunt în concordanță cu cele la care reclamantul este îndreptățit.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, invocând dispozițiile art.304 pct.3, 9 și art.3041Cod pr.civilă, în dezvoltarea cărora a susținut următoarele:
- judecata s-a făcut cu încălcarea normelor de competență materială de către instanța de contencios administrativ, deși reclamantul nu este funcționat public, și pricina trebuia soluționată de Secția de conflicte de muncă și asigurări sociale;
- începând cu data de 15 iulie 2007, recurentul a fost internat într-o unitate spitalicească, apoi a intrat în concediu de odihnă, concediu pe care l-a întrerupt tot pentru motive medicale, și cu toate acestea instanța reține că nu a făcut dovada incapacității medicale;
- potrivit Codului muncii și Contractului colectiv de muncă al elementele raportului de muncă nu pot fi modificate decât după exprimarea consimțământului de către angajat;
- în mod greșit reține instanța și că reclamantul a acceptat delegarea și nu sancționează faptul că acestuia nu i s-a comunicat o notificare de preaviz anterior deciziei de schimbare a locului de muncă.
Examinând criticile formulate se constată că ele sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Așa cum s-a susținut de către ambele părți, recurentul este angajat al Direcției Silvice S, deci îi sunt aplicabile dispozițiile OUG nr.59/2000. Acest act normativ reprezintă Statutul personalului silvic, iar potrivit dispozițiilor art. 58 alin.1 "Personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în măsura în care prezenta ordonanță de urgență nu dispune altfel". Textul nu face nicio distincție cu privire la anumite categorii de raporturi juridice, ci doar în alin.2 precizează că, în măsura în care personalul silvic are și calitatea de funcționar public îi sunt aplicabile și normele de salarizare ale acestora.
Singura concluzie care se impune din textul precitat este aceea că Legea nr.188/1999 se aplică raporturilor de muncă ale personalului silvic, inclusiv sub aspectul competenței instanței de judecată, iar o eventuală incidență a dispozițiilor din Codul muncii nu poate exista decât pentru aspecte nereglementate de Legea nr.188/1999 (art.117).
În concluzie, critica privind necompetența materială a instanței este nefondată.
Întrucât OUG nr.59/2000 nu cuprinde reglementări referitoare la instituția delegării aplicabile în speță devin cele din Legea nr.188/1999, potrivit cărora "Delegarea se dispune în interesul autorității sau instituției publice în care este încadrat funcționarul public, pe o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice într-un an"(art.88).
Din această redactare a textului nu rezultă că este obligatoriu consimțământul angajatului pentru a se putea dispune delegarea, ci dimpotrivă, așa cum se subliniază, această măsură se ia în interesul angajatorului, interes care rezultă din referatul întocmit la 3 iulie 2007 și din actele atașate acestuia (filele41-45).
În susținerea unui punct de vedere contrar nu pot fi invocate elementele contractului de muncă, întrucât, în condițiile aceleiași legi, părțile dintr-un astfel de acord nu pot negocia decât elementele la care se referă art.72.
Este adevărat că la dosarul cauzei nu există dovada de comunicare a deciziei contestate. Această decizie a fost emisă la 10 iulie 2007 și ea își producea efecte începând cu 12 iulie 2007, iar reclamantul a obținut la 16 iulie 2007, dar începând cu 12 iulie 2007, un prim concediu medical care a fost prelungit de mai multe ori (filele 22-35).
În toate aceste acte, la rubrica plătitor, este menționat Ocolul Silvic B, cu sediul în B, unitate la care se făcuse delegarea.
În aceeași ordine de idei urmează a se observa și că, ulterior, reclamantul-recurent a precizat ca loc de muncă Ocolul Silvic B, și a solicitat adeverințe de la acesta (filele 36, 45, 46).
Se susține în recurs că este greșită concluzia instanței de fond că reclamantul a acceptat delegarea fără însă a se argumenta aprecierea. Chiar dacă acceptarea nu este expresă, este neîndoielnic că reclamantul a executat, cum de altfel este și firesc, decizia emisă și de care a susținut că cel puțin telefonic luase la cunoștință.
Este adevărat că s-au depus acte medicale care pot să probeze incapacitatea de muncă, însă, nu s-a dovedit în nici un fel că, în executarea deciziei de delegare, recurentul a exprimat un refuz expres în care să invoce dispozițiile alin.2 din art.88 al Legii nr.188/1999.
Nu există o normă imperativă care să oblige angajatorul să notifice pe angajat că urmează ca acesta să fie delegat pentru ca în absența unei astfel de măsuri să fie anulată decizia de delegare.
Față de toate aceste considerente se apreciază că recursul este nefondat și, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod pr.civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul domiciliat în P,-, -7,.B,.12,.2, jud.A, împotriva sentinței civile nr.328/CA din 29 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta DIRECȚIA SILVICĂ S cu sediul în S,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
20.11.2008
Red.GC
EM/2 ex.
Jud.fond.
.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
