Anulare act administrativ . Decizia 1150/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1150
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 27.04.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
JUDECĂTOR S -
JUDECĂTOR 2: Severin Daniel
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentele reclamante și împotriva sentinței civile nr.3536/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că pentru acest termen intimata pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus la dosar întâmpinare.
Se mai învederează instanței faptul că, atât recurentele, cât și intimata pârâtă, au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
După rămânerea cauzei în pronunțare, în ședință publică, se prezintă apărătorul recurentelor reclamante, care pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat; fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față constată că prin sentința civilă nr.3536/10.12.2008, Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâta.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin hotărârea nr.2015/30.01.2003 Comisia Municipiului de aplicare a Lg.9/1998 a stabilit compensații pentru bunurile abandonate de autorul reclamantelor în județul în cuantum de 12.883,9264 lei respectiv pentru 0,92 ha teren agricol, 49 mp teren aferent locuinței și 36 mp suprafață locuință.
Prin decizia civilă nr. 106/30.01.2008 emisă de pârâta s-a invalidat hotărârea nr.2015/3003, deoarece autorul reclamantelor nu figurează cu bunuri imobile pe lista anexă la Tratatul din 1940, eliberate pe pentru orașul.
A reținut prima instanță legalitatea și temeinicia hotărârii de invalidare întrucât copia "tabelului nominal de locuitori de origine română din orașul " emis de Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale, nu face dovada efectivă indubitabilă și de netăgăduit că a fost evacuat efectiv, respectiv că a imigrat facultativ sau obligatoriu din teritoriul cedat Bulgariei în 1940.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata integrală actualizată a sumelor stabilite prin hotărârile nr.2015 și 2016/30.01.2003 emise de Comisia Municipiului de aplicare a Lg.9/1998, prima instanță a reținut că și acest capăt de cerere este neîntemeiat, întrucât ordinul de validare al hotărârii 2016 a fost emis în 2008, astfel încât intimata are posibilitatea legală de a plăti această sumă către reclamante, potrivit art.8 al.2 teza finală din Lg.9/1998 modificată și republicată.
S-a arătat de asemenea că întrucât hotărârea nr.2015/2003 a Comisiei Municipiului Baf ost invalidată prin Ordinul 106/2008, reclamantele nu dețin titlu executoriu pentru sumele stabilite prin hotărârea nr.2015/2003, astfel încât cererea de reactualizare a acestor sume este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamantele-recurente, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
În mod eronat a reținut instanța de fond legalitatea ordinului de invalidare a hotărârii nr.2015/2003 a Comisiei Municipiului B, având în vedere conținutul tabelului nominal cu locuitorii de origine română din orașul care urmează a evacua teritoriul și de averea imobiliară ce posedă întocmit de Comisia mixtă româno-bulgară, actul de vânzare cumpărare nr.231/1938, transcris sub nr.1099/27.o6.1938, fișa eliberată de Comisariatul, acte din care rezultă că autorul recurentelor a locuit în orașul, a fost proprietar, a fost evacuat, iar bunurile sale imobile au fost inventariate de comisia constituită în acest caz, în momentul evacuării.
Susțin recurentele că în mod eronat a reținut judecătorul fondului că nu se impune actualizarea sumelor stabilite prin hotărârile Comisiei Municipiului B de aplicare a Lg.9/1998 modificată și republicată, în condițiile în care acestea au fost emise în 2005, iar pârâta avea obligația de a le valida sau invalida în termen de 60 de zile.
În drept recursul a fost întemeiat pe disp.art.304 pct.7,8,9 pr.civ.
În dovedire reclamantele au depus la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv matricola de clădiri și terenuri din perioada 1952-1954, str.-.- nr.8 privind pe, matricola de clădiri și terenuri din perioada 1966-1975 privind pe și
Prin întâmpinare pârâta-intimată a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că la data emiterii deciziei de invalidare nu existau acte care să ateste bunurile abandonate în Bulgaria de către autorul recurentelor.
Totodată, potrivit art.4 al.5 din anexa C la Tratatul din 1940 încheiat între România și Bulgaria, proprietatea imobiliară urbană ce aparține populației făcând obiectul acestui acord rămâne proprietatea privată a actualilor proprietari și în consecință supusă legilor țării unde se află situată.
De asemenea Decretul 513/1953 prevede că toate bunurile situate pe teritoriul Populare Române în D de Nord, proprietatea persoanelor fizice sau juridice bulgare care au făcut obiectul lucrărilor Comisiei Mixte Româno- instituită în mai 1949, trec în patrimoniul Republici Populare Române, iar statul bulgar obține în schimb dreptul de proprietate asupra bunurilor urbane situate pe teritoriul Republici Populare Bulgaria în D de, proprietatea persoanelor fizice sau juridice române care au făcut obiectul lucrărilor Comisiei Mixte Româno- instituită în mai 1949.
Astfel, întrucât autorul reclamantelor a beneficiat de disp.art.5 din Tratatul din 1940, fiind liber să dispună neîngrădit de proprietățile sale o perioadă de 18 luni, în mod legal s-a apreciat că reclamantele nu au făcut dovada proprietății bunurilor autorilor lor.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin hotărârea nr.2015/20.01.2003, Comisia Municipiului de aplicare a Lg.9/1998 a aprobat cererea recurentelor reclamante și a propus acordarea către acestea a compensațiilor bănești în calitate de moștenitori ai defunctului pentru bunurile acestuia din urmă trecute în proprietatea statului bulgar, valoarea compensațiilor fiind de 128.839.264 lei, respectiv 55.896.089 șei pentru 0,92 mp teren agricol, 31,351.707 lei pentru 49 mp teren aferent locuinței, 40.510.668 lei pentru 36 mp suprafață locuință și anexe.
Prin decizia nr.106/30.01.2008 intimata pârâtă a invalidat hotărârea menționată, întrucât autorul reclamantelor nu figurează pe listele, anexă la Tratat pentru orașul.
Potrivit disp.art.5 al.1 din HG 1643/7.10.2004 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea OG 94/2004, procedura de validare a hotărârilor Comisiilor județene aa M unicipiului constă în verificarea condițiilor prevăzute de lege referitor la calitatea de beneficiar al Lg.9/1989, la calitatea de moștenitor a solicitanților și la existența documentelor emise de Arhivele Naționale care atestă situația bunurilor pentru care se solicită compensații.
Analizând înscrisurile existente la dosarul cauzei, Curtea reține că reclamantele recurente au dovedit îndeplinirea condițiilor referitoare la calitatea de beneficiar al Lg.9/1998 în sensul art.1 al.1 din acest act normativ și la calitatea de moștenitori legali ai defunctului cetățean român prejudiciat în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria de la 7.09.1940,.
De asemenea, recurentele au depus la dosarul cauzei acte emise de Arhivele Naționale, respectiv tabel nominal cu locuitorii de origine română din orașul care urmează a evacua teritoriul de averea imobiliară ce poseda, acte de vânzare-cumpărare, cartea imobilului.
Curtea reține că disp.art.2 din Lg.9/1998 modificată și republicată, prevăd acordarea despăgubirilor pentru terenuri, pentru locuințe, pentru construcții cu altă destinație, pentru terenuri aferente construcției pentru recolte neculese, plantații de pomi fructiferi, etc.
Din modalitatea de redactare a acestor dispoziții reiese că la stabilirea naturii bunurilor pentru care se acordă compensații, legiuitorul a avut în vedere toate bunurile imobile și mobile prin natură sau afecțiune, aparținând cetățenilor români evacuați ca urmare a aplicării Tratatului, indiferent de mediul sau rural în care aceste bunuri se aflau.
Invocarea de către pârâtă ca temei al invalidării hotărârii 2015/30.01.2003 a disp.art.IV al.5 din Tratatul din 1940 încheiat între România și Bulgaria în 1940, apare ca neîntemeiate, în raport de dispozițiile speciale ale legii reparatorii menționate anterior.
Neîntemeiate sunt de asemenea, susținerile intimatei pârâte referitoare la păstrarea de către autorul recurentelor persoană evacuată din orașul a drepturilor de proprietate asupra bunurilor imobile urbane până în luna mai 1949, față de prevederile Decretului 515/1953, întrucât din înscrisurile existente la dosarul cauzei, reiese că numitul a fost evacuat forțat în anul 1940, abandonând toate bunurile imobile (rurale sau urbane). Ori, în aceste condiții și în respectivul context istoric apare greu de explicat modalitatea în care autorul reclamantelor ar fi putut face acte de dispoziție asupra bunurilor abandonate.
Chiar și în situația în care s-ar accepta o atare ipoteză, revenea pârâtei sarcina de a dovedi efectuarea unor asemenea acte de dispoziție, nefiind suficientă invocarea lipsei numelui autorului recurentelor de pe listele (nedepuse de altfel la dosar).
Pe de altă parte, din întreaga economie a Lg.9/1998 reiese în mod evident că legiuitorul a avut în vedere în mod evident proprietățile cetățenilor români abandonate pe teritoriul statului bulgar, relevante fiind în acest sens art.2 al.8 din Lg.9/1998 care stabilesc acordarea de despăgubiri pentru toate categoriile de bunuri.
În consecință, Curtea va înlătura considerentele avute în vedere de instanța de fond la adoptarea soluției prin care a constatat legalitatea deciziei nr.106/30.01.2008 a, cu consecința obligării intimatei-pârâte să valideze hotărârea 2015/20.01.2003 a Comisiei Municipiului B pentru aplicarea Lg.9/1998.
În ceea ce privește capătul de cerere privind actualizarea sumelor stabilite prin cele două hotărâri ale Comisiei Municipiului B pentru aplicarea Lg.9/1998, Curtea reține că și în această privință hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Potrivit art.8 al.2 din Lg.9/1998 "În termen de 60 de zile de la împlinirea termenului prevăzut la art. 4 alin. (1), în funcție de volumul compensațiilor ce urmează să se acorde, prin hotărâre a Guvernului se va stabili modalitatea de eșalonare a acordării compensațiilor. În cazul în care compensațiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul la care au fost validate de comisia centrală, iar în situația în care se achită în anul următor, direcțiile generale ale finanțelor publice le actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care a fost publicat de către Institutul Național de Statistică înaintea plății, față de luna decembrie a anului anterior. Eșalonarea plăților nu poate depăși 2 ani consecutivi".
Potrivit art.7 al.3 din Lg.9/1998 "În termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului B, admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adresate. Hotărârea comisiei centrale se comunică solicitanților și direcțiilor generale ale finanțelor publice".
Prin urmare, dacă pârâta intimată respecta termenul de 60 de zile prevăzut de art.7 al.3 din Lg.9/1998, validarea ar fi intervenit în anul stabilirii și, punându-se problema eșalonării și ținând cont că eșalonarea plăților nu putea depăși 2 ani consecutivi, rezultă că într-adevăr actualizare ar fi vizat doar procentele ce se achitau în anul următor.
Însă, în condițiile în care validarea nu a intervenit în termenul menționat, iar în anul în care au fost stabilite nu s-a achitat nicio parte din compensații, în virtutea principiului de drept al areparării integrale a prejudiciului, se impune actualizarea întregii sume stabilite prin hotărârile menționate.
Argumentul primei instanțe potrivit cărora sumele au devenit certe, lichide și exigibile la data emiterii ordinelor de validare nu poate fi reținut întrucât, pe de o parte, nu are fundamentare în dispozițiile legale, iar pe de altă parte, întrucât dreptul la compensație stabilit de Comisia Municipiului B este sub condiție rezolutorie, respectiv depinde de validarea acestora, însă în momentul în care au fost validate și deci condiția cade, dreptul la compensații se consolidează cu efect retroactiv de la data stabilirii, astfel încât beneficiarul are dreptul la data plății la aceeași valoare economică cu cea din momentul stabilirii ca urmare a evaluării.
În considerarea celor expuse anterior, în baza art.312 al.3 pr.civ. Curtea va admite recursul, va anula în tot sentința recurată, în sensul că va admite acțiunea, va anula decizia nr.106/30.01.2008 a, va obliga intimata să valideze hotărârea nr.2015/30.01.2003 a Comisiei Municipiului B pentru aplicarea Lg.9/1998 și să actualizeze sumele stabilite cu titlu de despăgubiri de la data emiterii hotărârii nr.2015/2003, va anula în parte decizia nr.105/30.01.2008 a în sensul că obligă intimata pârâtă la actualizarea sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri de la data emiterii hotărârii nr.2016/30.01.2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentele reclamante și împotriva sentinței civile nr.3536/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că admite acțiunea, anulează decizia nr.106/30.01.2008 a Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligă intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să valideze hotărârea nr.2015/30.01.2003 a Comisiei Municipiului B pentru aplicarea Lg.9/1998 și să actualizeze sumele stabilite cu titlu de despăgubiri de la data emiterii hotărârii nr.2015/2003, Anulează în parte decizia nr.105/30.01.2008 a Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în sensul că obligă intimata pârâtă la actualizarea sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri de la data emiterii hotărârii nr.2016/30.01.2003.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27.04.2009-
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Cioată
S
Red. GREFIER
EF/2ex.
29.05.2009
Tr.B-9
Jud.
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta, Severin Daniel, Cioată
