Anulare act administrativ . Decizia 1203/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 25.06.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1203
Ședința publică din data de 27 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale T împotriva sentinței civile nr. 590/26.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect anulare act administrativ
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanței întâmpinare din partea reclamantului intimat.
Față de lipsa părților și având în vedere că în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.590/26 mai 2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Agenția pentru Prestații Sociale T, a dispus anularea nr.9945/04.11.2008 și nr.11149/09.12.2008 emise de pârâtă și a obligat pârâta să achite reclamantului pe seama minorilor gemeni - și -, născuți la 07.11.2007 câte 600 lei lunar pentru fiecare copil începând cu data nașterii acestora.
În motivare s-a reținut că la data de 7.11.2007, soția reclamantului, numita -, a născut doi copii (gemem), printr-o singură naștere, respectiv pe - și --, ale căror certificate de naștere, în copie se află la filele 3 și 4 dosar nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA atașat prezentului dosar.
Reclamantul a solicitat indemnizația pentru creșterea copilului ( a fiecăruia din cei doi gemem) în baza prevederilor OUG nr. 148/2005 începând cu data de 7.-, data nașterii copiilor gemeni.
Potrivit conținutului cu nr. 9945/04.11.2008 și nr. 11149/09.12.2008, aflate la filele 7-8 dosar nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA atașat prezentului, pârâta i-a aprobat doar suma de 600 lei, cât legal se cuvine pentru un copil.
Această decizie este nelegală și netemeinică întrucât este în contradicție cu starea de fapt, respectiv soția reclamantului a născut doi copii printr-o singură naștere, deci sunt doi copii și nu un copil; și este în contradicție cu spiritul și scopul legii speciale aplicabile în materie, OUG nr. 148/2005. Astfel, conform art. 6 aHn.1 din OUG nr. 148/2005 potrivit cărora pentru creșterea copilului în " vârstă de până la doi ani, "concediul și indemnizația lunară se cuvin pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii."
Deci, prin prevederile art. 6 din OUG nr. 148/2005 se raportează acordarea indemnizației lunare pentru creșterea copilului la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor.
Sediul materiei care reglementează acest drept este stabilit de OUG nr. 148/2005 care stabilește și cuantifică durata indemnizației, precum și împrejurarea care generează acest drept. Potrivit art. 1 și an. 2 din OUG nr. 148/2005, împrejurarea care generează acest drept este nașterea copilului, iar pentru un copil născut părinții pot beneficia de concediu de doi ani și de o indemnizație de 600 lei lunar începând cu data de 7.11.2007 (data nașterii copiilor), pe perioada concediului de îngrijire copil. Scopul în sine al legii speciale este implicit stimularea natalității văzând și scăderea periculoasă a fenomenului.
Poziția în drept susținută de pârâtă, respectiv aplicarea an. 8 alin. l și 2 din HG nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei, nu poate fi însușită de instanță întrucât este de principiu că normele metodologice de aplicare a unei legi nu îi pot modifica conținutul de esență și nu pot fi in contradicție cu acesta.
În cauză a declarat recurs Agenția Județeană pentru Prestații Sociale T solicitând modificarea cu aplicarea art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, a sentinței și respingerea acțiunii.
În motivare recurenta susține că prima instanță a interpretat eronat prevederile art.6 din nr.OUG148/2005 acordarea indemnizației lunare pentru creșterea copilului la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor.
In ceea ce privește acordarea mai multor indemnizații, se învederează că potrivit dispozițiilor art.6 alin.(1) din OUG nr.148/2005, cu modificările și completările ulterioare, concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii adoptați, luați în plasament sau în plasament în regim de urgență ori încredințați în vederea adopției.
Textul menționat, cuprins in OUG nr.148/2005, cu modificările și completările ulterioare, prevede acordarea indemnizației pentru naștere și nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei nașteri.
Dispozițiile Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr.148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin HG nr. 1025/2006, cu modificările și completările ulterioare, definesc nașterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii.
Se mai arată că pin apariția OUG nr.148/2005, cu modificările ș completările ulterioare, indemnizația pentru creșterea copilului a devenit o prestație socială cu caracter universal bazată pe principiul solidarității sociale, care instituie o formă de protecție socială destinată familiilor cu copii în vârsta de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, din necesitatea îmbunătățirii echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor.
In temeiul dispozițiilor art.1 alin.(1) din OUG nr.148/2005 cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2009, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârsta de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunara în cuantumul stabilit de menționatul act normativ.
În acest sens, concediul pentru creșterea copilului în vârsta de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și indemnizația lunară corespunzătoare acestuia se cuvin unuia dintre părinții firești ai copilului, în cazul primelor 3 nașteri sau pentru primii 3 copii ai persoanei care a adoptat copilul, căreia i s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, cu excepția asistentului maternal profesionist, precum și persoanei care a fost numita tutore.
Astfel, dreptul la concediu, prevăzut de ordonanța, este un drept complex format din două componente indisolubil legate, cea nepatrimonială ce se constituie din perioada de 2, respectiv 3 ani, pe care persoana îndreptățită o dedică exclusiv creșterii copilului, și cea patrimonială, reprezentată de indemnizația lunară de care persoana beneficiază pe timpul acestei perioade. Or, se constată că aceste drepturi se exclusiv în considerarea calității pe care o are persoană îndreptățită, fiind drepturi cu caracter personal, netransmisibile. Sub acest aspect apare ca firească acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul de copii rezultați în urma unei nașteri, întrucât aceasta este aferentă concediului pentru creșterea copilului, de care persoana îndreptățită beneficiază în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.
De asemenea se mai arată că pronunțarea unei soluții în sensul admiterii cererii formulate de reclamant ar conduce la apariția unor discriminări între beneficiarii de astfel de prestații sociale, respectiv indemnizația pentru creșterea copilului, contravenind astfel dispozițiilor art.16 alin.(1) din Constituția României, republicată, potrivit cărora, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
Se menționează că indemnizația pentru creșterea copilului este o măsura de sprijin pentru familia în care vin pe lume unul sau mai mulți copii. Astfel, această prestație înlocuiește pe perioada concediului de creștere a copilului venitul salarial al părintelui care îndeplinește condițiile de acordare și optează pentru această formă de sprijin.
Examinând recursul pârâtei în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, se respinge ca nefondat pentru că:
Art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005 modificată privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede, că, concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. 2, după data de 1 ianuarie 2006.
Deci, potrivit legii, indemnizația pentru creșterea copilului se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri, nefăcându-se distincție între ipoteza când cele trei nașteri se produc succesiv, la intervale scurte de timp cum este cazul gemenilor sau tripleților sau când acestea au loc la intervale mari de timp, în situația nașterii unui singur copil.
Noțiunea de naștere din punct de vedere medical, reprezintă expulzarea fătului din uterul mamei, pe cale naturală și în situația sarcinii gemelare sau cu tripleți, are loc o expulzare succesivă a fiecărui, deci un fenomen multiplu de naștere.
Așa fiind, dreptul prevăzut de art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005 modificată se cuvine fiecărui rezultat dintr-o naștere, nu cum nelegal interpretează pârâta această prevedere legală, prin prisma Normelor metodologice de aplicare a ordonanței, aprobate prin HG nr. 1025/2006 modificate.
Curtea constată că aceste norme, care adaugă și modifică ordonanța în cauză, sunt emise cu încălcarea principiului constituțional al ierarhiei normelor juridice, în sensul că prin hotărâre de guvern nu este permisă modificarea unor dispoziții din lege, OUG nr. 148/2005 fiind aprobată prin Legea nr. 7/2007.
În consecință recursul pârâtei se respinge ca nefondat pentru motivele expuse, reținându-se că în prezent reglementarea cuprinsă în Legea nr. 239/2009 este conformă considerentelor din prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale T împotriva sentinței civile nr. 590/26.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Red. RO - 28.10.2009
Tehnored ML - 29.10.2009
2 expl/SM
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Ionel Barbă, Rodica
