Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1024/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.1024/R-
Ședința publică din 31 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
JUDECĂTOR 3: Ingrid președinte secție
Judecător: - -
Grefier: -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de cu domiciliul ales la Cabinet Individual Avocat -, în Pitești,-, jud.A, împotriva sentinței civile nr.386/CA din 20 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului A cu sediul în Pitești,-, jud.A, Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu sediul în B,- și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A cu sediul în Pitești,-, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 24 octombrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Constată că, prin acțiunea înregistrată la 27 martie 2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR pentru ca primul pârât să fie obligat la plata primei de concediu pentru perioada 2004-2006, actualizată cu procentul de inflație de la data plății și la plata sporului de fidelitate actualizat în aceleași condiții. S-a solicitat obligarea celorlalți doi pârâți să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi bănești.
În motivare s-a arătat că reclamantul a fost salariat al IPJ A în perioada 2004-2006, având calitatea de funcționar public cu statut special, în temeiul căreia era îndreptățit să primească o indemnizație de concediu, așa cum este ea prevăzută de art.37 alin.2 din OG nr.38/2003 și sporul de fidelitate prevăzut în art.6 al aceluiași act normativ.
Cum aceste drepturi bănești i-au fost refuzate reclamantului în acord cu toate dispozițiile legale și Decizia nr.12/2007 a JB, se impune admiterea acțiunii.
Prin sentința civilă nr.386/C-A/2008, Tribunalul Argeșa admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtul IPJ A să achite reclamantului sporul de fidelitate pentru perioada 1 ianuarie - 30 iunie 2005, așa cum a fost el stabilit în Ordinul Ministrului de Interne și actualizat cu indicele de inflație la data plății, iar pe să asigure fondurile necesare.
A fost respins ca lipsit de interes capătul de cerere privind indemnizația de concediu ca și cererea de chemare în garanție formulată de împotriva
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că dreptul la prima de vacanță este reglementat de art.37 alin.2 din OG nr.38/2003, iar suspendarea valorificării lui nu echivalează cu abrogarea dreptului și nici nu este permisă restrângerea arbitrară a acestora.
În aceste condiții funcționarii publici, inclusiv cei cu statut special, au fost îndreptățiți la plata primei de concediu pentru perioada 2004-2006, așa cum de altfel s-a statuat și prin recursul în interesul legii.
Acest drept, însă, a făcut obiect de reglementare al OUG nr.146/2007 prin care s-a stabilit modalitatea de plată a sumelor restante, situație în care cererea reclamantului apare ca lipsită de interes.
Referitor la sporul de fidelitate el se acordă în condițiile art.6 din OG nr.38/2003, iar plata sa a fost numai suspendată până în anul 2006 când, s-a reluat, fără însă să asigure îndestularea și pentru perioada anterioară.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru motive încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, și susținând, în esență, că cererea sa are interes întrucât sumele de bani stabilite prin hotărâri judecătorești se plătesc într-o singură tranșă și este îndreptățit și la actualizarea creanțelor restante.
Examinând critica formulată se constată că ea este nefondată, însă, pentru aspecte ce rezultă din probele noi administrate în recurs și care fac obiectul unei alte excepții incidente în cauză.
În principiu, susținerea reclamantului-recurent este corectă și nu se poate interzice creditorului să solicite instanței de judecată să se pronunțe asupra existenței sau inexistenței, întinderii și scadenței dreptului său. Faptul că debitorul unei obligații a înțeles să recunoască datoria pe care o are și să fie de acord cu plata ei, nu dreptul creditorului de a se adresa instanței, solicitând îndestularea creanței sale, atâta timp cât n-a fost făcută plata.
Actul normativ la care face referire instanța de fond și în raport de care reține excepția lipsei de interes nu poate primi o astfel de valoare de vreme ce el nu constituie decât o manieră în care debitorul recunoaște datoria și înțelege să facă plata acesteia. Mai mult chiar, acest act normativ are dispoziții speciale cu privire la plata drepturile ce-și află izvorul în hotărâri judecătorești, dispoziții de natură să justifice un folos practic din punctul de vedere al reclamantului.
Concluzionând în sensul că OUG nr.146/2007 nu este decât un act normativ de reglementare a executării unor drepturi și nu un izvor al acestora, se apreciază că excepția lipsei de interes reținută de prima instanță este neincidentă în cauză
O astfel de statuare ar trebuie, de principiu, să atragă admiterea căii de atac și în condițiile art.312 alin.5 Cod pr.civilă, casarea sentinței și trimiterea pricinii spre rejudecare.
Această soluție nu se impune astfel în cauză, având în vedere că în conformitate cu prevederile art.162 din același act normativ, instanța se poate pronunța în orice stadiu al cauzei asupra excepțiilor de ordine publică, după prealabila punere în discuție a acestora.
O astfel de excepție se impune a fi reținută și în prezenta pricină, față de actele noi depuse în recurs, respectiv cele de la filele 46 și 47, din care rezultă că reclamantul a primit banii cuveniți cu titlu de primă de concediu pentru anii 2004-2005, reactualizată, așa încât solicitarea acestuia a rămas fără obiect.
În această ordine de idei urmează să se observe că reclamantul s-a pensionat la 29 mai 2005 (fila 23), așa încât, prin plățile făcute și care au fost actualizate cu indicele de inflație, drepturile acestuia au fost îndestulate în totalitate
Pentru toate aceste considerente se apreciază că recursul este nefondat și, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de cu domiciliul ales la Cabinet Individual Avocat -, în Pitești,-, jud.A, împotriva sentinței civile nr.386/CA din 20 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului A cu sediul în Pitești,-, jud.A, Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu sediul în B,- și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A cu sediul în Pitești,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
17.11.2008
Red.
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
