Anulare act administrativ . Decizia 1128/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1128
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.04.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Duican Doina
JUDECĂTOR 2: Păun Luiza Maria
JUDECĂTOR 3: Bîcu
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta DIRECȚIA PENTRU A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.434/04.02.2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta pârâtă DIRECȚIA PENTRU A MUNICIPIULUI B prin consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentei pârâte depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0.15 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta pârâtă, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și reținerea cauzei spre judecare, în primă instanță.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a IX-a în data de 18.12.2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Direcția pentru a Municipiului B, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:
1. obligarea pârâtei la emiterea autorizației de muncă pentru lucrătorii detașați prevăzută de art.6 alin. 1, lit. b din OUG nr.56/2007;
2. suspendarea executării adresei nr.-/02.10.2008 emise de pârâtă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este cetățean, angajat cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată la SC Ve AS și că a fost detașat la sucursala din Baa cestei societăți.
Reclamantul a afirmat că a intrat pe teritoriul României cu o viză de lungă ședere de tip D/AS, valabilă până în data de 18.12.2008, că în data de 10.09.2008 a solicitat pârâtei eliberarea autorizației de muncă pentru lucrătorii detașați prevăzută de art.6 alin. 1, lit. b din OUG nr.56/2007, primind însă un răspuns negativ prin adresa nr.-/02.10.2008 cu motivarea că a expirat contingentul de 10.000 de autorizații aferent anului 2008 aprobat prin HG nr.150/2008.
Reclamata a mai susținut că prin cererea înregistrată sub nr.-/29. 10.2008 a formulat plângere prealabilă împotriva răspunsului negativ de mai sus, plângerea fiind respinsă însă de pârâtă.
Prin sentința civilă nr. 434/04.02.2009, Tribunalul Bucureștia admis în parte acțiunea, a obligat pe pârâta Direcția pentru a Municipiului B la emiterea pentru reclamant a autorizației de muncă pentru lucrătorii detașați prevăzută de art. 6 alin. 1, lit. b din OUG nr. 56/2007 și a respins capătul de cerere privind suspendarea executării
adresei nr. -/02.10.2008 emise de pârâtă ca rămas fără obiect.
În motivare, instanța de fond a arătat că din înscrisul de la fila 28 rezultă că reclamantul este cetățean și că a intrat pe teritoriul României cu o viză de lungă ședere de tip D/AS, valabilă din data de 18.06.2008 până în data de 18.12.2008.
Din înscrisul de la fila 42, rezultă că reclamantul este angajat cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată la SC Ve AS cu sediul În Turcia, Istambul, în funcția de matrițer, iar din înscrisul de la fila 45 rezultă că acesta a fost detașat la sucursala din Baa cestei societăți.
Din înscrisul de la fila 33, rezultă că prin cererea înregistrată sub nr.-/10.09.2008, reclamantul a solicitat pârâtei eliberarea autorizației de muncă pentru lucrători detașați prevăzută de art. 6 alin. 1, lit. b din OUG nr.56/2007, primind însă un răspuns negativ prin adresa nr. -/19.09.2008 ( fila 32) cu motivarea că a expirat contingentul de 10.000 de autorizații aferent anului 2008 aprobat prin HG nr. 150/2008, că scrisoarea de detașare nu este legalizată și nici nu specifică funcția în care va fi încadrat cetățeanul străin.
Din înscrisul de la fila 30 necontestat de pârât, rezultă că prin cererea înregistrată sub nr.-/16.10.2008, reclamanta a solicitat încă o dată eliberarea autorizației de muncă, arătând că este dispusă să aștepte până în momentul în care se va suplimenta contingentul anual de autorizații.
Prin aceeași cerere, reclamantul arată că scrisoarea de detașare a fost întocmită direct în limba română cu acordul salariatului astfel încât să nu mai fie nevoie de o traducere ulterioară legalizată, dar atașează totodată și noua scrisoare de detașare întocmită în limba, precum și traducerea legalizată a acesteia în limba română (această împrejurare nefiind contestată de pârâtă) pentru a se conforma cerințelor exprese ale pârâtei.
Prin adresa nr.-/24.10.2008, pârâta comunică reclamantei încă o data soluția de respingere a cererii cu motivarea depășirii contingentului anual de autorizații, arătând că în cazul suplimentării acestuia, este necesară depunerea unei noi cereri de autorizare.
Prin cererea înregistrată sub nr.-/01.10.2008 (fila 27), reclamantul solicită pârâtei prelungirea cu 15 zile a termenului de soluționare a cererilor, iar prin adresa nr.-/02.10.2008 ( fila 26), pârâta respinge cererea.
Prin cererea înregistrată sub nr.-/29.10.2008 (fila 24), reclamantul formulează plângere prealabilă împotriva refuzului pârâtei.
Este adevărat că potrivit art. 14 alin.1, lit. c din OUG nr.56/2007, pentru obținerea autorizației de muncă pentru lucrătorii detașați, angajatorul va depune o cerere motivată însoțită, printre altele, și de copia actului de detașare, tradus și legalizat, însă este evident că această formalitate a traducerii și legalizării este necesară numai în situația în care actul de detașare este întocmit în altă limbă decât limba română.
La stabilirea acestei obligații, legiuitorul a avut în vedere situația comună în care angajatorul-persoană juridică străină - întocmește actul de detașare în limba țării pe teritoriul căreia își are sediul, limba în care se presupune că s-a încheiat și contractul individual de muncă (în cazul de față limba ), însă nimic nu împiedică angajatorul și salariatul să întocmească actul de detașare direct în limba română sau și în limba română.
Împrejurarea că actul de detașare se încheie direct în limba română sau și în limba română nu duce la concluzia că el nu ar exista în realitate și că detașarea ar fi una fictivă, atât timp cât legiuitorul nu a impus condiția ca actul de detașare să fie înregistrat și la autoritățile oficiale în materie de muncă din statul pe teritoriul căruia își are sediul angajatorul străin, cerându-se doar ca el să emane de la angajator.
Or, pârâta nu a contestat faptul că actul de detașare întocmit în limba română de la fila 45 ar emana de la angajator.
Mai mult decât atât, chiar angajatorul este cel care depune cererile de emitere a autorizațiilor și confirmă în repetate rânduri că actul emană de la el, exprimă voința lui și este însușit de salariat prin semnătură și prin obținerea vizei de intrare în România.
În ceea ce privește condiția ca actul de detașare să menționeze expres funcția pe care se va detașa salariatul, instanța constată că aceasta nu este prevăzută de art.14 din OUG nr.56/2007.
Pe de altă parte, din împrejurarea că actul de detașare nu menționează o funcție concretă, se putea deduce că salariatul își va păstra funcția pe care s-a angajat, astfel cum este menționată în contractul individual de muncă, respectiv cea de matrițer.
În ceea ce privește expirarea contingentului de autorizații pe anul 2008, instanța a constatat următoarele:
Instanța a prezumat ca fiind adevărată susținerea pârâtei în sensul că la data emiterii ultimului răspuns către reclamant, respectiv 02.10.2008, contingentul anual de 10.000 autorizații de muncă aprobat prin HG nr.1 50/2008 era expirat, având în vedere că această instituție ține evidența numărului autorizațiilor emise.
Totodată însă potrivit art. 19 din OUG nr.56/2007, se constată că autorizațiile de muncă pot fi suplimentate prin hotărâre de guvern, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, pe baza statisticilor trimestriale trimise de Oficiul Român pentru.
În speță, contingentul anual de autorizații a fost suplimentat prin HG nr.1368/28.l0.2008 cu încă 5.000 de autorizații.
Potrivit art.5 al HG nr.150/2008, suplimentarea autorizațiilor se face atunci când numărul cererilor este mai mare decât cel al autorizațiilor.
Rezultă astfel că suplimentarea se face tocmai în baza cererilor anterioare nesoluționate favorabil ca urmare a depășirii contingentului și nu în anticiparea unor cereri viitoare a căror formulare este incertă.
Aceasta înseamnă că după suplimentarea contingentului anual, pârâta avea obligația de a reanaliza în primul rând cererile anterioare respinse pentru depășirea contingentului (celelalte motive de respingere fiind neîntemeiate) și numai ulterior soluționarea eventualelor cereri noi ce s-ar fi depus până la sfârșitul anului 2008 și aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanta arată că este dispusă să aștepte până la o eventuală suplimentare a contingentului anual.
În acest context, susținerea pârâtei în sensul că reclamantul ar fi trebuit să depună o cerere nouă apare ca neîntemeiată.
Cum pârâta nu a susținut că cererea reclamantului nu s-ar încadra nici în numărul suplimentar de 5.000 de autorizații, nefăcând nici o apărare pe acest aspect, instanța urmează a admite acțiunea, cu consecința obligării pârâtei la emiterea către reclamant a autorizației de muncă pentru lucrătorii detașați prevăzută de art.6 alin.1, lit. b din OUG nr.56/2007.
Urmare a admiterii capătului principal, instanța a respins cererea de suspendare a executării adresei nr. -/ 02.10.2008 emise de pârâtă ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta arătând că reclamantul a intrat în România la data de 05.07.2008, prin intermediul vizei D/AS/-, eliberată de Ambasada României la Ankara.
La data de 27.08.2008, SC VE AS, a solicitat pârâtei eliberarea unei autorizații de muncă pentru lucrători detașați pe numele străinului, acesta urmând să desfășoare în cadrul societății activitatea de consultant în management, cod -.
Din analiza documentelor depuse în sprijinul cererii s-a constatat că nu erau îndeplinite condițiile legale pentru acordarea autorizației de muncă pentru lucrători permanenți. Mai concret, la data solicitării, contingentul anual de autorizații de muncă alocate prin nr.HG 150/2008 se epuizase.
Astfel, întrucât la data depunerii cererii nu mai erau disponibile autorizații de muncă, pârâta a comunicat angajatorului SC VE AS, prin adresa nr. - din 03.11.2008, refuzul eliberării autorizației de muncă.
Împotriva refuzului emiterii autorizației de muncă reclamantul a formulat contestație.
La data de 04.02.2009, Tribunalul București - Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, prin Sentința civilă nr. 434, a admis contestația și a obligat pe pârâtă la emiterea autorizației de muncă.
Direcția pentru a Municipiului B învederează instanței că în cauză sunt incidente prevederile art. 304 alin. 3 Cod Procedură Civilă și pe cale de consecință apreciază că se impune casarea sentinței recurate.
Conform prevederilor art. 4 alin. 1 din OUG nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României, cu modificările și completările ulterioare:
,Art. 4
1. Autorizația de muncă poate fi eliberată, la cererea angajatorului, de către Oficiul Român pentru, pentru străinii care îndeplinesc condițiile prevăzute de legislația română cu privire la regimul străinilor, încadrarea în muncă și detașarea acestora pe teritoriul României."
Pe de altă parte, conform prevederilor HG639/2007 privind structura organizatorică și atribuțiile Oficiului Român pentru:
,Art. 1
1. Oficiul Român pentru, denumit în continuare Oficiul, este structura specializată, cu personalitate juridică, organizată în subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, la nivel de direcție generală care exercită atributele ce îi sunt date prin lege pentru implementarea politicilor României în domeniul migrației, azilului și al integrării străinilor, precum și a legislației relevante în aceste domenii."
Având în vedere textele de act normativ de mai sus, învederează instanței că autorizația de muncă se eliberează de către Oficiul Român pentru, autoritate publică centrală.
Astfel, în raport de prevederile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare de cele ale art. 3 alin. 1 din Codul d e Procedură Civilă, soluționarea contestațiilor ce au ca obiect refuzul eliberării autorizațiilor de muncă este de Competența Curții de APEL BUCUREȘTI și nicidecum a Tribunalului Municipiului
Mai învederează instanței că într-o speță similară, dosarul nr-, Curtea de APEL BUCUREȘTIa admis prin Decizia nr. 169/12.01.2009 recursul pârâtei a casat sentința recurată și a reținut cauza spre rejudecare în primă instanță.
Totodată, Tribunalul București - Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarele nr-, -, -, - ce au avut ca obiect contestații formulate împotriva refuzului eliberării autorizațiilor de muncă și-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII a Contencios Administrativ și Fiscal.
Având în vedere cele de mai sus, în raport de prevederile art. 304 alin. 3 coroborate cu art. 312 alin. 6 din Codul d e Procedură Civilă hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe și se impune casarea sentinței recurată și reținerea cauzei spre rejudecare în primă instanță.
În caz contrar, sentința recurată este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. d din OUG nr. 56/2007, cu modificările și completările ulterioare, străinii pot fi angajați în muncă pe teritoriul României dacă se încadrează în contingentul anual aprobat prin hotărâre a Guvernului.
Totodată, conform prevederilor art. 44 alin. 2 lit. b din OUG nr. 194/2002, republicată, autorizația de muncă se eliberează,străinilor care se încadrează în contingentul anual aprobat prin hotărâre a Guvernului, potrivit prevederilor legislației speciale privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României.:"
Interpretând per a contrario prevederile art. 44 alin. 2 lit. b din OUG nr. 194/2002, republicată, rezultă că străinilor care nu se încadrează în contingentul anual de autorizații de muncă stabilite prin hotărâre a Guvernului li se refuză eliberarea autorizației de muncă.
Prin art. 1 al nr.HG 150/2008, Guvernul României a alocat un număr de 10.000 de autorizații de muncă ce pot fi eliberate străinilor care solicită angajarea în muncă pe teritoriul României.
La data soluționării cererii de eliberare a autorizației de muncă, contingentul de 10.000 de autorizații de muncă menționat mai sus se epuizase, iar până la momentul emiterii unei noi hotărâri de Guvern prin care să fie suplimentat numărul autorizațiilor de muncă instituția noastră nu putea elibera astfel de documente, și astfel că în mod temeinic și legal aceste aspecte au fost comunicate reclamantului prin adresa contestată.
Motivează instanța de fond în sentința recurată că la momentul suplimentării autorizațiilor de muncă pârâta avea obligația de a reanaliza din oficiu toate cererile de autorizații soluționate nefavorabil datorită epuizării contingentului anual, susțineri pe care le apreciem ca neîntemeiate.
Conform art. 4 alin. 1 din OUG nr. 56/2007, cu modificările și completările ulterioare:
,Art. 4
1. Autorizația de muncă poate fi eliberată, la cererea angajatorului, de către Oficiul Român pentru, pentru străinii care îndeplinesc condițiile prevăzute de legislația română cu privire la regimul străinilor, încadrarea în muncă și detașarea acestora pe teritoriul României."
Prin intermediul art. 4 alin. 1 din OUG nr. 56/2006, cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul instituie în sarcina angajatorului obligația de a depune o cerere motivată în vederea obținerii autorizației de muncă. Pe cale de consecință angajatorului îi revine obligația ca pentru fiecare solicitare de emitere a unei autorizații de muncă să depună o cerere motivată. De altfel, aceste aspecte pot fi deduse în mod evident și din simpla lecturare a prevederilor OUG nr. 56/2007 referitoare la documentele ce trebuie depuse de angajator în vederea obținerii autorizației de muncă, printre care se află și documente cu valabilitate limitată în timp, cum ar fi certificatul de atestare fiscală, etc. Altfel spus, documentele depuse de angajator pentru obținerea autorizației de muncă atestă faptul că sunt îndeplinite condițiile pentru emiterea autorizației de muncă la data depunerii cererii și nu fac dovada că respectivele condiții se vor menține și în viitor și de aceea este necesar ca pentru fiecare solicitare de autorizație de muncă angajatorul să facă dovada îndeplinirii condițiilor cerute de lege.
Având în vedere cele de mai sus, învederează instanței că pârâtei nu îi revine obligația reanalizării cererilor de eliberare a autorizațiilor de muncă soluționate nefavorabil datorită epuizării contingentului anual în momentul suplimentării acestuia, angajatorul având obligația legală ca pentru fiecare solicitare de autorizație de muncă să depună o cerere motivată.
Mai reține în mod greșit instanța de fond în cuprinsul sentinței recurate că intimatul - reclamant s-a adresat pârâtei cu o nouă cerere de eliberare a autorizației de muncă prin adresa nr. -/16.10.2008.
Învederează instanței că respectiva adresă nu poate fi calificată ca o cerere de eliberare a unei autorizații de muncă. Pe de o parte din cuprinsul adresei mai sus menționate reiese în mod evident că este o solicitare prin care se dorește reanalizarea cererilor de eliberare a autorizației de muncă, iar pe de altă parte nu este însoțită de documentele prevăzute la art. 14 alin. 1 din OUG nr. 56/2007.
Din probele administrate, Curtea reține că din înscrisul de la fila 28 rezultă că reclamantul este cetățean și că a intrat pe teritoriul României cu o viză de lungă ședere de tip D/AS, valabilă din data de 18.06.2008 până în data de 18.12.2008.
Din înscrisul de la fila 42, rezultă că reclamantul este angajat cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată la SC Ve AS cu sediul În Turcia, Istambul, în funcția de matrițer, iar din înscrisul de la fila 45 rezultă că acesta a fost detașat la sucursala din Baa cestei societăți.
Din înscrisul de la fila 33, rezultă că prin cererea înregistrată sub nr.-/10.09.2008, reclamantul a solicitat pârâtei eliberarea autorizației de muncă pentru lucrători detașați prevăzută de art. 6 alin. 1, lit. b din OUG nr.56/2007, primind însă un răspuns negativ prin adresa nr. -/19.09.2008 ( fila 32) cu motivarea că a expirat contingentul de 10.000 de autorizații aferent anului 2008 aprobat prin HG nr. 150/2008, că scrisoarea de detașare nu este legalizată și nici nu specifică funcția în care va fi încadrat cetățeanul străin.
Din înscrisul de la fila 30 necontestat de pârât, rezultă că prin cererea înregistrată sub nr.-/16.10.2008, reclamanta a solicitat încă o dată eliberarea autorizației de muncă, arătând că este dispusă să aștepte până în momentul în care se va suplimenta contingentul anual de autorizații.
Prin aceeași cerere, reclamantul arată că scrisoarea de detașare a fost întocmită direct în limba română cu acordul salariatului astfel încât să nu mai fie nevoie de o traducere ulterioară legalizată, dar atașează totodată și noua scrisoare de detașare întocmită în limba, precum și traducerea legalizată a acesteia în limba română (această împrejurare nefiind contestată de pârâtă) pentru a se conforma cerințelor exprese ale pârâtei.
Prin adresa nr.-/24.10.2008, pârâta comunică reclamantei încă o data soluția de respingere a cererii cu motivarea depășirii contingentului anual de autorizații, arătând că în cazul suplimentării acestuia, este necesară depunerea unei noi cereri de autorizare.
Prin cererea înregistrată sub nr.-/01.10.2008 (fila 27), reclamantul solicită pârâtei prelungirea cu 15 zile a termenului de soluționare a cererilor, iar prin adresa nr.-/02.10.2008 ( fila 26), pârâta respinge cererea.
Conform art. 4 alin. 1 din OUG nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României, cu modificările și completările ulterioare:
,Autorizația de muncă poate fi eliberată, la cererea angajatorului, de către Oficiul Român pentru, pentru străinii care îndeplinesc condițiile prevăzute de legislația română cu privire la regimul străinilor, încadrarea în muncă și detașarea acestora pe teritoriul României."
Pe de altă parte, conform prevederilor HG639/2007 privind structura organizatorică și atribuțiile Oficiului Român pentru:
,Art. 1
1. Oficiul Român pentru, denumit în continuare Oficiul, este structura specializată, cu personalitate juridică, organizată în subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, la nivel de direcție generală care exercită atributele ce îi sunt date prin lege pentru implementarea politicilor României în domeniul migrației, azilului și al integrării străinilor, precum și a legislației relevante în aceste domenii."
Având în vedere textele de act normativ de mai sus, învederează instanței că autorizația de muncă se eliberează de către Oficiul Român pentru, autoritate publică centrală.
Astfel, în raport de prevederile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare de cele ale art. 3 alin. 1 din Codul d e Procedură Civilă, soluționarea contestațiilor ce au ca obiect refuzul eliberării autorizațiilor de muncă este de Competența Curții de APEL BUCUREȘTI și nicidecum a Tribunalului Municipiului
Din aceste motive, în baza art. 304 alin. 3 coroborat cu art. 312 alin. 6 din Codul d e Procedură Civilă hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, astfel încât Curtea va admite recursul, va casa sentința civilă recurată și va reține cauza spre competentă soluționare, în fond, la Curtea de APEL BUCUREȘTI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA PENTRU A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.434/04.02.2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Casează sentința civilă atacată și reține cauza spre competentă soluționare, în fond, la Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.04.2009.
PREȘEDINTE JUDEC Ǎ TOR JUDEC ǍTOR - - - ǍUN -
Tribunalul București GREFIER
Secția a IX-a Contencios
Administrativ și Fiscal
Jud. fond Red. jud. /2 ex./09.05.2009
Președinte:Duican DoinaJudecători:Duican Doina, Păun Luiza Maria, Bîcu
