Anulare act administrativ . Decizia 1196/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1196
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04 05 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 2: Hortolomei Victor
JUDECĂTOR 3: Grecu Gheorghe G
GREFIER: - -
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenții pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6, împotriva sentinței civile nr.2669/15 10 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - & SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta pârâtă DGFPMB prin consilier juridic în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar, lipsind recurenta 6 și intimata reclamantă - & SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constatând că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 pr.civ. apreciază cauza în stare de judecată și reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2669/15.10.2008, Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B, ca neîntemeiată, a respins excepția inadmisibilității acțiunii ca neîntemeiată, a admis acțiunea formulată de reclamanta - Cota 8 SRL, în contradictoriu cu pârâții și Administrația Finanțelor Publice sector 6 B, astfel cum a fost precizată, obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice sector 6 B să emită decozie prin care să aprobe cererea reclamantei de restituire a taxei de primă înmatriculare și a penalităților aferente, a obligat pârâtele în solidar la plata către reclamantă a sumei de 2.838 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare și a unor penalități de 0,1% pe zi de întârziere aferente sumei de mai sus, calculate de la data de 8.06.2008 până șa data plății efective și integrale, precum și la plata sumei de 39,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța o asemenea soluție instanța de fond a reținut că reclamanta a cumpărat din Germania două autovehicule rulate (marca Volkswagen Passat fabricat în anul 2007 și marca Opel, fabricat în anul 2005), iar la înmatricularea autoturismelor în România, reclamanta a fost obligată să achite taxa specială prevăzută de art.2141cod fiscal în cuantum de 2.838 lei. In plus, prin cererea înregistrată sub nr.22765/23.04.2008, reclamanta a solicitat pârâtei - sector 6 B, restituirea taxei de mai sus, fără a primi răspuns.
Instanța a constatat că taxa specială prevăzută de art.2141cod fiscal aplicată la înmatricularea în România după cumpărare, a autoturismelor deja înmatriculate într-un stat din Uniunea Europeană reprezintă o taxă fiscală un efect echivalent unei taxe vamale de import și care este interzisă în mod expres de art.28 și art.30 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, deoarece încalcă principiul fundamental al liberei circulații a mărfurilor din cadrul Uniunii Europene, consacrat de art.26 alin.2 din același tratat.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești s-au promovat recursuri, în termen legal, de către pârâți.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive, iar în subsidiar, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Recurenta invocă prev.art.304 pct.9 cod pr.civ. considerând că sentința este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
În primul rând, recurenta-pârâtă a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, fiind invocate prev.art.33 alin.1 pr.fiscală, art.41 alin.2 cod pr.civ.
În excepția acestei recurente, deși - sector 6 nu are personalitate juridică, ea este o instituție cu organe proprii de conducere, care poate fi reprezentată în instanță de oficiul juridic propriu.
În plus, recurenta susține că reclamanta este contribuabil mic cu sediul în sectorul 6, înregistrat ca plătitor de taxe și impozite la - sector 6, invocând și prev.art.3 alin.1 din HG nr.686/2008, astfel că restituirea unei sume de bani către contribuabili nu poate fi făcută decât de instituția acre a încasat-
Pe fond, recurenta invocă prev.art.110 alin.1 din Tratatul privind funcționarea EU, care nu sunt incidente în cauză, întrucât nu sunt "impozite interne mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect sau indirect, produsele naționale similare", iar pe de altă parte, nu există un regim final discriminatoriu, deoarece taxa de primă înmatriculare, există pentru toate autoturismele sau autovehiculele, indiferente de țara de proveniență a acestora.
Mai este invocată anexa nr.4 din cod fiscal, dar și art.11 din OUG 50/2008.
In optica recurentei reclamante are la dispoziție procedura reglementată de HG nr.686/2008 pentru a obține restituirea sumelor rezultate ca diferență dintre taxa specială pentru autoturisme și autovehicule plătită în conformitate cu art.2141- 2143cod fiscal și taxa de poluare pentru autovehicule (a se vedea cap.VI, art.6).
Cât privește obligarea la plata dobânzilor legale conform art.124 pr.fiscală, recurenta arată că reclamanta nu a făcut dovada producerii unui prejudicii, această taxă fiind plătită în temeiul dispozițiilor legale în vigoare la momentul efectuării plății, în baza unui temei legal. Mai sunt invocate disp.art.117 și art.124 pr.fiscală.
Recurenta opinează că solicitarea reclamantei nu se încadrează în niciuna din situațiile legale pentru a beneficia de dobânda legală.
Recurenta - sector 6 a solicitat casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca inadmisibilă și ca nefondată.
În concepția acestei părți, OG 50/2008 a urmărit o mai bună corelare a dispozițiilor interne cu normele comunitare, evidențiind mai bine principiul comunitar "poluatorul plătește". În plus, art.90 din Tratatul de instituire a UE nu poate fi interpretat în sens contrar taxei.
Recurenta - sector 6 susține că taxa inițial instituită și-a păstrat scopul de a limita introducerea în țară a autovehiculelor second hand, cu grad ridicat de poluare.
Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art.3041cod pr.civ. Curtea apreciază că se impune în temeiul art.312 al.1 cod pr.civ. respingerea recursurilor ca nefondate.
Sentința atacată este legală și temeinică, în speță nefiind întrunite cerințele impuse de art.304 și art.3041cod pr.civ. în vederea casării sau modificării hotărârii.
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.
Soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei este corectă, având în vedere că, potrivit HG nr.386/2007,anexa nr.2, nota subsol. numai pârâta are personalitate juridică, nu și administrațiile financiare de sector, astfel încât aceasta este răspunzătoare în egală măsură pentru actele și măsurile dispuse de structurile din subordine.
De asemenea, instanța de control judiciar apreciază că și excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată, avându-se în vedere următoarele considerente:
Procedura de restituire prevăzută de OUG nr.50/2008 este aplicabilă în speță. obligarea persoanelor care au achitat taxa de primă înmatriculare în baza art.2141cod fiscal, până la data de 1.07.2008, la plata unei noi taxe de înmatriculare în baza OUG nr.50/2008, încalcă principiul neretroactivității legii consacrat de art.15 alin.2 din Constituție, deoarece impune efecte juridice noi unor situații născute și finalizate sub imperiul legii vechi. Neexistând nici o taxă nouă datorată, eventuala restituire a taxei de înmatriculare achitate în baza art.2141cod fiscal nu ar putea fi decât una integrală, procedura de restituire a diferenței dintre cele două taxe nefiind aplicabilă.
Așadar, neexistând o procedură specială de restituire derogatorie de la procedura de drept comun reglementată de Ordinul nr.1899/2004 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, acțiunea este admisibilă.
Pe fond, soluția tribunalului este corectă.
România, ca stat comunitar, nu percepe nici un fel de taxă specială pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate pe teritoriul său, însă, percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România de către cetățenii săi, creând astfel un tratament diferențiat ce poate fi calificat ca fiind o discriminare a regimului juridic fiscal, discriminare care contravine tratatului CEE. Aceste dispoziții se opun instituirii unor taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intercomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, întrucât se încalcă principiul libertății circulației mărfurilor și dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiție cu produsele similare autohtone.
Potrivit art. 90 par. 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Așadar, prevederile anterior menționate limitează libertatea statelor în materie fiscală de a se restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
Se poate afirma că art. 90 (1) din tratatul comunitar anterior individualizat interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
În reglementarea internă, taxa de primă înmatriculare a autoturismelor a fost introdusă prin Legea nr. 343/2006, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 110/2006, fiind introduse, prin aceasta, în codul fiscal, art. 2141- 2143, care stabilesc obligația achitării, modul de calcul al taxei și scutirile de la plata acesteia.
Ca și tribunalul, instanța de control judiciar constată că normele comunitare au caracter prioritar, în raport cu cele naționale, față de art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin 2 și 4 din Constituție, de jurisprudența CJCE și de prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 din Legea fundamentală a țării, statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună - credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
În plus, alin. 2 al art. 11 din Constituție arată că tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Pe de altă parte, art. 148 alin 2 din Constituție statuează următoarele: "ca urmare aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Mai sunt relevante și disp. art. 148 alin. 4 din Constituție, potrivit cărora Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Mai trebuie avute în vedere și prevederile Legii nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Prin urmare, chiar dacă statul român a adoptat, prin introducerea art. 2141- 2143din Codul fiscal, norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similar autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Așadar, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Pe cale de consecință, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată taxei de primă înmatriculare în România contravin normelor comunitare anterior indicate, deoarece normele interne instituie taxă discriminatoare și încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Așadar în urma aplicării directe în dreptul intern a normelor comunitare, taxa aflată în discuție rămâne lipsită de temei legal și este susceptibilă de restituire către reclamantă în temeiul art.117 alin.1 lit.a) pr.fiscală.
Pe de altă parte, potrivit art.124 alin.1 pr.fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.70, adică după trecerea unui termen de 45 zile de la data înregistrării cererii de restituire a sumei.
Față de faptul că cererea reclamantei a fost depusă la 23.04.2008, termenul de 45 zile pentru soluționarea cererii sale se împlinea la 8.06.2008, iar dobânzile încep să curgă de la această dată.
Pe de altă parte, potrivit art.124 alin.2 pr.fiscală, dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de respectivul cod, adică de 0,1% pe zi de întârziere potrivit art.120 alin.7 pr.fiscală și nu la nivelul dobânzii legale prevăzute de OG nr.9/2000.
În raport de cele expuse anterior, recursul fiecărei pârâte apare ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6, împotriva sentinței civile nr.2669/15 10 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - & SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 4.05.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Red.GG GREFIER
EF/2ex.
8.09.2009
Tr.B-9
Jud. AJ.
Președinte:Voicu RodicaJudecători:Voicu Rodica, Hortolomei Victor, Grecu Gheorghe
