Anulare act administrativ . Decizia 115/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 115
Ședința publică din 20 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Gabriel Adrian Năsui Maria
-
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul formulat de către reclamantul -, împotriva Sentinței civile nr. 86/CA din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B-N, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantului recurent -, avocat de la Baroul Bistrița -N, cu împuternicire avocațială la fila 5 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, nu este timbrat lipsind 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, fondul cauzei nu este timbrat lipsind 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Curtea pune în vedere reprezentantului reclamantului recurent să facă dovada plății taxelor de timbru datorate în fond și recurs.
Reprezentantul reclamantului recurent învederează instanței că partea pe care o reprezintă nu i-a comunicat citația, astfel încât nu a avut cunoștință de această obligație de plată și arată că până la închiderea dezbaterilor va depune taxele de timbru datorate, inclusiv pentru fondul cauzei, însă Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru timbrarea recursului și fondului cauzei.
La apelul nominal, la a doua strigare, se prezintă aceeași parte.
Reprezentantul reclamantului recurent - face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă 6 lei, cu chitanță în original pe care o depune la dosar și timbre judiciare mobile în valoare de 1,50 lei, astfel încât fondul cauzei și recursul sunt legal timbrate.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că la data de 18 ianuarie 2010 sosit la dosarul cauzei, prin fax înregistrat la registratura instanței, întâmpinare din partea pârâtului intimat Inspectoratul de Poliție al județului B-N, prin intermediul căreia solicită respingerea recursului ca nefondat și, totodată, judecarea cauzei în lipsă.
Nefiind alte cereri Curtea, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent - solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței civile atacate și în consecință admiterea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamant. Arată că criticile pe care le aduce sentinței recurate sunt interpretarea dată cu privire la dispozițiile legale și modul în care a fost interpretată probațiunea cu privire la aspectele de judecată. Susține că sustragerea acelei arme nu este imputabilă reclamantului și că s-a făcut o gravă eroare, argumentul pe care îl aduce fiind acela că în aceea planșă fotografică apar două fotografii care surprind deschiderea geamului diferită, însă geamul nu fost lăsat deschis.
La solicitarea instanței de a preciza dacă în condițiile legii recurentul putea deține și o altă armă, reprezentantul reclamantului recurent răspunde că legislația privind armele de vânătoare permite acest lucru, în condițiile în care există o aprobare.
În continuare arată că furtul s-a făcut înainte de a se ajunge la locul de vânătoare și precizează că răspunderea pentru pierderea sau furtul armei nu incumbă recurentului, ci acelei persoane care are înscrisă arma în permisul de vânătoare, respectiv a titularului, ori în aceste condiții sancțiunea anulării permisului de vânătoare s-a făcut în mod greșit deoarece armele recurentului îndeplineau toate condițiile prevăzute de lege privind respectarea securității.
De asemenea, la solicitarea instanței de a preciza dacă recurentul nu avea cunoștință de existența armei în autoturism, reprezentantul recurentului răspunde că nu cunoaște acest aspect.
În final solicită admiterea recursului fără cheltuieli de judecată apreciind că sancțiunea este și incorectă deoarece a fost evident că s-a comis infracțiunea de furt.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părții, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.86 din 25 februarie 2009 a Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosarul nr.3043/-, s-a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea în contencios formulată de reclamantul împotriva dispoziției nr.3/18.10.2006 de anulare a autorizării și retragerii permisului de armă și a actului nr.40227/10.04.2007, ambele emise de pârâtul Inspectoratul Jud. de Poliție B-
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea prealabilă introdusă inițial la Inspectoratul de Poliție al județului B-N, petentul a solicitat anularea Dispoziției de anulare a autorizării și retragerii permisului de armă nr.3 din data de 18.10.2006 emisă de B-N, arătând că această dispoziție este nelegală și netemeinică, deoarece nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art.47 lit.f din Legea nr.47/2004, pentru anularea autorizării și retragerii permisului de armă.
Cu adresa nr.- din 15 noiembrie 2006 Inspectoratul de Poliție al județului B-N a înaintat plângerea la Judecătoria Bistrița și aceasta din urmă, prin Sentința civilă nr.3719 din 15 noiembrie 2006, pronunțată în dosar nr- (număr în format vechi 8532/C/2006) a admis excepția de necompetență ridicată de intimatul B-N și a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Tribunalului Bistrița -N - Secția Comercială și Contencios Administrativ, cu motivarea că potrivit art.47 alin.5 din Legea nr.295/2004, măsura revocării sau anulării dreptului de port și folosire a armelor letale, este supusă controlului judecătoresc, potrivit Legii contenciosului administrativ, iar conform art.10 din Legea nr.554/2004, raportat la art.2 lit.d Cod proc.civilă, litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice locale și județene sunt de competența tribunalului.
Urmare declinării de competență, dosarul s-a înregistrat la Tribunalul Bistriț aN - Secția Comercială și Contencios Administrativ și la termenul de judecată din 6 martie 2007 petentul, prin avocat, a arătat că a înaintat plângere prealabilă către Inspectoratul Județean de Poliție B-N pentru soluționare, iar în cazul unui răspuns nefavorabil urma ca acesta să fie atacat în instanță, însă organul administrativ, din eroare, a înaintat plângerea la Judecătoria Bistrița. Prin Notele de ședință de la filele 23-24 petentul a solicitat ca tribunalul să decline competența de soluționare a plângerii către autoritatea emitentă, Inspectoratul de Poliție al județului B-N și să trimită plângerea spre soluționare acestei instituții, pentru ca aceasta să se pronunțe în temeiul disp.art.7 pct.4 din Legea nr.554/2004.
Prin Sentința civilă nr.54/CA/20 martie 2007 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Bistrița -N a declinat competența de soluționare a plângerii prealabile formulate de petentul în favoarea Inspectoratului de Poliție al județului B-N trimițând acestuia dosarul pentru a se pronunța cu privire la plângere, respectiv, dacă înțelege să-și mențină actul administrativ emis sau îl revocă.
Organul administrativ a comunicat petentului soluția de respingere a plângerii prealabile prin adresa nr.40227/10.04.2007, înmânată acestuia în data de 18 mai 2007, după cum reiese din dovada de la dosar.
Petentul a formulat acțiune în contencios administrativ și a solicitat "anularea soluției de respingere, precum și anularea dispoziției nr.3/18.10.2006 ca netemeinice și nelegale", acțiune care s-a înregistrat la 13.11.2007 sub nr-, fiind depusă direct la registratura Tribunalului Bistrița -
Prin sentința civilă nr. 229/CA/25.04.2008 Tribunalul Bistrița -N a respins ca fiind inadmisibilă acțiunea în contencios formulată de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 3/l8.l0.2006 și a actului de respingere nr. 40.227/l0.04.2007 ambele emise de IPJ B-
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond reține că din actele existente la dosar rezultă că la data de 25.l0.2006 reclamantul a luat la cunoștință despre conținutul deciziei nr. 3/l8.l0.2006 prin care s-a dispus măsura anulării autorizării pentru a deține arme și muniții, dată recunoscută ca atare de reclamant iar acțiunea în anulare a fost formulată la l3.nov.2007 cu depășirea termenului de l an prev.de art.ll alin.2 din 554/2004, termen de decădere așa cum este definit de alin.5 al aceluiași articol din lege.
Prin decizia civilă nr. l7l5 din 8.09.2008 pronunțată de Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosar nr. 2469/ll2/2007 a fost admisă recursul declarat de reclamantul, sentința civilă nr. 229/25.04.2008 pronunțată de Tribunalul BN în același dosar fost casată în întregime și cauza trimisă spre rejudecare aceleași instanțe.
In considerentele deciziei de casare s-a reținut că dispozițiile art.ll alin.l din 554/2004 stabilesc un termen de 6 luni în care cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea unui drept pretins trebuie înregistrate, termen ce se calculează de la primirea răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, de la data comunicării refuzului considerat nejustificat de soluționare a cererii, termen care are natura unui termen procesual.
Prin urmare, apreciază curtea de apel reclamantul a formulat plângere împotriva soluției pronunțate de IPJ BN în termenul statuat de dispozițiile legale și apreciind că prima instanță a soluționat procesul fără cercetarea în fond a cauzei, dând o interpretare greșită a dispozițiilor legale incidente, a admis recursul, a casat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul BN sub nr. 3043/ll2/2008.
Sub aspectul stării de fapt necontestată în cursul celor trei cicluri procesuale ale prezentei cauze, se reține că prin dispoziția de anulare a autorizării și retragerii permisului de armă nr.3 din l8.l0.2006 emisă de IPJ BN, în temeiul art.47 lit.f din nr. 295/2004 s-a dispus anularea autorizării petentului de a deține arme și muniții,deoarece la data de 25.07.2006 în timp ce se afla pe raza loc.B jud.BN, i-a fost sustrasă o armă de vânzătoare din autovehiculul său în împrejurări ce îi sunt imputabile.
Urmare declinării de competentă a Tribunalului Bistrița -N pronunțată prin sentința civilă nr. 54/20.03.2007 în dosar nr. 8548/2007, pentru soluționarea plângerii prealabile formulată de către petent împotriva dispoziției de anulare nr. 3/2006,.de poliție al jud.BN a emis actul nr. 40.227 din l0.04.2007 în care se arată că cererea de anulare a dispoziției au fost analizate împreună cu materialele ce au stat la baza emiterii acesteia și că aceasta a fost respinsă.
S-a reținut din ansamblul materialului probator administrat că la data de 25.07.2006 petentul aflându-se în loc.B în timp ce acesta efectua cumpărături în interes propriu, i-a fost sustrasă arma de vânătoare marca proprietatea numitului în împrejurări imputabile acestuia constatate cu ocazia cercetării la fața locului cuprinse în procesul verbal (6-9) și a planșelor fotografice realizate cu aceeași ocazie, deoarece petentul a lăsat portiera autoutilitare VW LT 28 închisă dar nu încuiată,având geamul portiere întredeschis, iar arma de vânătoare se afla așezată pe bancheta din spate acoperită cu o bluză de trening de culoare albastră.
Din autovehiculul au mai fost furate și alte bunuri ale martorei care călătorea împreună cu petentul.
Față de această stare de fapt, dispoziția nr.3/l8.l0.2006 de anulare și retragere a permisului de armă al petentului apare ca fiind legală prin prisma dispozițiilor art.47 lit.f din nr. 295/2004, potrivit cărui text, revocarea de port și folosire a armelor letale se dispune de către organul competent care a acordat acest drept atunci când titularul dreptului a pierdut armele înscrise în permisul de armă sau acestea i-au fost sustrase în împrejurări imputabile titularului.
Apărările formulate de către petent în sensul că starea de fapt demonstrează că nu se afla în niciuna din ipotezele prevăzute de actul normativ invocat, nu pot fi primite. Petentul recunoaște că arma aparținea numitului și se afla în posesia sa temporară, situație în care a preluat toate drepturile și obligațiile privitoare la arma respectivă, inclusiv în ce privește paza și securitatea acesteia, chiar dacă nu era înscrisă în permisul său de armă.
Această concluzie se deduce și din disp.art.l5 lit.i din același act normativ, potrivit căruia autorizația de procurare a armelor legale poate fi eliberată persoanelor care nu au pierdut anterior arme letale din motive imputabile lor, din prevederile art. 30 lit.i din aceeași lege, potrivit cărora, dreptul de deținere a armelor se pierde, dacă titularul a pierdut armele sau acesteia i-au fost sustrase în împrejurări imputabile acestuia.
Concluzionând sub aspectul stării de fapt și a dispozițiilor legale incidente, instanța a apreciat că dispoziția de anulare a autorizării și retragerii permisului de armă nr.3/l8.l0.2006 emisă de șeful Inspectoratului de poliție al jud.BN întemeiată pe disp.art. 47 lit.f din nr.295/2004 este legală și temeinică, la fel putând fi apreciată soluția pronunțată de către același organ cu ocazia soluționării plângerii prealabile formulate de către petent și comunicată acestuia sub nr. 40227/l0.04.2007.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, și în consecință să se admită acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța în mod greșit a interpretat dispozițiile art. 47 lit. f din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor. Această dispoziție legală face referire strictă, fără posibilitate de interpretare, la răspunderea titularului de permis de armă cu privire la armele înscrise în permisul de armă. Legea nu face referire la armele aflate în posesia sau paza juridică a persoanei, ci referire strictă, fără cale de interpretare, la armele înscrise în permisul de armă ale posesorului de permis de armă și la răspunderea acestuia față de aceste arme. Doar aceste arme sunt în paza juridică legală a titularului de permis de armă și doar cu privire la acestea poartă răspunderea în legătură cu pierdere sau sustragere. Textul este de strictă interpretare, efectele sale neputând fi extinse și cu privire la alte arme sau alte persoane. Acest lucru este firesc, deoarece doar armele înscrise în acest permis apar ca fiind în proprietate a și folosința titularului permisului, cu privire la acestea fiind el responsabil. Efectele textului legal menționat nu se pot extinde, prin interpretare textul legal, așa cum a făcut instanța de fond în prezenta cauză, și asupra altor arme, care nu sunt cuprinse în acest permis, deoarece în acest mod se poate crea arbitrariu și confuzie cu privire la legătura dintre armă, utilizatorul acesteia și persoana care o deține înscrisă în permisul de armă. Cu alte cuvinte, trebuie să existe o identitate clară, fără nici o cale de interpretare, între persoana care are arma înscrisă în permisul de armă și utilizatorul acesteia. Interpretarea dată de instanță cu privire la textul legal, prin extensie, dă posibilitate a ca deținătorul armei și persoana care o are înscrisă în permisul de armă să fie persoane diferite, aspect nelegal, care atrage posibilitatea ca răspunderea pentru efecte produse de armă să poată fi divizată între persoana care are înscrisă arma în permisul de armă și utilizator. Legiuitorul, în intenția sa de a evita arbitrariul, nesiguranța și confuzia cu privire la răspunderea asupra armelor letale, a stabilit că această răspundere cu privire la armă este doar a persoanei care o are înscrisă în permisul de armă și nu altcineva. Prin urmare și răspunderea pierderii sau furtului din motive imputabile este a persoanei care o are înscrisă în permisul de armă (care nu trebuia să o înstrăineze) și nu a deținătorului. Nici un text legal nu confirmă ipoteza pe care instanța și-a întemeiat soluția privind preluarea drepturilor și obligațiilor cu privire la armă de la proprietar la deținător. De altfel, consideră că ipoteza reținută de instanță în sentința atacată, ca deținătorul să preia drepturile cu privire la un bun, este atât împotriva principiilor de drept civil, cât și ale legii speciale cu privire la arme și muniții. Dimpotrivă, regimul armelor și munițiilor, datorită pericolului deosebit pe care acestea le prezintă, este unul foarte strict, fără cale de interpretare, derogare sau aplicare prin extensie. Legea prevede clar că răspunderea titularului permisului de armă este doar cu privire la armele înscrise în acest permis, fără nici o altă derogare sau interpretare. Sub acest aspect consideră că instanța de fond a interpretat greșit textul legal invocat, pronunțând o hotărâre care în opinia recurentului este nelegală. De altfel, în sprijinul celor susținute de acesta vin și alte dispoziții legale cuprinse în Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor. Astfel, art. 2 pct. VI - de documente, definește permisul de armă ca fiind "documentul emis, în condițiile legii, de autoritatea competentă, prin care o persoană fizică dovedește dreptul de a deține și, după caz, de a purta și folosi arme letale sau arme neletale supuse autorizării, ale căror tip, marcă, serie și calibru sunt înscrise în acest document, precum și muniția aferentă", art. 24 pct. (1) "persoana care a procurat, în condițiile legii, arme letale are obligația ca, în termen de 10 zile de la data procurării, să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază de competență se află domiciliul său, dupa caz, reședința acestuia, în vederea solicitării acordării permisului de armă sau, după caz, pentru înscrierea armei în permisul de armă al carui titular este detinatorul", art. 37 pct. (2) "titularul dreptului de a purta și folosi arme de vânatoare are obligația de a păstra armele înscrise în permisul de armă în condițiile prevăzute de lege pentru titularul dreptului de deținere a acestor arme". Consideră că nici interpretarea dată de instanță dispozițiilor art. 15 lit. i) din Legea nr. 295/2004 nu este cea corectă, deoarece textul reținut de instanță mai cuprinde și expresia" procurate in condițiile prezentei legi", aspect care din nou face trimitere la faptul că arma în cauză trebuia să fie una dintre cele cuprinse în permisul de armă.
În altă ordine de idei, starea de fapt reținută de instanță nu este cea reală și nici cea recunoscută de recurent, acesta arătând și dovedind că furtul aceste arme nu-i este sub nici o formă imputabil.
Hotărârea atacată este sub acest aspect netemeinică, deoarece arma nu a fost sustrasă în împrejurări imputabile recurentului. Arma se afla în interiorul autoturismului recurentului, pe bancheta din spate, fiind ferită de priviri deoarece acesta o acoperise. Recurentul a asigurat autoturismul la momentul în care a plecat de lângă acesta, portierele și geamurile nefiind deschise sau neasigurate. Deși în raportul poliției și în planșa foto efectuată cu acea ocazie se menționează că recurentul ar fi lăsat geamul portierei întredeschis, acest lucru nu este real. La momentul efectuării fotografiilor, portiera fusese deschisă de lucrătorii de poliție și geamul fusese lăsat în jos de către aceștia, fotografiile nefiind făcute autoturismului în starea în care a fost găsit. De altfel, acest aspect se poate lesne observa chiar din planșa foto existentă la dosar, în care se poate constata că într-o fotografie geamul este lăsat până la un anumit punct (o anumită deschidere), iar într-o altă fotografie, din"aceeași planșă foto, geamul are o altă deschidere. Dacă autoturismul ar fi fost fotografiat în starea în care se afla la momentul descoperirii furtului, fereastra respectivă, dacă ar fi fost deschisă, ar fi avut aceeași deschidere în toate fotografiile din planșa foto. Existând diferența pe care recurentul a invocat-o între fotografii, nu rezultă altceva decât că între efectuarea acestora, lucrătorii de poliție au efectuat modificări cu privire la deschiderea acestui geam. De asemenea, martora audiată în instanță, a declarat că ușile și geamurile autovehiculului fuseseră închise și asigurate, instanța neluând în considerare această depoziție și nici nefăcând referire la motivul pentru care acestă probă nu a fost luată în considerare sau nu a fost primită. În aceste condiții, recurentului nu-i poate fi reținută nici o culpă în sustragerea armei, deoarece diligențele depuse de acesta pentru protejarea ei au fost cele maxime permise de situația respectivă. Consideră că această măsură s-ar fi justificat doar în condițiile în care recurentul, din neglijență, aș fi lăsat geamurile sau portierele autoturismului deschise sau neasigurate, sau să fi lăsat arma la vedere în autoturism, situație care ar fi fost de natură a atrage culpa recurentului, prin neglijență.
Comportamentul recurentului față de paza armei a fost unul al unei persoane care a depus toate diligențele pentru respectarea dispozițiilor legale în situația respectivă, furtul armei din autoturism, nefiind imputabil sub nici o formă recurentului.
Prin întâmpinarea depusă intimatul Inspectoratul de Poliție a jud.B N, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
În conformitate cu art.47 lit.f din Legea nr.295/2004, revocarea dreptului de port și folosire a armelor letale se dispune de către organul competent care a acordat acest drept, atunci când titularul dreptului a pierdut armele înscrise în permisul de armă sau acestea i-au fost sustrase în împrejurări imputabile titularului. Recurentul nu mai îndeplinește această condiție de autorizare. De asemenea, art.30 alin.1 lit.i dispune pierderea dreptului de deținere a armelor dacă titularul a pierdut armele sau acestea i-au fost sustrase în împrejurări imputabile acestuia, fără a se face trimitere doar la armele aflate în proprietatea titularului.
Este evident astfel că obligația de asigurare a securității armei este stabilită și în sarcina deținătorului ei neproprietar, situație reținută corect de instanța de fond.
Analizând motivele de recurs prin prisma dispozițiilor art. 304, 304 ind. 1 Cod proced. civilă, Curtea reține următoarele:
La data de 25.07.2006, în timp ce se afla pe raza loc.B, recurentului i-a fost sustrasă, din autoturismul deținut în leasing B -, arma de vânătoare marca, proprietatea lui.
Urmare a cercetării împrejurărilor sustragerii armei de către organele de poliție, acestea au stabilit că arma a fost lăsată nepăzită, pe bancheta din spate a autoturismului, acoperită cu o bluză de trening.
Astfel, potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului, întocmit în 25.07.2006, semnat de către recurent fără obiecțiuni, autoutilitara a fost parcată în jurul orei 16,20 în parcarea din fața clădirii Poștei B, portierele din dreapta fiind închise și încuiate iar portiera șoferului fiind doar închisă și neîncuiată.
Reclamantul recurent a plecat, pentru 20 minute, la cumpărături iar când s-a întors a constatat că portiera din stânga față era întredeschisă, lipsind, alături de alte bunuri, și arma de vânătoare marca, calibru 12 mm, semiautomată.
Din această stare de fapt rezultă, fără putință de tăgadă, nerespectarea, de către recurent, a regimului armelor și munițiilor, așa cum era el reglementat la momentul săvârșirii faptei, respectiv în iulie 2006, potrivit 295/2004.
Astfel, potrivit art. 33 din actul normativ menționat, care reglementează condițiile de păstrare și port ale armelor letale:
(1) Titularul dreptului de a purta și folosi arme de apărare și paza are obligația de a păstra arma înscrisă în permisul de arma în condiții de securitate, astfel încât sa nu permită accesul la aceasta al persoanelor neautorizate.
(2) Păstrarea armei prevăzute la alin. (1), la domiciliul sau resedinta deținătorului, se face în locuri special destinate, omologate în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(3) Arma prevăzută la alin. (1) poate fi purtata numai de către titularul permisului, cu îndeplinirea cumulativa a următoarelor condiții:
a) trebuie sa fie asigurata și sa nu fie armata;
b) sa aibă efectuată inspecția tehnica periodică și sa nu prezinte defectiuni, cu excepția situației în care este transportată la armurier;
c) trebuie sa stea în permanenta introdusă în, cu excepția situațiilor în care persoana este autorizata, potrivit legii, sa o utilizeze;
) sa se afle în permanenta numai asupra sa și sa nu fie înmânată, sub nici o forma, altor persoane, cu excepția armurierilor, organelor de poliție competente, precum și personalului abilitat prin lege sa păstreze și sa asigure securitatea temporară a armelor, la intrarea în instituțiile publice, în mijloacele de transport naval sau aerian, precum și în alte locuri unde portul armei este interzis prin lege,
Rezultă așadar că, pe de-o parte, reclamantul recurent a nerespectat dispozițiile art. 33 alin 3 lit. d din 295/2004, avănd asupra sa o armă care nu era înscrisă în permisul său, aparținând unei alte persoane, iar pe de altă parte, a nerespectat regimul transportului unei astfel de arme, abandonând-o în mașină, acoperită doar cu o haină, în timp ce legea impunea păstrarea în, asupra proprietarului.
Neglijenta recurentului a mers până într-acolo încât a lăsat portiera mașinii deschisă, abandonând o arma letală pe bancheta din spate a autoturismului.
În aceste condiții, furtul armei îî este pe deplin imputabilă, neputându-se afirma că infracțiunea rclamată nu s-a produs din culpa sa. Lăsarea unei portiere a mașinii neînchise cu cheia, deși negată în cursul litigiului de către reclamant, a fost recunoscută în mod expres de către acesta la momentul semnării procesului verbal de cercetare la fața locului astfel încât, revenirea asupra poziției inițial adoptate apare ca o schimbare nesinceră de conduită a părții.
Urmare a neluării măsurilor pentru evitarea sustragerii armei, recurentului i-a fost anulat și retras permisul de armă prin Decizia IPJ B N nr.3 din 18.10.2006.
În mod corect a respins instanța de fond acțiunea reclamantului, apreciind că dispoziția de anulare a autorizării și a retragerii permisului de armă nr. 3/18.06.2006 este legală și temeinică.
Motivele invocate de recurent în contestarea acestei hotărâri sunt neîntemeiate.
Deținerea armei unei alte persoane constituie în sine o abatere de la regimul armelor și munițiilor la aceasta adăugându-se si abandonarea ei în mașină, contrar dispozițiilor legale.
Pe de altă parte, sustragerea armei s-a făcut în împrejurări care sunt imputabile recurentului, arma fiind lăsată nepăzită și neasigurată corespunzător într-un vehicul neîncuiat.
Concluzionând, recurentul se face vinovat de încălcarea mai multor prevederi ale 295/2004, inclusiv a dispozițiilor art. 47 lit. f din acest act normativ, astfel încât masurile dispuse de către organele de poliție sunt legale și temeinice, neimpunându-se revocarea lor.
Nu se poate reține apărarea recurentului potrivit căreia i s-ar fi aplicat o sancțiune prea severă, scopul urmărit de legiuitor fiind acela de a asigura un regim strict al deținerii armelor letale tocmai în ideea protejării vieții și integrității corporale atât a deținătorului legal cât și a terților.
Nu trebuie omis faptul că, din culpa recurentului, a fost furată o armă de vânătoare, comportamentul lipsit de orice diligență al acestuia impunând aplicarea unei sancțiuni corespunzătoare gradului de pericol social, pentru a preveni, pe viitor, astfel de fapte antisociale.
Acestea sunt argumentele pentru care Curtea, în baza art. 312 Cod proced. civilă, va respinge recursul declarat de reclamantul - împotriva Sentinței civile nr. 86 din 25.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul - împotriva Sentinței civile nr. 86 din 25.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Gabriel Adrian Năsui Maria
- - --- - -
GREFIER
-
RED.MH/MB
21.01.2010
jud.fond:
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Gabriel Adrian Năsui Maria
