Anulare act administrativ . Decizia 122/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 122/
Ședința publică din 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta MEDIA cu sediul în B, sector 2,-, înregistrată la Registrul Comerțului B sub nr. J40/119/06.01.2004, CUI, nr. RO -, împotriva sentinței nr. 114 din 23.02.2009, pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția Contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 26 ianuarie 2010, desfășurarea dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat pentru ziua de astăzi, 28 ianuarie 2010.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.114/23.02.2009 s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei MEDIA, întrucât această parte este succesoarea în drepturi și obligații a, și de asemenea, s-a respins acțiunea formulată de MEDIA B, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Tg.M și, având ca obiect anularea autorizației de construcție nr.842/27.02.2007.
În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că, prin actul atacat a fost autorizată amplasarea de panouri publicitare pe fațada clădirii situate în Târgu M, P-ța victoriei, nr.31, la solicitarea pârâtei și că, această autorizație a fost emisă în baza certificatului de urbanism nr.1264/29.05.2007, a titlului de proprietate asupra apartamentului afectat direct de amplasamentul panoului respectiv, precum și de avizul De asemenea, s-a reținut că, emiterea autorizației a fost făcută cu respectarea disp. art.2 alin.21din Legea nr.50/1991, cu mențiunea că, deși cererea de autorizare a fost făcută de proprietarul unui singur apartament din imobilul din P-ța -, nr.31, emiterea autorizației a fost legală, întrucât prin certificatul de urbanism nu s-a prevăzut că este necesar acordul reclamantei pentru emiterea autorizației.
Nu a fost reținut drept concludent, în cauză, argumentul reclamantei, potrivit căruia aceasta ar fi avut exclusivitate asupra dreptului de a amplasa afișe publicitare pe peretele imobilului, întrucât reclamanta nu justifică vreun drept real asupra imobilului, ci doar un atribut al acestuia - drept de folosință - și că acest drept nu poate nega dreptul altui proprietar de a dispune de bunul său, respectiv dreptul pârâtei, referitor la apartamentul său.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal reclamanta, criticând hotărârea atacată ca nelegală prin prisma dips.art.304 pct.7, 9 și 10 Cod procedură civilă, motivând doar generic incidența acestor motive de nelegalitate a hotărârii atacate.
Astfel, s-a arătat că, instanța a omis eronat aspectele invocate prin acțiune, că eliberarea autorizației s-a făcut în baza unei documentații false, ce reflectă o stare de fapt contrară realității; că s-au încălcat la emiterea autorizației disp.art.3 lit.c din Legea nr.114/1996, în raport de care era necesar acordul tuturor proprietarilor imobilului și că, actul contestat a fost eliberat cu nesocotirea dreptului reclamantei, obținut anterior; emiterii actului atacat, act care de altfel creează o stare de incompatibilitate între calitatea pârâtei - notar public - și caracterul actului - eliberat pentru desfășurarea de activități comerciale.
Prin întâmpinare, pârâtul Municipiul Tg.M, prin primar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât actul atacat a fost emis în virtutea contractului de închiriere a pârâtei și, că actul în baza căruia au fost amplasate panourile reclamantei - contract de închiriere din 18.03.199 - a expirat în 2004, și că actul atacat a fost emis cu respectarea formelor legale.
Examinând hotărârea atacată prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu, potrivit art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
procesuală activă a reclamantei este generată de calitatea de beneficiară autorizației de construcție nr.36 și 531/19.01.1999, respectiv 28.06.1999, prin care s-a autorizat montarea a mai multor panouri publicitare, pe fațada clădirii în cauză.
Pe de altă parte, nu poate fi contestată manifestarea de voință a proprietarilor imobilului în cauză, prin care aceștia și-au exprimat acordul în ceea ce privește amplasarea panourilor aparținând reclamantei, pe fațada imobilului în care aceștia dețin apartamente, ceea ce conduce la concluzia logică, firească, că reclamanta a beneficiat de acordul proprietarilor, între aceștia fiind și, proprietarul anterior al imobilului, dobândit de pârâta de la acesta.
Este mai presus de orice îndoială împrejurarea că cele două contracte încheiate de reclamantă - nr.36 și 531/1999 și-au produs efectele juridice urmărite de ambele părți contractante, dar în aceeași măsură este la fel de cert că în privința ambelor convenții a operat tacita relocațiune, întrucât din materialul probator administrat în cauză nu a rezultat că acestea ar fi fost denunțate de către vreuna dintre părți.
Pe de altă parte, potrivit notificării comunicate de către una dintre părțile contractante (40 dosar de fond), numitul, acesta a comunicat reclamantei împrejurarea că noul proprietar al unuia dintre apartamentele situate în imobilul în cauză, a devenit pârâta, căreia urmează așadar, a-i fi atribuită contravaloarea chiriei aferentă apartamentului.
În acest caz, nu poate fi omisă împrejurarea că obligația ce greva imobilul, obligație ce revenea și pârâtei, era una scriptae în rem, reglementată de altfel de art.1441 Cod civil, ceea ce însemna că aceasta era ținută să respecte dreptul reclamantei.
Faptul că o parte din plăți au fost efectuate de reclamantă către pârâta, cu titlu de chirie datorată contractual, probează împrejurarea că pârâta avea cunoștință despre dreptul de folosință al reclamantei, ce greva proprietatea acesteia, și că a achiesat la efectuarea plăților.
În aceste condiții, atât solicitarea de emitere a unei noi autorizații, cât și emiterea efectivă a acesteia, cu acordul pârâtei, dar cu nesocotirea obligațiilor ce reveneau tocmai acesteia, conduc la concluzia că, actul atacat nu se poate bucura de prezumția de legalitate, conferită de lege unui asemenea act administrativ, cu atât mai mult cu cât, în mod nejustificat în cererea de urbanism, act premergător autorizației atacate, se solicită doar acordul proprietarului apartamentului devenit afectat de amplasarea panoului publicitar, adică tocmai cel al pârâtei.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că recursul promovat în cauză este întemeiat, potrivit art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, fiind realizat motivul de nelegalitate prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, ceea ce atrage modificarea hotărârii atacate și pe cale de consecință, admiterea acțiunii reclamantei MEDIA B, și anularea actului administrativ atacat.
Incidența acestui motiv de nelegalitate face superfluă cercetarea și a celuilalt motiv invocat prin cererea de recurs, cel prev. de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, iar în ceea ce privește celălalt motiv indicat, cel prev. de art.304 pct.10 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că ab initio, cercetarea acestuia nu se impune, întrucât acesta a fost abrogat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta MEDIA, cu sediul în B, sector 2,-, împotriva sentinței nr. 114/23.02.2009 a Tribunalului Mureș.
Modifică hotărârea atacată în sensul că admite acțiunea reclamantei-recurente MEDIA, B, formulată în contradictoriu cu Primăria Municipiului Târgu M, și dispune anularea Autorizației de Construcție nr. 842/27.07.2007 a pârâtei Primăria Municipiului Târgu
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, la 26 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.CC/5 exp.
15.03.2010
Jd.fd.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
