Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1147/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1147
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 27.04.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
JUDECĂTOR S -
JUDECĂTOR 2: Severin Daniel
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul reclamant SINDICATUL FINANȚE împotriva sentinței civile nr.457/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul reclamant prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimații pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că s-au depus la dosar motivele de recurs detaliate.
Recurentul reclamant, prin apărător, depune la dosar o decizie pronunțată de Curtea Constituțională. Mai arată că ulterior a detaliat motivele de recurs la recursul declarat în termen legal și de asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Recurentul reclamant, prin apărător, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile recurate în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâților la plata sumelor începând cu data de 01.01.2008 și până la data pronunțării hotărârii, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.457/18.12.2008 Tribunalul Giurgiua respins excepția necompetenței funcționale a secției civile, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Giurgiu și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Finanțe G, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice G, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții membrii ai Sindicatului Finanțe G, au solicitat în contradictoriu cu pârâții obligarea acestora la plata drepturilor de natură salarială reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător faptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază conform art.31 al.1 lit.c și din legea 188/1999, actualizate cu indicele de inflație, începând cu 1.01.2004 până la data plății efective, și pentru viitor.
Prima instanță a respins excepția necompetenței funcționale în raport de disp.art.2 alin.1 lit.c) din Lg.554/2004, rap.la art.3 alin.2 lit.d) cod pr.civ. și art.1 alin.1 rap.la art.109 din Legea 188/1999 și excepția necompetenței materiale, având în vedere că reclamanții au raporturi directe de muncă cu G, organizată în subordinea EF.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanții nu au făcut dovada că drepturile solicitate constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă, împotriva pârâților, întrucât statutul funcționarilor publici nu prevede criterii concrete de determinare a drepturilor bănești solicitate, procentul de 25% fiind arbitrar și fără susținere legală.
S-a arătat că suplimentele prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și e) din statut, nu reprezintă un drept de natură salarială, cu un conținut concret, ci doar o vocație ce se poate realiza în anumite condiții, doar de către legiuitor.
Împotriva acestei sentințe,în termen legal a formulat recurs recurentul reclamant arătând că în mod eronat a apreciat instanța de fond că nu s-a făcut dovada faptului că drepturile solicitate reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, raționamentele folosite fiind profund subiective.
În drept recursul a fost întemeiat pe disp.art.3041cod pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041cod pr.civ. Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.29 alin.1 lit.c și din Legea 188/1999, (devenit art.31 în forma republicată în anul 2007) pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului.
Prin dispozițiile OUG 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată prin Legea 76/2005 și prin OG 2/2006, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată prin Legea nr.417/2006, s-a dispus suspendarea prevederilor referitoare la suplinitul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Conform art.3 din OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se aprobă funcționarilor publici în anul 2007 "gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite":
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale, în condițiile în care nu se poate aprecia asupra existenței unei baze legale pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului, Curtea reține că acordarea acestor drepturi presupune stabilirea unor criterii în conformitate cu care să se poată stabili modalitatea de acordare a acestor drepturi.
Ori, stabilirea acestor criterii nu poate fi realizată decât prin emiterea unui act normativ de către legiuitor, ori prin adoptarea unor hotărâri de guvern în executarea dispozițiilor art.29 alin.1 lit.c și din Legea 188/1999.
Această concluzie se desprinde din Decizia nr.820/2008 a Curții Constituționale prin care s-a reținut că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerându-le discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, în sensul că nu au competența de a se substituii legiuitorului sau executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege care însă nu poate fi exercitat efectiv.
În considerarea celor reținute anterior, având în vedere disp.art.312 al.1 cod pr.civ. apreciind că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul reclamant SINDICATUL FINANȚE G împotriva sentinței civile nr.457/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Cioată
S
Red. GREFIER
EF/2ex.
14.05.2009
Tr.
Jud.
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta, Severin Daniel, Cioată
