Anulare act administrativ . Decizia 1187/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1187/
Ședința publică din 03 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
- Grefier
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta -. Com SRL, cu sediul în Târgu M,-,.9, județul M, împotriva sentinței nr. 60 din 28.01.2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea recursului a avut loc în ședința publică din data de 26 noiembrie 2009, desfășurarea dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie iar pronunțarea s- amânat pentru ziua de astăzi, 3 2009.
CURTEA,
Prin sentința nr. 60 din 28 ianuarie 2009, Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta Com SRL împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice M, având ca obiect anularea Deciziei nr. 14 din 31 august 2007, 13 din 31 august 2007 și nr. 85 din 31 august 2007, respectiv deciziile de impunere nr. 802 din 13 2006, 803 din 13 2006 și 126 din 4 mai 2007 și pe cale de consecință admiterea dreptului de deducere pentru în sumă totală de 63.599 lei pe care organul fiscal a respins-o de la rambursare în urma celor trei acțiuni de control materialitate în cuprinsul actelor administrativ fiscale.
Instanța de fond a reținut că în perioada aprilie - 2006, unitatea reclamantă a efectuat livrări de export către SA Franța pentru care a emis facturi fiscale în valoare totală de 300.031,19 lei pe documente fiind înscrisă mențiunea "scutire cu drept de deducere", fără însă a prezenta documentele justificative prevăzute la art. 2 alin. 2 din instrucțiunile de aplicare a scutirilor de TVA pentru exportator și alte operațiuni similare pentru transportul internațional și pentru operațiunile legate de traficul internațional de bunuri, prevăzut de art. 143 alin. 1 și art. 144 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 aprobate prin ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1846/2003, pentru operațiunile de expert în valoare de 123.507,01 lei.
S-a mai avut în vedere că reclamanta a încheiat cu societatea din Franța, în calitate de furnizor, contractul de lucru în lohn perfecționare activă nr. 78 din 15 august 2005, având ca obiect executarea unor lucrări de montaj produse pentru ambalajul produselor comandate, firma franceză punând la dispoziție materiale și subansamble necesare executării lor precum și subansamble metalice executate în România, reclamanta putând furniza societății franceze și o parte din subansamblele metalice. În anul 2006 Com SRL, în calitate de vânzător, a încheiat cu firma franceză, în calitate de cumpărător, contracte de vânzare-cumpărare produse din metal. Din lucrarea de expertiză întocmită în cauză s-a reținut că referitor la contractul de lohn, evidența materialelor primite spre prelucrare se regăsește în formulare speciale, întocmite de organele vamale prin evidențierea materialelor intrate în regim de import temporar precum și descărcarea lor prin prelucrare și reexport către beneficiar. Prin contractul de execuție produse metal s-a constatat că societatea ține evidența produselor păstrate în custodie în format electronic, pe fiecare produs, înregistrându-se corect, intrarea de produse în baza facturilor de livrare efectuate către firma franceză iar ieșirea se înregistrează în baza declarațiilor vamale de export prin care se livra efectiv produsul finit de mobilier format din produse metalice la care se adaugă materiale prevăzute spre prelucrare la firma franceză.
În esență, din analiza actelor contabile, a declarațiilor vamale de export, avându-se în vedere și variațiile prețului zincului la bursă din, ce determină variații mari de preț la producători de zinc, reprezentând cheltuieli suplimentare facturate de furnizor pentru zincarea confecțiilor metalice livrate, s-a reținut că reclamanta nu a facturat serviciile de zincare din cadrul exportului de mobilier către partenerul francez, operații care nu sunt scutite de TVA. În contractele de vânzare-cumpărare nefiind prevăzută clauza că serviciile de galvanizare să fie în sarcina cumpărătorului, înțelegându-se că părțile au convenit că vânzătorul să livreze produsele zincate care nu au fost însă facturate de reclamantă, instanța a apreciat că reclamantei îi aparține culpa și acțiunea sa este nefondată.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de reclamanta Com SRL care a cerut anularea Deciziilor nr. 14, 13 și 85 emise de pârâtă la 31 august 2007 precum și a actelor administrative care le-au precedat cu consecința admiterii dreptului de deducere TVA pentru suma totală de 63.599 lei.
În motivarea recursului s-a criticat analiza cu insuficientă atenție a actelor administrativ fiscale și probelor administrate, precum și motivarea sentinței, considerându-se că nu s-a răspuns în fapt și drept la toate argumentele formulate.
Recurenta a precizat că prima instanță nu a înțeles natura raporturilor juridice dintre părți și nu a analizat în amănunt modalitatea în care se desfășoară relațiile comerciale, ignorând complet concluziile expertizei.
În recurs s-au relevat pe larg constatările din raportul de expertiză și răspunsul dat de expert la obiectivele stabilite, recurenta subliniind că rezultă indubitabil că fiind livrat la extern produs finit, nu s-a putut livra numai partea de servicii conform contractului de lohn ci s-a livrat complet (metal + montaj) respectiv s-a livrat o masă cu toate componentele (repere metalice) iar în condițiile în care partenerul de afaceri achită la termenele contractuale atât facturi de metal cât și facturi de montaj, valoarea facturilor de metal nu poate fi cuprinsă în declarațiile vamale, deoarece în aceste condiții s-ar înregistra dublare de sumă pentru valoarea metalului. În momentul emiterii unei facturi de metal, s-a încheiat cu firma franceză un proces-verbal de custodie din care rezultă că repere rămân în custodia Com SRL pentru prelucrare și având același regim ca și importul temporar.
Pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului reclamantei, susținând că, instanța de fond în mod corect a reținut că din perspectiva prevederilor art. 143 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 și art. 2 alin. 2 din instrucțiunile de aplicare a scutirilor de TVA pentru exporturi și alte operațiuni similare [.], art. 4 alin. 4 din același act normativ, reclamanta nu a justificat regimul de scutire cu documentele cerute de legiuitor.
Intimata a negat justețea susținerilor reclamantei recurente potrivit cărora valoarea facturilor de metal nu poate fi inclusă în declarațiile vamale, deoarece partenerul francez achită la termenele contractuale atât facturi de metal cât și de montaj, astfel că s-ar înregistra o dublare a sumei pentru valoarea metalului. Argumentul intimatei a fost acela că în situația în care produsele de metal sunt încorporate în produse final, urmând a fi exportate odată cu acesta, este necesară întocmirea declarațiilor vamale de export în baza facturilor externe emise pentru valoarea totală a produsului, iar reclamanta nu a întocmit aceste documente conform reglementărilor vamale în vigoare.
De asemenea, intimata a contestat și apărarea recurentei în sensul că fiind vorba de diferențe mari de preț, care nu puteau fi estimate nici la începutul anului și nici măcar în decursul unei luni, s-a convenit cu partenerul francez ca acesta să accepte de două ori pe an să se factureze și să achită diferența de preț, în funcție de cantitățile zincate, aceste sume nu pot fi cuprinse în nicio declarație vamală. Sub acest aspect, intimata a susținut că la data livrării produselor la export, unitatea trebuie să întocmească factură fiscală, factură externă și declarație vamală de export pentru întreaga valoare a mărfii care a fost scoasă de pe teritoriul țării, situație în care putea justifica realitatea operațiunilor desfășurate, cu atât mai mult cu cât modul de întocmire a respectivelor documente nu este legat de modalitatea în care se efectuează plata operațiunilor economice realizate.
Recurenta a răspuns la întâmpinarea pârâtei privind punctul de vedere exprimat de alți inspectori fiscali în cadrul controalelor anterioare.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul reclamantei este nefondat.
În primul rând perioada supusă inspecției fiscale ca urmare a opțiunii de rambursare a TVA cu privire la care s-au emis deciziile de impunere contestate este 1 aprilie 2006 - 31 2006, livrările de la o dată ulterioară nefăcând obiectul prezentei cauze.
În esență, motivul pentru care organul de inspecție fiscală a constatat că pentru livrările la extern din perioada respectivă nu se justifică cererea reclamantei este acela că, aceasta nu a prezentat documentele justificative, conform prevederilor legale incidente în materie.
De altfel, recurenta, în motivarea recursului său, nu face dovada existenței acestor documente ci, încearcă să justifice că sunt suficiente documentele întocmite de ea pentru acceptarea TVA la rambursare, în principal prin concluziile expertului contabil care a efectuat o expertiză în cauză și care și-a exprimat o părere proprie legată de interpretare a legii. După ce practic redă textual o mare parte din raportul de expertiză, recurenta subliniază că valoarea facturilor de metal nu poate fi cuprinsă în declarația vamală, deoarece în aceste condiții s-ar înregistra aod ublare de sumă pentru valoarea metalului, argument care, pe lângă faptul că nu este întemeiat din punct de vedere juridic, pe baza unor dispoziții legale în materia fiscală, a fost în mod justificat combătut de intimată. Facturile externe care stau la baza întocmirii declarațiilor vamale de export, trebuie emise pentru valoarea totală a produsului, neexistând nicio justificare pentru care valoarea produselor de metal încorporate în produsul finit exportat să nu se regăsească în documentele fiscale respective. Motivul legat de existența unor diferențe mari de preț, este cel puțin pueril, deoarece situația reală a operațiunile desfășurate trebuie să rezulte tocmai din corecta și completa întocmire a documentelor fiscale.
Instanța nu poate accepta drept argument pentru admiterea recursului reclamantei, faptul că la controalele fiscale anterioare, alți inspectori fiscali au apreciat că documentele justificative sunt insuficiente, ea fiind obligată să verifice respectarea întocmai a dispozițiilor legale în materia deducerilor de TVA.
Înalta Curte de Casație și Justiție s-a și pronunțat în soluționarea unui recurs în interesul legii (Decizia V din 15 ianuarie 2007) în sensul că TVA nu poate fi dedusă și nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situația în care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunilor pentru care se solicită deducerea TVA.
Deci, cu atât mai puțin cererea reclamantei putea fi acceptată, în lipsa tuturor documentelor justificative, așa cum s-a reținut în rapoartele de inspecție fiscală.
Faptul că expertul face trimitere la justificarea scutirii de TVA, mai precis la documentele justificative începând cu 1 ianuarie 2007, nu are relevanță, în speță fiind vorba de o perioadă anterioară. În plus, modalitate concretă de înregistrare a operațiunilor din punct de vedere fiscal rezultă din articolele corespunzătoare din Codul fiscal și Instrucțiunile de aplicare privind operațiunile scutite de TVA și regimul scutirilor, legiuitorul stabilind aceste modalități, nu expertul care trebuie doar să constate dacă în raport de actele puse la dispoziție s-au respectat sau nu normele legale incidente speței deduse judecății.
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta -. Com SRL, cu sediul în Târgu M,-,.9, județul M, împotriva sentinței nr. 60 din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/4ex
jud.fond:
-25.01.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
