Anulare act administrativ . Sentința 112/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

SENTINȚA Nr. 112/F/CA/2009

Ședința publică de la 12 Mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ștefan Făt

Grefier - -

Pe rol se află pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta ORTODOXĂ în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România și a cererii de intervenție în nume propriu formulată de Consiliul Local, având ca obiect anulare act administrativ.

În interiorul termenului de pronunțare s-au depus la dosar, prin Serviciul Registratură al instanței, concluzii scrise, din partea intervenientei Comuna prin Consiliul Local.

dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 05.05.2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.

CURTEA DE APEL

Asupra cauzei de față:

Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub dosar nr- în urma declinării competenței de către Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ, reclamanta Ortodoxă a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor din România anularea Deciziei nr. 1153/10.01.2007 și obligarea pârâtei să dispună restituirea în natură a imobilului teren situat în comuna, str. -, înscris în CF 1063, nr. top 568-569.

În motivarea acțiunii se arată că imobilul revendicat a aparținut - Ortodoxe Române -, a fost preluat de Stat în baza Decretului nr. 176/1948 și cu toate că pârâta a constatat pe baza actelor depuse că cererea reclamantei se încadrează în prevederile OUG nr. 94/2000, prin Decizia nr. 1153/10.01.2003 a dispus respingerea cererii de restituire în natură și a propus acordarea de despăgubiri pentru acest imobil.

Reclamanta mai arată că decizia pârâtei este netemeinică și nelegală, întrucât cele reținute nu corespund cu situația de fapt reală, pe teren aflându-se o piață agroalimentară și nu grup sanitar nefuncțional, iar în afară de acestea, reclamanta a precizat că nu înțelege să schimbe destinația imobilului, așa încât piața poate funcționa în continuare.

Prin sentința nr. 23/01.06.2007 Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a respins acțiunea reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că susținerea reclamantei nu este întemeiată, întrucât din actele dosarului rezultă că după preluarea terenului, acesta a fost parțial ocupat cu construcții, respectiv sediul Primăriei, baie comunală, grup sanitar, fundație pentru remiza, iar partea rămasă are afectațiunea de utilitate publică, respectiv piață agroalimentară, astfel că se încadrează în prevederile art. 1 alin. 4 din OUG nr. 94/2000 republicată.

Reclamanta Ortodoxă prin recursul declarat a criticat sentința ca fiind netemeinică și nelegală, singurele probe care au stat la baza pronunțării hotărârii au fost adresele 138/2006 și 4356/2006 emise de către Primăria, persoană juridică interesată, adrese pentru care s-au înscris în fals la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, întrucât acestea conțin date ce nu corespund realității.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal prin Decizia nr. 780 din 27.02.2008 a admis recursul reclamantei, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În motivarea deciziei, instanța supremă aduce critici instanței de fond sub aspectul nesocotirii dispozițiilor art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă privind rolul activ al judecătorului.

Se susține că instanța putea și trebuia chiar, din oficiu, să stăruie prin toate mijloacele legale să afle adevărul și pentru a preveni orice greșeală în cunoașterea faptelor, să administreze probele necesare. Astfel, pentru a verifica susținerile părților trebuia să dispună efectuarea unei expertize topografice și a unei expertize în construcții care să dovedească situația reală în fapt a terenului, dacă pe imobilul revendicat există construcțiile precizate în hotărârea atacată, și totodată să se constate starea efectivă a acestora.

Dosarul prin repartizarea aleatorie a fost înregistrat sub nr-.

În rejudecare instanța a completat probațiunea prin efectuarea a două expertize din care una topografică care să identifice imobilul din litigiu și una în construcții pentru a constata ce edificate există pe terenul din litigiu și gradul de uzură al acestora.

De asemenea s-a formulat adresă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba (fila 58) pentru a ne comunica rezultatul cercetărilor cu privire la adresele nr. 138/2006 și 4356/2006 emise de Primăria comunei la plângerea reclamantei Ortodoxă.

Comuna prin Consiliul Local a formulat cerere de intervenție în interes propriu solicitând respingerea plângerii formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 1153/10.01.2007 a Comisiei Speciale de a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor din România, și pe cale de consecință menținerea deciziei ca temeinică și legală.

În motivarea cererii de intervenție se susține că imobilul teren din litigiu face parte din domeniul public al comunei.

Cu adresa nr. 138 din 12.01.2006 Primăria comunei a comunicat pârâtei situația juridică și locativă a imobilului situat în localitatea, nr. 56, înscris în CF 1063 cu nr. top 568 și 569, iar cu adresa nr. 4356/2006 din 10.02.2006 s-au înaintat precizări cu privire la aria construită și desfășurată a imobilelor, edificate pe terenul înscris în CF nr. 1063, precizându-se că imobilul nu poate fi retrocedat în natură, având parțial destinația de utilitate publică.

În drept se invocă dispozițiile art. 49 alin. 1 și 2, art. 50, 52 și 53 din Codul d e procedură civilă, OUG nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, Legea nr. 501/2002 pentru aprobarea OUG nr. 94/2000, HG nr. 1164/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 94/2000, Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

Prin întâmpinarea depusă pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată și menținerea deciziei atacate.

Verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1153/10.01.2007, Comisia Specială de a respins cererea reclamantei Ortodoxă de retrocedare în natură a imobilului teren înscris în CF 1063, nr. top 568-569 și a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, întrucât imobilul, teren, are, parțial, destinația de utilitate publică de piață agroalimentară și parțial este ocupat de construcții edificate ulterior momentului preluării abuzive.

Decizia atacată este temeinică și legală pentru următoarele:

Prin OUG nr. 94/2000, republicată cu modificările și completările ulterioare, s-a reglementat dreptul la retrocedarea către foștii proprietari a bunurilor imobile care au aparținut cultelor religioase din România și care au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice din cele prevăzute la art. 2.

Articolul 1 alin.3 din ordonanță precizează că sunt imobile în sensul acestui act normativ, construcțiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităților, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și terenurile aflate la date preluării abuzive în intravilanul localităților, nerestituite până la intrarea în vigoare a acestui act normativ.

La alin. 4, 5 și 6 ale art. 1 din ordonanță, se prevede că în cazul în care terenul este ocupat parțial sau în totalitate se vor acorda măsuri reparatorii în echivalent.

Din cele două expertize efectuate în cauză rezultă următoarele:

Expertiza topografică efectuată de expertul tehnic concluzionează următoarele:

Imobilul din litigiu este identificat în CF 1063 cu nr. cad. 2 nr. top 568 casă și curte de 4078 mp, nr. top 569 grădină în suprafață de 3194 mp având ca proprietar de sub B4 Statul Român în cotă de 1/1 părți cu titlul de lege și B5 Ministerul Învățământului Public prin școala de 8 ani din comuna, drept de administrare operativă.

Suprafața măsurată a imobilului este de 7095 mp. Din aceasta o suprafață de 1427 mp este ocupată de strada -, canal scurgere apă, rețele gaz și curent, suprafața colorată cu roșu pe planul de situație.

Pe restul de suprafață de 5668 mp colorată cu galben pe planul de situație se găsesc următoarele construcții: spațiu comercial P + 1 în suprafață de 340 mp; terasă în suprafață de 188 mp; în suprafață de 257 mp; WC public în suprafață de 14 mp; baie comunală P +1 în suprafață de 201 mp; fundație beton pentru remiză pompieri în suprafață de 154 mp; WC public în suprafață de 39 mp; copertină de lemne în suprafață de 178 mp; fântână în suprafață de 2 mp; cămin pompă apă în suprafață de 10 mp; platformă betonată în suprafață de 20 mp; fum în suprafață de 2 mp; zonă amenajată pentru piață în suprafață de 1365 mp, pe care sunt amplasate tonete metalice.

Expertul tehnic în construcții a concluzionat că aceste edificate sub aspectul uzurii lor sunt într-o stare bună și foarte bună, dovada făcând-o și cu planșele fotografice anexate expertizei ( file 105-115, 136-142 )

Majoritatea clădirilor sunt folosite, mai puțin un WC notat la punctul 3. În spațiile comerciale și construcțiile adiacente nu se desfășoară în prezent activitate, clădirea fiind în proces de renovare - modernizare, în clădirea fostei brutării se desfășoară activitate de alimentație publică, în fosta baie comunală în două încăperi funcționează circumscripția sanitar veterinară, piața și restul construcțiilor se folosesc ocazional în principal în zile în care este organizat târg.

Datele de mai sus au fost comunicate de către Primăria comunei prin adresele 138/2006 și 4356/2006 și corespund realității, iar sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni de fals, sunt afirmații nereale ale reclamantei Ortodoxă, așa cum rezultă din adresa nr. 448/III/5/2009 eliberată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba (fila 60).

Din Hotărârea Guvernului nr. 974/2002 rezultă că piața agroalimentară, B comunală și magazinul universal, edificate pe terenul în litigiu sunt proprietate publică a comunei, iar toate construcțiile existente pe imobilul teren au fost edificate după momentul preluării abuzive și au afectațiune de utilitate publică.

Reclamanta este în totală contradicție prin plângerea formulată, susține că dorește ca pe acest teren să construiască un nou lăcaș de cult, în motivele de recurs a susținut că nu intenționează să schimbe folosința imobilului și că piața agroalimentară va funcționa în continuare.

Prin urmare, față de considerentele reținute mai sus, instanța constată că pârâta Comisia Specială de a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România în mod corect și legal a constatat prin decizia atacată că pe terenul în cauză există construcții și piața agroalimentară care au afectațiune de utilitate publică și nu poate fi retrocedat în natură potrivit art. 1 alin. 4 din OUG nr. 94/2000 propunând acordarea despăgubirilor.

Pentru aceste motive, în baza art. 1 și 18 din Legea nr. 554/2004 acțiunea reclamantei va fi respinsă ca neîntemeiată ca și cererea de intervenție în interes propriu formulată de Primăria comunei prin Consiliul Local.

Pârâta și intervenienta nu au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Ortodoxă, cu sediul în,-, jud. A împotriva pârâtei Comisia Specială de a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, cu sediul în B, Calea, nr. 201, sector 1, pentru anularea Deciziei nr. 1153/10.01.2007 și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta Comuna prin Consiliul Local cu sediul în, nr. 369, jud.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 12 Mai 2009.

Președinte Grefier

- - - -

Red.

Dact. / 5 ex./7.07.2009

Președinte:Ștefan Făt
Judecători:Ștefan Făt

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Sentința 112/2009. Curtea de Apel Alba Iulia