Anulare act administrativ . Decizia 1166/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1166/CA/2008
Ședința publică de la 29 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței civile nr.587/CAF/21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamanta intimată, lipsind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea reclamantei intimate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocata reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Solicită cheltuieli de judecată.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.857/CAF/21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - "" SRL AIî mpotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A și ca urmare a fost anulată în parte Decizia nr.35/2007 emisă de pârâtă și admisă contestația reclamantei pentru suma de 7.363 lei reprezentând TVA suplimentar și 9.688 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar cu accesoriile aferente, reprezentând cheltuieli de transport aferent anului 2003.
Prin aceeași sentință a fost obligată să completeze decizia contestată, în sensul că se va lua act de soluția procurorului dată prin Ordonanța pronunțată în dosarul penal nr.930/P/2004 la data de 12.10.2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În urma controlului efectuat în perioada 18, 21-25, 28-30. 06.2004; 12-16.07 2004 la - SRL A I de reprezentanții pârâtei DGFP A au fost depistate o serie de abateri financiare. S-a întocmit procesul verbal de control din 16.07.2004 înregistrat la DGFP A sub nr. -/19.07.2004( 34-43) pin care s-au stabilit obligații suplimentare totale în sarcina societății - SRL constând în TVA suplimentar de 15.788 lei și impozit pe profit suplimentar de 20.213 lei, la care s-au calculat dobânzi și penalități aferente.
Totodată a fost sesizat și organul de urmărire penală, respectiv Tribunalul Alba prin adresa nr. 3312/P/27.10.2004 ( 57-58).
Procesul verbal de control a fost contestat de reclamantă atât sub aspectul netemeiniciei cât și al nelegalității sale iar prin decizia nr. 35/25.06.2007 s-a decis:
Respingerea ca fiind fără obiect a contestației formulate de - SRL A I, pentru TVA în sumă de 4.417,50 RON și impozit pe profit în cuantum de 5.812,50 RON, reprezentând debite suplimentare stabilite de organele de control aferent cheltuielilor cu chiria înregistrate corespunzător perioadei aprilie - decembrie 2003, precum și pentru accesoriile aferente debitelor respective.
Admiterea în parte a contestației formulate de - SRL AIp entru TVA în sumă de 1.472.50RON și impozit pe profit în sumă de 1.937,50 RON, reprezentând debite suplimentare stabilite de organele de control corespunzător cheltuielilor cu chiria înregistrate pentru perioada ianuarie - martie 2003.
Respingerea ca neîntemeiată a contestației depuse de - SRL AIp entru suma de 7.363 RON reprezentând TVA și suma de 9.688 RON reprezentând impozit pe profit, stabilite suplimentar de organele de specialitate din cadrul Direcției Controlului Fiscal aferent cheltuielilor de transport înregistrate în cursul anului 2003, precum și a accesoriilor aferente acestora.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat în termen legal, prezenta contestație.
În cauză a fost audiat martorul - fost administrator al - " " SRL care, sub prestare de jurământ, a declarat că în cursul anului 2002 închis magazinul propriu prin care societatea desfăcea spre vânzare diverse produse iar ca activitate făcea doar transporturi sporadice de adeziv pentru - SRL - fiind colaborator al numitului. Mai arată că aceste transporturi le făcea doar în momentul în care era solicitat iar din cauză că nu mai avea contabil în societate, deși facturat transporturi, nu le-a înregistrat în contabilitatea proprie, banii obținuți fiind decontabilizați - folosiți în interes propriu - fapt pentru care a și fost amendat de către de către DGFP A ( 70)
Coroborând declarația martorului, dată sub prestare de jurământ în fața instanței, cu declarațiile date în cursul urmării penale și cu concluziile care se desprind din Ordonanța emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba în dosarul nr. 930/P/2004, instanța constată că facturile fiscale nr. -/01.03.2003, nr. -/30.08.2003 și respectiv -/03.06.2003 ( 44-46) reprezentând c/val. transport efectuat de - SRL în folosul reclamantei - beneficiare - SRL, reflectă realitatea relațiilor comerciale derulate între părți.
Împrejurarea potrivit căreia transportatorul - SRL nu a înregistrat venitul obținut din transportul efectuat, în contabilitatea proprie, nu este imputabil reclamantei și nici nu pot fi anulate actele emise, recunoscute și înregistrate la reclamantă, ca nefiind reale doar pe baza unor supoziții și a unor greșeli pentru care transportatorul - SRL a fost sancționat administrativ.
Urmare acestui fapt, calcula pentru un venit ipotetic, TVA suplimentar și impozit pe venit suplimentar nu poate fi acceptat doar pe baza unor supoziții și ca atare în baza probatoriului administrat va fi admisă acțiunea formulată de reclamantă care vizează stabilirea în sarcina sa sumei de 7363 lei TVA suplimentar și 9688 lei impozit pe profit suplimentar aferente cheltuielilor de transport efectuate în anul 2003, cu accesoriile aferente.
În ceea ce privește capătul de cerere care vizează punctul 1 din decizia nr. 35/2007 emisă de pârâtă, potrivit căreia a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect contestația reclamantei pentru suma de 4.417,50 lei TVA și 5812,50 lei reprezentând impozit pe profit aferent pentru cheltuielile cu chiria în perioada aprilie - decembrie 2003 și accesoriile aferente, motivat de faptul că prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală s-a reținut că prejudiciul cauzat s-a cifrat doar la suma de 10.230 lei și că fost integral achitat, raportat la dispozițiile pct. 12.1 din instrucțiunile pentru aplicarea titlului IX din nr.OG 92/2003, instanța constată că pârâta avea obligația să ia act de soluția pronunțată de instanța penală - respectiv de Ordonanța emisă și apoi să se constate ca rămasă fără obiect capătul de cerere formulat.
Potrivit textului de lege analizat, contestația poate fi respinsă ca. )fiind fără obiect, în situația în care sumele și măsurile contestate nu au fost stabilite prin actul administrativ fiscal atacat sau dacă prin reluarea procedurii administrative, luându-se act de soluția pronunțată de instanța penală - se constată că cererea rămâne lipsită de obiect."
Întrucât soluția pronunțată de organul de urmărire penală a reținut alt cuantum al obligației datorate bugetului de stat, prejudiciul fiind achitat prin Ordinele de plată emise de reclamantă în data de 07.09.2006, pentru a se da eficiență soluției pronunțate și pentru respectarea întocmai a dispozițiilor legale analizate, instanța va obliga pârâta să efectueze cuvenitele mențiuni care să completeze pct. 1 al deciziei contestate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arată că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică, deoarece în pronunțarea hotărârii deși se coroborează declarația martorului cu celelalte probe din dosar, se reține totuși faptul că "nu este imputabil reclamantei și nici nu pot fi anulate actele emise, recunoscute și înregistrate la reclamantă", din declarația martorului rezultând faptul că acesta nu a avut relații de afaceri cu reclamanta în anii 2003 - 2004, nu a întocmit facturi și chitanțe și nu a încasat banii aferenți acestor operațiuni, astfel că nu se pot considera aceste operațiuni ca fiind efectiv efectuate, chiar dacă în fața organelor de cercetare penală martorul a revenit asupra declarației anterioare și a însușit înscrisurile întocmite de altă persoană, respectiv de către administratorul intimatei.
Mai mult, arată recurenta, operațiunile înscrise în cele trei facturi nu au fost confirmate, nefiind înscrise în actele contabile ale - "" SRL și de asemenea atât învinuiții, cât și inculpații deși au susținut realitatea operațiunilor, prin Ordonanța emisă procurorul s-a pronunțat pentru nedeductibilitatea chiriei începând cu luna aprilie 2003, reținând cele constatate de organele fiscale prin Procesul verbal de control nr.4/2004 și nu cele declarate de învinuiți și martori, astfel că la fel ar trebui să se procedeze și în cazul stabilirii realității operațiunilor rezultate din înscrisurile cuprinse în cele trei facturi, cu atât mai mult cu cât aceste aspecte nu sunt clarificate nici prin raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în faza cercetării penale.
De asemenea, mai arată pârâta, un aspect relevant în soluționarea cauzei îl are și faptul că reprezentantul reclamantei intimate a fost scos de sub urmărire penală pentru faptele semnalate de organele de control fiscal, dar pentru că nu au prezentat gradul de pericol social al infracțiunii și nu pentru că faptele imputate de organele fiscale nu au existat și care au urmări din punct de vedere civil.
În drept invocă Codul fiscal - Legea nr.571/2003, Legea nr.82/1991 - Legea contabilității și art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform prevederilor art.17 din Legea nr.146/1997.
Reclamanta intimată prin întâmpinarea depusă la dosar și concluziile orale și scrise a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
Examinând recursul pârâtei în raport cu motivele invocate și actele dosarului, se constată că este nefondat, urmând să fie respins pentru considerentele ce se vor arăta.
Pârâta invocă faptul că nu pot fi considerate reale operațiunile înscrise în cele trei facturi, nefiind înregistrate în actele contabile ale - "" SRL.
Această susținere nu poate fi reținută, deoarece din actele dosarului rezultă că această societate comercială nu a întocmit evidențe contabile pentru perioada august 2002 - mai 2004 și ca urmare pentru acest motiv a fost sancționată contravențional, astfel că operațiunile nu aveau cum să fie confirmate.
Codul fiscal nu impune ca o condiție a deductibilității cheltuielilor ca acestea să fie confirmate, condiția impusă expres fiind aceea ca toate cheltuielile să aibă la bază documente justificative, legale și operațiuni reale.
În cauză este evident că toată cheltuiala aferentă celor trei facturi de transport din anul 2003 avut la bază operațiuni reale, fapt dovedit cu facturile semnate și ștampilate, cărora nu le lipsește nici un element dintre cele prevăzute de lege, așa cum s-a reținut și prin ordonanța emisă de procuror, astfel că simpla susținere a pârâtei, în sensul că cele trei facturi nu au fost legal întocmite, fără să arate în concret ce elemente lipsesc acestora, nu poate fi reținută.
Art.145 alin.5 din Legea nr.571/2003 invocat de pârâtă nu este aplicabil în cauză, întrucât dispozițiile acestui articol privesc alte operațiuni economico - financiare atunci când o societate comercială achită sau încasează anumite sume pentru o altă firmă și pe care i le refacturează.
Aprecierile cu privire la cele reținute în ordonanța procurorului privind chiria pentru anul 2003 nu sunt concludente în cauză, procurorul având o altă explicație pentru nedeductibilitatea acestor cheltuieli față de cele reținute de către organele fiscale, explicând că nu sunt deductibile, deoarece începând cu luna martie 2003 reclamanta avea deschis propriul punct de lucru, astfel că nu se mai impunea păstrarea spațiului închiriat (filele 15 - 19 dosar fond).
Recurenta mai susține că operațiunile înscrise în cele trei facturi nu au fost clarificate prin raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în faza cercetării penale, însă acest fapt nu poate fi imputat reclamantei, deoarece pârâta recurentă avea posibilitatea de a formula obiecțiuni sau a propune noi obiective pentru expertiză care să clarifice aceste aspecte, atât timp cât organele de urmărire penală au considerat că aceste facturi sunt valabile și însușite de administratorul.
Prin Ordonanța nr.12.10.2006 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, rămasă definitivă, s-a reținut că prejudiciul cauzat bugetului de stat este în sumă de 10.230 lei și a fost achitat integral de reclamantă, astfel că față de prevederile nr.OG92/2003 Titlul IX și motivul pentru care administratorul a fost scos de sub urmărire penală, pârâta este obligată să constate că prejudiciul cauzat bugetului de stat este cel stabilit de către organele de urmărire penală, respectiv 10.230 lei, fără a putea stabili un alt prejudiciu printr-o nouă cale contencios - fiscală.
Așa fiind și nereținând din oficiu vreun motiv de casare sau modificare a sentinței atacate, instanța în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul pârâtei ca nefundat.
În baza art.274 Cod pr.civilă, pârâta va fi obligată să plătească reclamantei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței civile nr.857/CAF/21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Obligă pârâta recurentă să plătească intimatei - "" SRL AIs uma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./15.12.2008
Jud.fond -
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Ioan Cibu
