Anulare act administrativ . Decizia 122/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.122/CA/2010-
Ședința publică din 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
- - - JUDECĂTOR 3: Marinescu Simona
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal declarat de reclamanta- " " SRL,cu sediul în,-, jud.B în contradictoriu cu intimatul pârâtINSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ AL JUDFEȚULUI B,cu sediul în O,-/A jud.B, împotriva sentinței nr.588/CA din 9 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul nu este timbrat, deși recurenta debitoare a fost citată pentru termenul de azi cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 2 lei, plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, că intimatul pârât a depus la dosar întâmpinare prin care solicită judecarea cauzei și în lipsă în baza prevederilor art.242 Cod procedură civilă, la care a anexat xerocopiile deciziei nr.906/CA/2009 a Tribunalului Bihor și sentinței nr.982/2008 a Judecătoriei Salonta, precum și faptul că, cauza se află la primul termen de judecată în recurs, după care:
Instanța,din oficiu invocă excepția de netimbrare și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.588/CA din 9 octombrie 2009, Tribunalul Bihora respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta - SRL, cu sediul în, str. - nr.26, jud. B, în contradictoriu cu pârâta INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ AL JUDEȚULUI B, cu sediul în O,-/A, jud. B, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 23.10.2007, reclamanta - SRL a fost supusă unui control tematic privind respectarea prevederilor art.16 alin.1 Codul muncii. În acest sens, s-a încheiat procesul verbal de control nr.19149/23.10.2007, constatându-se comiterea unor abateri la respectarea normelor de legislația muncii și s-a întocmit un plan de măsuri cuprins în anexa 3 la procesul verbal, respectiv s-a dispus obligarea reclamantei să încheie contracte individuale de muncă pentru salariații și - pentru perioada 02.08.2007 - 12.08.2007 și respectiv G și pentru perioada 01.08.2007 - 12.08.2007. De asemenea, s-a dispus obligarea societății la înregistrarea la ITM a acestor contracte individuale de muncă până la data de 12.11.2007. Totodată, s-a dispus obligarea societății la calcularea și achitarea sporului pentru orele prestate de salariații societății în zilele de sâmbătă și duminică pentru lunile august și septembrie 2007 și instituirea obligativității respectării de către societatea reclamantă a prevederilor art.132 Codul uncii.
Reclamanta contestă măsurile instituite în sarcina sa prin anexa 3 la procesul verbal, arătând în esență că salariații în discuție au avut contract individual de muncă pe întreaga perioada în care și-au desfășurat activitatea și că a acordat zile libere salariaților care au prestat muncă în zilele de sâmbătă și duminică în cadrul societății reclamante.
Din foaia colectivă de prezență întocmită pentru luna august 2007, aflată la fila 23 dosar, rezultă că cei patru salariați menționați în procesul verbal de control au fost prezenți la serviciu începând cu data de 1 august ( G și ) și respectiv cu data de 2 august ( și -). Din contractele individuale de muncă întocmite pe seama acestor salariați rezultă că aceștia și-au început activitatea la data de 13.08.2007. Din declarația olografă a numitului -, dată în fața inspectorilor ITM, aflată la fila 40 dosar, rezultă că acesta a început activitatea în cadrul societății reclamante începând cu data de 01.08.2007.
Susținerile reclamantei, conform cărora data reală a începerii activității salariaților menționați în anexa la procesul verbal este data de 13 august 2007, s-a reținut că, nu pot fi reținute, întrucât este ilogic ca pe foaia colectivă de prezență să fie pontate anumite persoane care nu desfășurau activitate la acea unitate în perioada pontată. Mai mult, din declarația dată în fața inspectorilor de muncă, se confirmă neveridicitatea susținerilor societății reclamante. De precizat că prin decizia nr.906/R/CA/2009 a Tribunalului Bihor, s-a constatat irevocabil săvârșirea de către societatea reclamantă a contravenției prevăzută de art.276 alin.1 lit.e Codul muncii, reținută de inspectorii ITM prin procesul verbal de constatare a contravențiilor seria - nr.1699/23.10.2007, întocmit în baza procesului verbal de control ce face obiectul prezentului dosar, reținându-se că societatea reclamantă a primit la muncă cele 4 persoane consemnate în anexa la procesul verbal de control fără a le încheia contracte individuale de muncă pentru întreaga perioadă în care au desfășurat activitate. Ca o consecință a constatării temeiniciei și legalității măsurii dispuse la pct.1-1 și ținând cont de dispozițiile art.8 din Legea nr.130/1999, conform cărora angajatorul are obligația să înregistreze contractul individual de muncă la ITM, instanța a menținut ca temeinică și legală și măsura dispusă la pct.2-1 din procesul verbal de control atacat.
Referitor la măsura instituită la pct.3-2 din procesul verbal de control atacat, respectiv neacordarea sporului pentru munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică, instanța a constatat, din foile colective de prezență aferente lunilor august și septembrie 2007, că în cadrul societății reclamante s-a desfășurat activitate în zilele de sâmbătă și duminică.
Conform disp.art.132 Codul muncii, "repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regula sâmbăta si duminică. În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern. În situația prevăzuta la alin. (2) salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă".
Din pontajele aferente perioadei în discuție, rezultă că salariații reclamantei, deși au desfășurat activitate în zilele de sâmbătă și duminică, nu au beneficiat de zile libere acordate de legiuitor prin textul de lege mai sus amintit, iar reclamanta nu a putut face dovada prin nici un mijloc de probă că ar fi achitat sporul pentru aceste activități. Prin urmare, instanța a constatat că și această măsură, atacată de reclamantă, este temeinică și legală.
Văzând caracterul de foc continuu al activității societății reclamante desprins din pontajele aflate la dosar, instanța a constatat că și măsura instituită la pct.4-2 din planul de măsuri, respectiv obligativitatea societății reclamante de a respecta dispozițiile legale cu privire la munca în zilele de sâmbătă și duminică și pe viitor este temeinică și legală.
Față de aceste considerente și văzând în drept și dispozițiile Codului muncii și ale Legii nr.130/1999, instanța a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă și a menținut ca legale și temeinice măsurile dispuse de pârâtul ITM B la anexa 3 la procesul verbal de control nr.19149/ 23.10.2007.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta - " " SRL, solicitând admiterea recursului, în principal, casarea sentinței atacate cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea în totalitate a sentinței, în sensul admiterii acțiunii, cu consecința anulării măsurilor dispuse în anexa 3 la procesul verbal nr.19149/23.10.2007, întocmit de B, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, arată reclamanta că în ceea ce privește măsurile legate de munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică pentru lunile august 2007 și septembrie 2007, inspectorii au neglijat în totalitate prevederile art.131/1 și ale art.132 din Codul muncii. Conform articolului menționat, munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică poate fi compensată prin două metode: fie de a acorda sporul pentru zilele de sâmbătă și duminică, fie de a beneficia de zile libere.
Din fișele de evidență colectivă depuse la dosar rezultă că societatea reclamantă a ales metoda acordării de zile libere.
de compensare prevăzute de Codul muncii, fiind alternative, este evident, arată reclamanta, că are dreptul să aleagă care dintre cele două metode adoptă. În speță, reclamanta a adoptat metoda reducerii programului de lucru, iar în această situație, consideră că obligarea sa la achitarea unor sporuri este nelegală și neîntemeiată.
În ceea ce privește măsura obligării la încheierea retroactivă a unor contracte individuale de muncă, consideră reclamanta că și această măsură este netemeinică și nelegală.
Sub aspectul temeiniciei, consideră că nu s-a dovedit existența raporturilor de muncă dintre reclamantă și persoanele menționate în procesul verbal.
Inspectorii ITM au ajuns la concluzia greșită că persoanele menționate au lucrat în interesul societății, verificând doar foile de pontaj, în care din eroare figurau în perioada 02.08.2007 - 12.08.2007, un număr de patru persoane, care aveau contract individual de muncă doar din data de 12.08.2007.
În afara foii de pontaj pe luna august 2007, care în opinia reclamantei nu dovedește nimic, nu există nici un alt element care ar sprijini teoria inspectorilor ITM privind existența raporturilor de muncă.
Sub aspectul legalității măsurii, arată reclamanta că nu există nici o prevedere legală în baza căreia o persoană juridică să fie obligată la încheierea retroactivă a unui contract individual de muncă, măsura luată fiind lipsită de orice temei juridic.
Concluzionează că, nu este sancționată neîncheierea contractului de muncă, numai primirea la muncă a persoanelor fără contract individual de muncă, iar aceste persoane au declarat că nu au prestat muncă la societatea reclamantă anterior datei de 13.08.2007.
În drept a invocat prevederile art. 299 - 316 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul pârât Inspectoratul Teritorial d e Muncă al Județului B, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică.
Recursul nu a fost timbrat, iar la termenul din 18 februarie 2010, instanța din oficiu a invocat excepția de netimbrare a acestuia.
Asupra excepției invocate, instanța de recurs reține următoarele:
Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în Legea nr.146/1997, cu modificările ulterioare.
Potrivit prevederilor art.11 din această lege, cererile pentru exercitarea căilor ordinare de atac împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din: taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani soluționată de prima instanță; sau taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani, în speță recurenta datorând 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Deoarece recurenta nu a depus odată cu recursul declarat, taxa de timbru aferentă, conform prevederilor art.302/1 Cod procedură civilă, instanța a dispus citarea acesteia cu mențiunea timbrării recursului cu suma de 2 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, până la primul termen de judecată fixat în cauză, respectiv 18 februarie 2010 (dovadă fila 8 din dosar).
Neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancționează potrivit art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, cu anularea acțiunii sau cererii.
Astfel, constatând că, recursul nu a fost timbrat anticipat și că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare, potrivit mențiunii din citația transmisă pentru termenul din 18 februarie 2010 și că nu operează scutirea legală de obligația timbrării, curtea de apel urmează a da eficiență dispozițiilor art.20 alin.1 și 3 din Legea nr.146/1997, respectiv ale art.3 și 9 din nr.OG32/1995 cu modificările ulterioare și va anula ca netimbrat recursul.
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ANULEAZĂ ca netimbrat recursul declarat de - " " SRL, împotriva sentinței nr.588 din 9 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- jud. fond. -
- tehnoredact. - 4 ex.
- 23.02.2010
2 com. ________ cu:
- - " " SRL,
- INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ AL JUDFEȚULUI B,
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Filimon Marcela, Marinescu Simona
