Anulare act administrativ . Sentința 11/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.11/CA
Ședința publică de la 28 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbăltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia G -
Grefier - - -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal promovată de reclamantul, domiciliat în I,-, -armen,.7,.33, județul I, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de for tutelar al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal,făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 21 ianuarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre, și că, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitate părților de a depune și concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 28 ianuarie 2008.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr.534/45 din 31 iulie 2007, reclamantul a solicitat, în contradictor cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitatea sa de for tutelar al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, anularea deciziei nr.2 din 28 februarie 2006, pe motiv că prevederea referitoare la stabilirea aleatorie a ordinii de soluționare a dosarelor contravine Normelor metodologice de aplicare a art.17 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, aprobate prin nr.HG1095/2005, acțiune ce a fost modificată la primul termen de judecată, în sensul că reclamantul a precizat că înțelege să cheme în judecată doar Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în calitatea sa de emitentă a actului contestat.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, pe motiv că a fost abilitată să stabilească ordinea în care vor fi soluționate dosarele, că această marjă de apreciere decurge din imposibilitatea în care s-a aflat legiuitorul de a indica entității modul concret de stabilire a ordinii de soluționare a dosarelor privind acordarea despăgubirilor, având în vedere numărul mare al acestora, etapele ce trebuie parcurse în cadrul procedurii administrative, incluzând și perioada în care evaluatorul va întocmi raportul de evaluare și că modalitatea de soluționare a dosarelor în baza unui program de calculator ce utilizează funcția random (aleatoriu) a fost adoptată pentru a asigura egalitatea de tratament, cu precizarea că decizia nr.2 din 28.02.2006 nu poate fi asimilată nici unui act administrativ individual, dar nici actelor normative, ea reprezentând un act intern al Comisiei.
La termenul din 24 septembrie 2007, reclamantul a invocat excepția nulității de drept a deciziei nr.2 din 28 februarie 2006, pe motiv că aceasta a fost adoptată cu nerespectarea procedurii consacrate și că ea contravine dispozițiilor art.51 alin.4 din Constituția României și prevederilor art.8 din nr.OG27/2002.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține că, la data de 19 iulie 2005, Parlamentul României a adoptat Legea nr.247 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, prin Titlul VII reglementându-se regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, inclusiv procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor.
În baza acestui act normativ, a fost constituită Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a cărei Regulament de organizare și funcționare a fost aprobat prin Decizia nr.425 din 30 august 2005 Primului-ministru, în prezent această structură administrativă aflându-se în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor, conform prevederilor nr.OUG25 din 18 aprilie 2007 și ale nr.HG386/2007.
Din conținutul Regulamentului menționat, rezultă că respectiva Comisie este formată din 7 membri, că ea lucrează în ședință cu minimul 5 membri, decizând cu majoritatea membrilor prezenți, și că deciziile prin care se dispune emiterea titlurilor de despăgubire pot fi atacate cu contestația în condițiile Legii contenciosului administrativ.
În ședința din 28 februarie 2006, în prezența a 6 membri, Comisia "a votat decizia nr.2", astfel cum rezultă din procesul-verbal de ședință, aflat la fila 32 dosar, prin care, la art.1, a stabilit că "Ordinea de soluționare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor este aleatorie", la art.4 prevăzându-se că "În cazuri excepționale, temeinic motivate, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va putea decide tratarea cu prioritate a unui anumit dosar", act ce a fost afișat la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și pe site-ul acesteia, o copie fiind comunicată și reclamantului, asigurându-se astfel publicitatea acestuia, natura actului neimpunând publicarea lui în Monitorul Oficial al României.
Urmare notificării nr.48/2001, Primarul Municipiului Iad ispus, prin dispoziția nr.655 din 29 ianuarie 2004, restituirea în natură lui și rudelor sale imobilul preluat de stat, situat în I, str. --- nr.3, compus din construcție și teren în suprafață totală de 404,87.
După adoptarea Legii nr.247/2005, Primarul Municipiului Iae mis, în considerarea aceleiași notificări, dispoziția nr.3958 din 16 decembrie 2005, prin care a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile legii speciale, pentru imobilul - construcție demolată - din I, str. --- nr.3, în favoarea lui și a rudelor sale, dosarul fiind înaintat în vederea legalei finalizări Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Întrucât dosarul nu a fost soluționat, la data de 13 aprilie 2007, a sesizat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând să-i fie comunicate documentele legale referitoare la acordarea despăgubirilor propuse de Primăria I prin dispoziția nr.3958 din 16 decembrie 2005, la 22 mai 2007 formulându-se o plângere prealabilă împotriva deciziei nr.2 din 28 februarie 2006, emisă de Comisia menționată, plângere ce a fost adresată Ministerului Economiei și Finanțelor și respectiv Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Urmare acestor sesizări, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin adresa nr.-/- din 13 iunie 2007, face cunoscut petiționarului că legea a atribuit Comisiei Centrale o marjă de apreciere și un drept de a acționa în limitele competențelor acordate, ea fiind în drept să stabilească astfel ordinea de soluționare a dosarelor și că modalitatea de soluționare aleasă asigură egalitatea de tratament pentru toți cei implicați în această procedură.
Apreciind că prin decizia ce a instituit ordinea aleatorie de soluționare a dosarelor se aduce atingere drepturilor sale recunoscute prin lege, permițându-se prelungirea duratei de soluționare a dosarelor peste termenul considerat legal, reclamantul a promovat prezenta acțiune în anulare, întemeiată pe dispozițiile Legii nr.554/2004.
Ulterior sesizării instanței, s-a făcut dovada că, prin adresa nr.13623/CC/19.12.2007, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a restituit întreaga documentație Primarului Municipiului I, în vederea reanalizării notificării nr.47/2001, identificării imobilului, în sensul precizării destinației, componenței, suprafețelor, anului construcției, materialele utilizate la edificare și pentru a se emite o nouă dispoziție, ce urmează a fi înaintată, însoțită de întreaga documentație, Prefecturii I, în vederea efectuării controlului de legalitate.
Examinând, cu prioritate, excepția "nulității de drept" a deciziei nr.2 din 28.02.2006, invocată de reclamant, Curtea constată că ea este nefondată, având în vedere că din procesul-verbal de ședință rezultă că din cei șase membri ai Comisiei menționați "au votat" pentru adoptarea acesteia, în mod cert, 5 membri, fiind întrunit astfel cvorumul de ședință și cel cerut pentru adoptarea hotărârilor, neavând nici o semnificație ori urmări juridice opiniile exprimate pe parcursul dezbaterilor sau votul pe articole, trimiterile făcute de reclamant la dispozițiile nr.OG27/2002 fiind nepotrivite, dacă se are în vedere că Legea nr.247/2005 instituie o "procedură administrativă pentru acordarea despăgubirilor", ce excede și derogă de la regulile instituite prin actul normativ ce reglementează activitatea de soluționare a petițiilor, considerente pentru care excepția urmează a fi respinsă.
Raportat la situația de fapt reținută, Curtea constată că acțiunea reclamantului este nefondată, sens în care reține următoarele:
Este necontestat faptul că reclamantul a solicitat repararea prejudiciului ce a suferit ca urmare a preluării în mod abuziv a imobilului situat în I,-, că Primarul Municipiului Iap ropus acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr.247/2005, că dispoziția nr.3958 din 16 decembrie 2005 fost înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și că dosarul nu a fost finalizat până la data sesizării instanței, ca urmare a aplicării Deciziei nr.2 din 28 februarie 2006, ce a introdus un sistem aleatoriu de stabilire a ordinii de soluționare a dosarelor.
Reclamantul contestă legalitatea deciziei menționate pe motiv că ea nu are suport legal și pentru că permite tergiversarea soluționării dosarelor.
Acest punct de vedere nu poate fi primit întrucât, pe de o parte, legiuitorul nu a stabilit el însuși ordinea de soluționare a dosarelor, iar pe de altă parte, nimic nu împiedica pe președintele sau vicepreședintele Comisiei Centrale și respectiv Comisia în ansamblul ei să folosească un sistem informatic pentru a asigura stabilirea ordinii de soluționare a dosarelor, prevederile deciziei nr.2 din 28.02.2006 având valoarea unui act intern cu caracter tehnic administrativ și nu valoarea unui act normativ, soluție ce a fost impusă de numărul mare al dosarelor primite spre soluționare.
De altfel, din chiar cuprinsul Legii nr.247/2005 rezultă că singurul act care produce efecte juridice, în raport cu persoanele ce au formulat notificări, este decizia prin care Comisia se pronunță asupra cererii de despăgubiri, doar aceasta putând fi atacată în justiție, în condițiile arătate la art.19 din Titlul VII.
Actul a cărui anulare se solicită prin acțiunea de față nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice, chiar dacă a fost emis de o autoritate publică, în vederea asigurării cadrului organizatoric și metodologic de aplicare a Legii nr.247/2005, astfel încât el nu poate fi asimilat actelor administrative la care face referire art.1 din Legea nr.554/2004, și având semnificația juridică explicitată la art.2 alin.1 lit. c) din același act normativ, de act emis în regim de putere publică, în vederea reglementării unor raporturi juridice de drept administrativ.
Curtea constată că sistemul de stabilire aleatorie a ordinii de soluționare a dosarelor asigură egalitatea și transparența de tratament, el fiind de altfel consacrat în mod expres de legiuitor în cazul desemnării evaluatorului, conform art.7 alin.2 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, sistem utilizat în mod curent și de alte instituții, precum este chiar cazul autorității judecătorești, unde dosarele se repartizează potrivit tot unui sistem aleatoriu, fără temei pretinzându-se de către reclamant că cererea sa trebuia soluționată în termenul prevăzut de art.8 din nr.OG27/2002, respectiv în 30 de zile.
Această constatare nu înseamnă că pârâtului îi este permis să tergiverseze soluționarea dosarelor dincolo de un termen rezonabil, presupus de numărul mare de cereri și de procedura pe care trebuie să o urmeze Comisia mai înainte de a emite decizia prevăzută la art.17 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, cel ce se consideră vătămat putând solicita oricând instanței să verifice temeinicia întârzierii adoptării deciziei prin care se dispune asupra cererii de emitere a titlurilor de despăgubire.
Ca urmare, constatând că pârâta a fost în drept să adopte norme tehnice de lucru, prin care să stabilească ordinea de soluționare a dosarelor, că acest sistem de lucru nu are nici un efect juridic asupra dreptului material al persoanei ce solicită acordarea de despăgubiri și că el asigură un tratament egal tuturor solicitanților, Curtea apreciază că decizia nr.2 din 28 februarie 2006, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, nu întrunește condițiile cumulative cerute de Legea nr.554/2004, că ea nu contravine nici unei dispoziții legale și că nu este de natură să afecteze exercițiul dreptului recunoscut persoanelor ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, procedura administrativă instituită prin Legea nr.247/2005 presupunând un termen de soluționare mai mare decât cel stabilit potrivit dreptului comun, respectiv prin nr.OG27/2002, considerente pentru care, în temeiul dispozițiilor art.18 din Legea nr.554/2004, acțiunea reclamantului urmează a fi respinsă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția nulității de drept a deciziei nr.2 din 28 februarie 2006, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Respinge acțiunea introdusă de reclamantul, domiciliat în I,-, bloc "",.7,.33, în contradictor cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, având sediul în B, nr.202, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
30.2008.-
2 ex.-
Președinte:Tăbăltoc Dan MirceaJudecători:Tăbăltoc Dan Mircea, Gheorghe Aurelia
