Anulare act administrativ . Sentința 115/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 115
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga JUDECĂTOR
- --GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanții, G, -, G, G, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamant, restul părților fiind lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că reclamanții au formulat concluzii scrise pe care le-au depus la dosar împreună cu sentința civilă nr. 4/F a Curții de Apel Galați ca practică judiciară.
S-au declarat dezbaterile închise cauza rămânând în pronunțare avându-se în vedere că, prin acțiune, reclamanții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr. 497/32/4.08.2008 reclamanții, G, G, și au solicitat, în temeiul prevederilor art. 20 alin. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 următoarele:
- casarea hotărârii nr. 393/20.12.2007 a Colegiului Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării prin care s-a dispus, pe excepție, clasarea ca tardivă a petiției pe care au formulat-o;
- să se constate existența unui tratament discriminatoriu între controlorii financiari aparținând aceluiași sistem în legătură cu aplicarea sporului de 75% la indemnizație personalului din cadrul Autorității de audit de pe lângă Curtea de Conturi a României, începând cu anul 2001 și până în prezent.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat următoarele:
Au adresat pârâtului o petiție, în temeiul art. 20 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, petiție care a fost înregistrată sub nr. 8114 bis din 8.08.2007 și prin care au solicitat să se constate existența unui tratament discriminatoriu între controlorii financiari aparținând aceluiași sistem în legătură cu aplicarea sporului de 75% la indemnizație personalului din cadrul Autorității de audit de pe lângă Curtea de Conturi a României, începând cu anul 2001 și până în prezent. În susținerea petiției au adus următoarele argumente: au calitatea de controlori financiari la Camera de Conturi a județului B, structură fără personalitate juridică din cadrul Curții de Conturi a României; prin Legea nr. 200/2005 de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 22/2005 a fost constituită Autoritatea de audit pentru fondurile acordate României de Uniunea Europeană prin programele SAPARD și pentru fondurile care vor fi acordate în perioada postaderare; salarizarea personalului acestei autorități se face în conformitate cu legislația privind salarizarea personalului din cadrul Curții de Conturi și cu prevederile Legii nr. 490/2004, astfel încât controlorii financiari încadrați la Autoritatea de audit beneficiază de o majorare a indemnizației cu 75% față de ceilalți controlori financiari din cadrul Curții de Conturi care ocupă aceleași funcții și desfășoară același fel de activitate; prevederile art. 2 din Legea nr. 490/2004 și art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 170/2005 sunt discriminatorii și nesocotesc principiul nediscriminării garantat de art. 5 din Codul muncii, art. 16 din Constituție, art. 23 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 4 din Carta socială europeană revizuită ratificată de România prin Legea nr. 74/1999.
La petiția pe care au formulat-o a fost cerut punctul de vedere al Curții de Conturi a României - care nu le-a fost adus la cunoștință pentru a formula o eventuală întâmpinare - înregistrat la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării sub nr. 10.688/25.09.2007; prin acest punct de vedere, alături de aspecte de fond a fost invocată și excepția tardivității depunerii sesizării.
La fel ca în materie contravențională, discriminarea poate avea loc prin fapte săvârșite cu durată în timp sau poate exista ceea ce în drept se numește,durată continuă", în sensul că fapta a fost săvârșită și ea continuă și în prezent. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării are competențe și în materia constatării și sancționării contravențiilor, iar art. 20 prevede termenul de un an în care persoana care se consideră discriminată poate sesiza consiliul.
1 al art. 20 reglementează două situații diferite de stabilire a timpului în care persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul: termenul de un an curge de la data săvârșirii faptei, dar având în vedere că de la momentul adoptării Legii nr. 200/2005 există în formă continuă situația reclamată drept tratament discriminatoriu - situație în raport de care excepția tardivității este neîntemeiată; cea de-a doua situație reprezintă o condiție mai favorabilă pentru persoana vătămată, referindu-se la data la care persoana a luat cunoștință despre fapta respectivă.
Statutul Curții de Conturi este reglementat constituțional prin art. 140 și legal prin Legea nr. 94/1992, iar salarizarea membrilor și personalului este reglementată distinct prin Legea nr. 50/1995. Legea nr. 200/2005, Legea nr. 490/2004 și Hotărârea Guvernului nr. 170/2005 determină discriminarea personalului Curții de Conturi care îndeplinește aceeași activitate cu personalul care gestionează fonduri comunitare.
Examinând acțiunea astfel formulată și motivată în raport de înscrisurile depuse de reclamanți și pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și de dispozițiile legale aplicabile în materie, curtea de apel constată următoarele:
Prin petiția înregistrată la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării sub nr. 8114 bis/8.08.2007 reclamanții au solicitat să se constate existența unui tratament discriminatoriu între controlorii financiari aparținând aceluiași sistem, în legătură cu aplicarea sporului de 75 % la indemnizația personalului din cadrul Autorității de audit de pe lângă Curtea de Conturi a României, începând cu anul 2005 și până în prezent.
Prin adresa nr. 2088/20.09.2007, la solicitarea pârâtului, Curtea de Conturi i-a transmis acestuia un punct de vedere prin care a invocat excepția tardivității sesizării nr. 8114 bis/8.08.2007 în raport de art. 20 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 137/2000, susținând, totodată, netemeinicia petiției.
Prin hotărârea nr. 393 din 20.12.2007 - comunicată reclamanților prin poștă la data de 24.07.2008 - Colegiul director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a clasat petiția ca tardiv introdusă. Pentru a hotărî astfel, Colegiul director a reținut dispozițiile art. 2 alin. 1 și 3 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, precum și prevederile art. 20 alin. 1 din aceeași ordonanță, considerând că neexercitarea dreptului de petiționare în termenul de un an de la data săvârșiri faptei ori de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei conduce la respingerea petiției ca tardiv introdusă; totuși, potrivit art. 27, petentul are posibilitatea de a se adresa instanței în termen de 3 ani.
Hotărârea pronunțată de Colegiul director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării este legală.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 137/2000persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
În cauză, discriminarea a cărei existență se cere a fi constatată este pretins a fi fost săvârșită în forma prevăzută de art. 2 alin. 3 teza I din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, text potrivit căruia sunt discriminatorii, potrivit ordonanței, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor în raport de care este definită discriminarea la alin. 1, față de alte persoane. Astfel, reclamanții au considerat ca fiind discriminatorii prevederile cuprinse în art. 145alin. 1 din Legea nr. 200/2005 de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 22/2005, text potrivit căruiasalarizarea personalului din cadrul Autorității de audit se face în conformitate cu legislația privind salarizarea personalului din cadrul Curții de Conturi și cu prevederile Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare. Art. 2 din Legea nr. 490/2004 prevede o majorare a salariilor de bază cu minimum 50% față de cele prevăzute de lege, dar nu mai mult de 100%.
Legea nr. 200/2005 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 550 din 28.06.2005, așa încât de la această dată reclamanții puteau să ia cunoștință de existența prevederilor legale considerate discriminatorii. Este adevărat că, pe perioada activității legii, discriminarea ar avea putea caracter de continuitate; însă, este de reținut că, atunci când s-au adresat pârâtului cu petiția nr. 8114 bis/8.08.2007, reclamanții au solicitat să se constate existența discriminării începând cu anul 2005 de când a intrat în vigoare Legea nr. 200/2005, iar nu de la data formulării sesizării. Prin urmare, această instanță consideră că excepția tardivității petiței a fost în mod corect reținută în hotărârea contestată.
Pe de altă parte, prezintă relevanță faptul că, în prezent, pârâtul nu ar mai putea soluționa cauza în fond - dacă s-ar considera că petiția a fost greșit soluționată pe excepție - întrucât prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008 dispozițiile art. 19 au fost completate cu un nou alineat potrivit căruiasesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în competența de soluționare a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Nici instanța nu poate constata existența discriminării în forma pretinsă de reclamanți întrucât, prin decizia nr. 818/3.07.2008 pronunțată de Curtea Constituțională, s-a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Față de cele ce preced, curtea de apel constată acțiunea ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, G, -, G, G, toți având domiciliul ales în mun. B, str. - nr. 5, jud.B, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, ca nefondată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 27.10.2008.
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
- - -
Pt.grefier - -
Aflată în CO - semnează
Grefier șef secție,
Red.
Tehnored.
Ex.21
20 nov.2008
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Viorica Zaharia
