Anulare act administrativ . Sentința 109/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 109/2009

Ședința publică din 12 Martie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Delia Marusciac

GREFIER: - -

S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții și împotriva pârâților GUVERNUL ROMÂNIEI și STATUL ROMÂN prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, având ca obiect anulare act administrativ.

Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 5 martie 2009, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 28 februarie 2008, în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA de sub autoritatea MINISTERULUI TRANSPORTURILOR, CONSTRUCȚIILOR ȘI TURISMULUI, au solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea parțială a nr.HG 1.221/10.10.2007, în cea ce privește poziția 450 din anexă; anularea hotărârii nr. 29 din 19.11.2007 emisă de către MINISTERULUI TRANSPORTURILOR, CONSTRUCȚIILOR ȘI TURISMULUI, COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, COMISIA DE APLICARE A LEGII NR. 198/2004 DE STABILIRE A DESPĂGUBIRII și, în subsidiar, stabilirea cuantumului real al despăgubirilor ce urmează a fi acordate reclamanților pentru suprafața de teren expropriată.

Prin încheierea din 2 decembrie 2008, Tribunalul Cluja disjuns primul capăt de cerere din acțiunea introductivă cel având ca obiect anularea nr.HG 1.921/10.10.2007 și a declinat competența de soluționare a acestui capăt de cerere în favoarea Curții de Apel Cluj - Secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea acestui capăt de cerere, reclamanții au arătat că prin nr.HG 1.221/2007, pentru completarea <LLNK 12005 742 20 301 0 33>Hotărârii Guvernului nr. 742/2005 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării "Secțiunea 2B pe teritoriul localităților Câmpia, de, și din județul C și Secțiunea 3C pe teritoriul localităților, de, și din județul B" din cadrul obiectivului de investiție "Autostrada B-C-", a <LLNK 12007 689 20 301 0 33>Hotărârii Guvernului nr. 689/2007 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Secțiunea 3C pe teritoriul localităților Ip și Marca din județul S și al localităților, și din județul B" din cadrul obiectivului de investiții Autostrada B-C- și a <LLNK 12004 1255 20 301 0 35>Hotărârii Guvernului nr. 1.255/2004 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării "Secțiunea 2B pe teritoriul localităților, T, și, parțial, din județul C și secțiunea 3C parțial pe teritoriul localităților, și din județul B", din cadrul obiectivului de investiție "Autostrada B-C-", a fost completată nr.HG 742/2005, privind declansarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privata situate pe amplasamentul lucrarii "Sectiunea 2B pe teritoriul localitatilor Campia, de, si din judetul C si Sectiunea 3C pe teritoriul localitatilor, de, si din judetul B" din cadrul obiectivului de investitie "Autostrada B-C-",iar la anexa 3 este inclus un bun imobil aparținând reclamanților deși în acel act administrativ este indicat ca fiind proprietar al terenului numit.

Au arătat reclamanții că au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului cu titlu de cumpărare așa cum rezultă din sentința civilă nr. 767 din 4 martie 2004 pronunțată în dosarul nr. 4.998/2003 al Judecătoriei Turda și cu toate acestea, în actul de expropriere, a fost trecut vechiul proprietar de, decedat de la data de 14 februarie 2001.

Pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, emitentul actului administrativ atacat, chemat în judecată prin extindere de acțiune, a solicitat prin întâmpinare, (12), respingerea cererii de chemare în judecată.

A susținut pârâtul că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă în cauză prev. de art. 2 lit. j din Legea nr. 554/2004, după cum nici nu au fost respectate termenele prev. de art. 7 din același act normativ.

Pârâtul a formulat și excepția tardivității depunerii cererii de chemare în judecată, arătând că nu a fost respectat termenul de un an prev. de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, care este un termen de decădere și care începe să curgă de la data emiterii actului atacat.

A arătat pârâtul că acest termen a început să curgă de la data de 19 octombrie 2007, data publicării în Monitorul Oficial nr. 709/2007 a actului administrativ atacat.

În privința fondului, pârâtul a arătat că actul administrativ a fost elaborat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000 precum și ale Legii nr. 198/2004.

A mai arătat pârâtul că necesitatea modificării nr.HG 1.255/2004 prin actul administrativ contestat în prezenta cauză, a fost determinată de faptul că la data emiterii primului act existau întocmite documentații cadastrale doar pentru proprietarii ce au făcut obiectul anexelor inițiale ale acestui act administrativ, iar existența documentațiilor cadastrale avizate de Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară era condiția principală pentru a se putea promova acte normative în conformitate cu Legea nr. 198/2000.

De asemenea, a mai arătat pârâtul, pentru unele din noile poziții apărute ulterior promovării hotărârii inițiale nu se puteau întocmi documentații la acea dată întrucât situația juridică a terenurilor deținute de proprietari era incertă.

În finalul întâmpinării, pârâtul a mai arătat că un alt motiv pentru care s-a impus modificarea nr.HG 1.255/2004 a fost acela că activitatea de dobândire a terenurilor se realizează concomitent cu activitatea de proiectare, construcție și respectiv trecerea proiectului tehnic de la faza studiului de fezabilitate la faza detaliilor de execuție, ceea ce a dus la creșterea valorii de despăgubire a proprietarilor de teren datorită măririi suprafețelor necesare construcției, determinând necesitatea suplimentării valorilor de despăgubire cuprinse în cele două acte normative. ( 16).

Pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, în calitate de reprezentant al Statului Român și pârâtă în cauză, a depus note de ședință ( 68) prin care a invocat excepția prematurității cererii ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, iar în privința fondului cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată respectiv a petitului disjuns, arătând că exproprierea ternului în discuție a fost determinată de faptul că terenul este afectat obiectivului de investiții "Autostrada B - C - ", fiind destinată efectuării unor lucrări de construcție necesare acestui obiectiv de investiții.

A mai susținut pârâta că în speță sunt incidente dispozițiile Legii nr. 198/2004, act normativ care permite sesizarea instanței doar cu privire la stabilirea dreptului la despăgubire sau a cuantumului despăgubirii, utilitatea publică fiind declarată prin lege.

Reclamanții au depus răspuns la întâmpinarea depusă de către pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, solicitând respingerea excepțiilor din următoarele considerente:

Au susținut reclamanții că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.

Această procedură administrativ-jurisdicțională este, în opinia reclamanților, cea prev. de art. 14 - 19 din Legea nr. 33/1994.

Procedura a fost declanșată prin întâmpinarea comunicată pe seama Secretariatului General al Guvernului de către Primăria comunei la data de 14 martie 2008, reclamanții depunând dovadă în acest sens la dosar.

În ceea ce privește excepția de tardivitate, întemeiată de către pârât pe dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, reclamanții au arătat că au promovat acțiunea în justiție la data de 29 februarie 2008, deci în interiorul termenului de un an care a început să curgă de la data de 19 octombrie 2007 ( 88).

Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

Prin actul administrativ atacat, respectiv nr.HG 1.221/10.10.2007 a fost completată nr.HG 742/2005, iar în anexa 3 este cuprins tabelul

cu imobilele proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării "Secțiunea 2B pe teritoriul localităților, T, și, parțial, din județul C și secțiunea 3C parțial pe teritoriul localităților, și din județul B", din cadrul obiectivului de investiție "Autostrada B-C-".

La poziția nr. 450 din această anexă figurează terenul în suprafață de 13.170 mp. iar ca proprietar este indicat.

Terenul este identificat cu nr. cadastral 2.050.

Cu privire la această suprafață de teren, reclamanții susțin că au calitatea de proprietari prin sentința civilă nr. 762 din 4 martie 2004 pronunțată în dosarul nr. 4.998/2003 a Judecătoriei Turda ( 11). Dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului a fost înscris în 2.237 de sub nr. topo. 532/2/2/2, 532/3/1/2/2, 532/4/1/2/2/, 532/5/2/2, 532/6/2/2, 532/8/2/1/1/1/2/2, 532/9/2/2, în suprafață de 9.300 mp. ( 10).

Prin hotărârea nr. 29 din 19 noiembrie 2007 emisă de către Ministerul Transporturilor, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, Consiliul Local s-a aprobat acordarea de despăgubiri pentru acest imobil în sumă de 311.332,48 lei, reprezentând echivalentul sumei de 89.556 euro. S-a menționat că persoana aparent îndreptățită să primească despăgubiri este cu domiciliul necunoscut.

Cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanți se axează, în principal, pe nemulțumirea acestora în legătură cu utilitatea exproprierii, precum și în legătură cu faptul că titular al despăgubirii a fost menționat numitul, în condițiile în care dreptul de proprietate al reclamanților era deja înscris în

Petitul disjuns are însă natura juridică a unui contencios-administrativ întemeiat pe dispozițiile, Legii nr. 554/2004, împrejurare ce determină necesitatea respectării de către reclamanți a termenelor și condițiilor prevăzute în acest act normativ ca fiind prealabile discutării pe fond a cererii de chemare în judecată.

În condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, fie că atacă un act administrativ individual sau unul cu caracter normativ, persoana vătămată în drepturile sale are obligația de a formula plângere prealabilă la emitentul actului sau la organul ierarhic al acestuia, prin care să solicite revocarea actului administrativ pretins vătămător.

HG nr. 1.221/2007 are natura unui act administrativ cu caracter individual, reclamanți susținând că sunt vătămați în drepturile lor prin exproprierea nejustificată a terenului proprietatea lor.

La dosar nu s-a depus dovada îndeplinirii procedurii prealabile, sub acest aspect excepția invocată fiind întemeiată.

În apărare, reclamanții au invocat dispozițiile art. 7 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, respectiv partea finală a acestui text legal, susținând că o astfel de procedură este cea prev. de art. 14 - 19 din Legea nr. 33/1994.

Așa cum rezultă din textul legal, respectiv art. 7 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, este necesar să existe o altă procedură administrativ-jurisdicțională.

Procedura prev. de art. 14 - 19 din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, este doar o procedură administrativă și nu și una jurisdicțională, pentru ca ambele ipoteze ale textului legal să fie îndeplinite.

Procedura prev. de art. 14 - 19 din Legea nr. 33/1994 nu are natura juridică a unei proceduri jurisdicționale nefiind desfășurate în fața unui organ jurisdicțional independent și cu asigurarea drepturilor la un proces echitabil ale părților. Această procedura are natura unei proceduri administrative în urma căreia particularul vătămat se poate adresa instanței judecătorești competente.

Sub acest aspect deci, excepția lipsei procedurii prealabile este fondată.

În ceea ce privește excepția de tardivitate, Curtea constată că termenul de un an prev. de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a fost respectat în cauză, actul administrativ atacat fiind publicat în Monitorul Oficial nr. 709/2007 la data de 19 octombrie 2007.

Cererea de chemare în judecată prin care reclamanți au solicitat anularea actului administrativ a fost înregistrată în data de 28 februarie 2008, deci în interiorul termenului de un an.

Excepția tardivității nu este deci întemeiată.

Față de cele menționate anterior, se va respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea formulată de reclamanții și, ambii domiciliați în T,-, jud. împotriva pârâților GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, sector 1, P-ța -, nr. 1 și STATUL ROMÂN prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, cu sediul în B, sector 1,-.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2009.

PREȘEDINTE, GREFIER,

- - - -

Red.

Dact./6 ex./

15.04.2009

Președinte:Delia Marusciac
Judecători:Delia Marusciac

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Sentința 109/2009. Curtea de Apel Cluj