Contestație la executare. Decizia 1188/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1188/
Ședința publică din 03 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de în calitate de primar și reprezentant al Consiliul local, împotriva sentinței nr.405 din 05.06.-, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
La data de 3 2009, recurentul Consiliul local, prin primar a depus prin serviciul registratură concluzii scrise.
Se constată că judecarea recursului a avut loc în ședința publică din data de 26 noiembrie 2009, desfășurarea dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie iar pronunțarea s- amânat pentru ziua de astăzi, 3 2009.
CURTEA,
Prin sentința nr. 405 din 5 iunie 2009, Tribunalul Mureș, Secția Contencios Administrativ și Fiscal a respins contestația la executare formulată de contestatorul Primarul comunei, în contradictoriu cu intimatul, obligând contestatorul la 2000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 284/2005 a Tribunalului Mureș, s-a admis în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local al comunei și s-a anulat hotărârea nr. 25 din 29 aprilie 2004, emisă de pârât, prin care a fost desfăcut contractul de muncă al reclamantului, pârâtul fiind obligat la repunerea în situația anterioară desfacerii contractului individual de muncă și reintegrarea în postul deținut anterior de reclamant. Consiliul local a fost obligat la plata către reclamant a drepturilor salariale, actualizate în funcție de indicele de inflație, începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă. Petitul privind daunele morale au fost respins.
Această sentință a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1522/R/5 iunie 2005 Curții de Apel Târgu -M.
Creditorul a formulat cerere de executare silită, cerere ce a fost încuviințată prin încheierea civilă nr. 2351/C/2005 a Judecătoriei Sighișoara. Din procesul verbal al executorului judecătoresc din data de 13 noiembrie 2005 rezultă că Ocolul Silvic, unde a fost angajat creditorul, din cadrul Consiliului local, s-a desprins ca și regie autonomă din luna august 2005, motiv pentru care titlul executoriu nu a putut fi pus în executare. Din adresa nr. 979/2005 a Ocolului Silvic SA rezultă că unitatea nu posedă decizie ce constituie titlu executoriu, recomandându-i petentului să se adreseze Consiliului local pentru clarificarea situației.
Petentul prin expertiză contabilă efectuată în faza de executare, a convocat prin scrisori recomandate atât Regia Publică cât și Consiliul local al comunei, care nu au dat curs convocărilor, expertiza fiind efectuată de primăria în lipsa reprezentanților legali.
S-au stabilit salariile nete curente pentru perioada mai 2004 - mai 2006, aplicându-se indexările și sporurile de care a beneficiat petentul. Astfel, a fost emisă somația din data de 24 octombrie 2006, împotriva debitorului Consiliul local în vederea achitării sumei totale de 21.851,90 lei reprezentând drepturi salariale conform raportului de expertiză contabilă. Hotărârea judecătorească a fost executată parțial, drepturile fiind acordate până la data de 3 august 2004, când petentului i-a fost retrasă autorizația de liberă practică.
Titlul executoriu a devenit definitiv și irevocabil de la data de 19 martie 2005, iar la data de 14 iulie 2005 Ocolul Silvic s-a reorganizat, devenind regie autonomă, instituție față de care petentul nu a formulat contestație la executare și nu și-a formulat pretenții.
Din adeverința nr. 834 din 4 septembrie 2009, emisă de RA Ocolul Silvic, rezultă că petentul nu a formulat cerere pentru reangajare pe postul definitiv de pădurar, astfel că instanța ar fi încălcat principiul disponibilității părților, dacă ar fi chemat în judecată din oficiu această instituție.
Instanța de fond a reținut că, drepturile salariale calculate prin raportul de expertiză, au fost corect calculate inclusiv tichetele de masă ce se cuvin reclamantului, indiferent dacă a prestat munca efectivă sau contractul individual de muncă era desfăcut, petentul fiind repus în toate drepturile anterioare emiterii Hotărârii nr. 25/2004 emisă de Consiliul local, astfel contestația formulată fiind respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în calitate de primar al comunei, solicitând casarea hotărârii, reținerea cauzei spre rejudecare, iar în urma rejudecării, admiterea contestației la executare, precum și a cererii de întoarcere a executării silite cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de recurs se arată că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii de întoarcere a executării silite, deși a fost făcută o precizarea expresă în acest sens, astfel că hotărârea apare ca fiind nelegală.
Se mai arată că prima instanță atunci când a analizat cuantumul drepturilor cuvenite creditorului, a avut în vedere numai concluziile din raportul de expertiză, fără să țină seama de actele și lucrările dosarului, din care rezulta că toate drepturile salariale cuvenite acestuia au fost achitate și prin această hotărâre instituția a fost obligată să facă o plată dublă. Punerea în executare a sentinței civile nr. 284/2005, în sensul reintegrării creditorului și plata drepturilor salariale cuvenite rezulta atât din înscrierile în cartea de muncă dar și din statele de plată depuse la dosar, care au fost de altfel semnate de către creditor.
Se mai susține și faptul că instanța de fond a fost obligată prin decizia nr. 1157/R/2008 să stabilească în mod concret drepturile ce i se cuvin creditorului în baza sentinței civile nr. 284/2005, având în vedere faptul că a fost sesizată cu o contestație la titlu, însă au fost ignorate limitele casării prevăzute în cuprinsul acestei decizii.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă 137 din 20 februarie 2008, s-a respins contestația la executare formulată de în calitate de reprezentant legal al Consiliului local al comunei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul, iar prin decizia civilă nr. 1157/R/18 2008, s-a casat hotărârea și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare pentru necercetarea fondului, reținându-se că instanța de fond a fost sesizată cu o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 400 alin. 2 Cod procedură civilă și că în aceste condiții era obligată să interpreteze dispozitivul hotărârii supusă executării, respectiv toate cele trei situații privitoare la întinderea, lămurirea înțelesului și aplicarea în concret a titlului. Aceste lămuriri se impunea a fi făcute întrucât sentința 284/2005 care constituit titlu executoriu, nu făcea referire la o sumă de bani determinată concret, ci la o sumă actualizată la inflație pe o perioadă și ea interpretabilă, în condițiile în care contestatorul invocă imposibilitatea reintegrării pentru retragerea autorizației de practică, respectiv trecerea Ocolului silvic în structura altei autorități locale.
cu rejudecarea cauzei, instanța de fond, respectiv Tribunalul Mureș, respinge contestația prin sentința recurată, însă din considerentele acestei hotărâri, nu rezultă respectarea limitelor rejudecării stabilite de instanța de recurs. Nu au fost stabilite în concret drepturile salariale ce se impunea a fi achitate creditorului în raport de dispozițiile cuprinse în sentința civilă nr. 284/2005, care au fost sumele efectiv achitate de către autoritatea pârâtă obligată la reîncadrarea creditorului și plata drepturilor salariale și dacă în raport cu aceste sume se mai impunea achitarea vreunei diferențe, așa cum s-a stabilit de către executorul judecătoresc. Practic instanța de fond nu a analizat contestația la executare în limitele prevăzute de art. 400 alin. 2 Cod procedură civilă, în sensul să interpreteze întinderea, lămurirea, înțelesului și aplicarea în concret a titlului executoriu, așa cum a fost obligată prin hotărârea de casare.
Potrivit art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, în caz de casare hotărârile instanțelor de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Din cuprinsul acestor dispoziții legale rezultă obligativitatea îndrumărilor date de instanța de casare cu privire la problemele de drept dezlegate de către aceasta și cu privire la necesitatea administrării unor probe, nerespectarea lor atrăgând nulitatea hotărârii pronunțate.
În condițiile în care prima instanță nu a respectat îndrumările date de către instanța de recurs, așa cum s-a arătat mai sus, Curtea urmează să constate nulitatea hotărârii și în raport de dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă raportat la art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 să caseze hotărârea recurată și să rețină cauza spre rejudecare, fixând termen de judecată în acest sens pentru data de 21 ianuarie 2010, când se vor cita părțile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de în calitate de primar și reprezentant al Consiliul local, cu sediul în comuna,-, județul M, împotriva sentinței nr.405 din 5 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Casează integral sentința atacată și reține cauza spre rejudecare pe fond, fixând termen în acest sens pe 21 ianuarie 2010.
Se vor cita părțile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/4ex
jud.fond:
-19.01.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
