Anulare act administrativ . Decizia 1221/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA nr. 1221
Ședința publică din data de 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 2: Valentin Niță
JUDECĂTOR 3: Maria Pohoață
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâțiiMinisterul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166 județul D șiAdministrația Fondului pentru Mediu,cu sediul în B, nr. 294, -orp A, sectorul 6, prin reprezentanții lor legali, împotriva sentinței nr.464 din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în M,-,. 18 B. 31 județul D și pârâtaAdministrația Finanțelor Publice, cu sediul în M,-, județul
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-reclamant, reprezentat de avocat din Baroul Dâmbovița, lipsind recurenții- pârâți Ministerul Finanțelor Publice - D, Administrația Fondului pentru Mediu și intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că recurentele au solicitat, prin motivele de recurs, judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 Cod proc. civ. iar intimatul-reclamant a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare la motivele de recurs.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-reclamant, invocă excepția tardivității recursului formulat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, având în vedere că hotărârea recurată a fost comunicată acestei pârâte la data de 13.07.2009, iar recursul a fost formulat la data de 30.07.2009, la o zi peste termenul prevăzut de lege.
Solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca fiind tardiv formulat.
Cu privire la recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice- prin
D, solicită respingerea ca nefondat și menținerea sentinței ca temeinică și legală, avându-se în vedere disp. art. 148 alin.2 și 4 din Constituția României. Solicită obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița -Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr-.2009, reclamantul a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Administrația Finanțelor Publice M și Administrația Fondului pentru Mediu pentru obligarea pârâților la restituirea sumei de 4981lei, achitată cu titlul de taxă pentru poluare pentru autovehiculul proprietatea sa.Solicita ca suma respectiva sa-i fie restituita reactualizata avandu-se in vedere,rata dobanzii calculata de la data plații pana la restiturea efectiva.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism marca Merceds - Benz, iar la înmatricularea acestuia a fost obligat să plătească o taxă fiscala în valoare de 4981 lei.
Reclamantul susține că această taxă, prevăzută de OUG nr.50/2008, este într-o contradicție vădită cu dispozițiile art. 25, art. 28 și art. 90 din Tratatul Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Reclamantul a mai arătat că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Totodată, a arătat că a formulat cerere de restituire a taxei la Administrația Finanțelor Publice M, cerere care i-a fost respinsă.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii arătând că, obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin. 2 din Constituție și cea specială prevăzută de art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești.
S-a considerat că taxa de poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, Comisia Europeană nefiind împotriva perceperii unei astfel de taxe ci doar a modului de determinare a acesteia. In plus, nu există temei legal pentru restituirea taxei, care a fost plătită benevol.
Pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în primul rând, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, apreciind că nu sunt întrunite cerințele art.8 și 9 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
Pe fondul cererii s-a reiterat poziția exprimată de DGFP D in sensul că taxa de poluare reglementată de OUG nr.50/2008 este perfect compatibilă cu aquis-ul comunitar. S-a considerat că nu s-a contestat de către Comisia europeană instituirea taxei ca atare, solicitându-se doar reașezarea modalității de calcul in sensul armonizării legislației românești cu cea europeană. OUG nr.50/2008 a stabilit prin prevederile sale măsuri care corespund pe deplin prevederile art.90 din Tratat, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal. Procedura demarată de Comisia Europeană împotriva României a fost ridicată in 29 01 2009, urmare faptului că noua reglementare era compatibilă cu art 90 din Tratat.
S-a mai considerat că pentru aplicarea art.90 din Tratat este necesar să se ia in considerare nu numai valoarea impozitului intern, care se aplică direct sau indirect produselor naționale și produselor importate, ci și baza de impozitare și modalitățile de percepere a impozitului in cauză, reclamantul trebuind să producă probe din care să rezulte fără dubiu că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care reclamantul și-a achiziționat autoturismul.
Prin sentința nr. 464 din 23 iunie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Administrația Finanțelor Publice și Administrația Fondului pentru Mediu B să restituie reclamantului suma de 4981lei, reprezentând taxă poluare, reactualizată cu dobânda legală calculată de la data plății, până la data restituirii sumei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că sunt nefondate criticile exprimate de către pârâți prin întâmpinare cu privire la inadmisibilitatea acțiunii, deoarece reclamantul a depus la dosar dovada îndeplinirii procedurii prealabile, acesta solicitând restituirea taxei de poluare, conform adresei de la fila 5, pentru care pârâta DGFP D, prin adresa nr.14675/14 04 2009, răspuns respingând cererea.
In același sens acțiunea reclamantului nu poate fi considerată inadmisibilă întrucât procedura contenciosului administrativ reprezintă singura cale prin care acesta poate solicita restituirea unei sume percepută de către Statul Român, prin instituirea unei taxe în temeiul unui act normativ intern apreciat ca fiind contrar dreptului comunitar.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, deoarece, potrivit art.28 din tratatul UE versiunea consolidată, Uniunea este alcătuită dintr-o uniune vamală care reglementează ansamblul schimburilor de mărfuri și care implică interzicerea, între statele membre, a taxelor vamale la import și la export și a oricăror taxe cu efect echivalent, precum și adoptarea unui tarif vamal comun în relațiile cu țări terțe. În conformitate cu art.30 și 31 din tratat, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal. Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Instanța de fond a coroborat aceste prevederi cu dispozi iile art. 110( ex-articolul 90 par.1) din Tratatul Uniunii Europene, versiunea consolidată, care precizează în mod expres că niciun stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin hotărârea CJE, în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în
4
condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, reține instanța de fond, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe niciun fel de taxă de poluare pentru autoturismele deja înmatriculate aici. Mai mult, prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa pe poluare a fost introdusă în legislația internă de abia în anul 2008.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
În ceea ce privește Constituția României, de la 1 ian. 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Potrivit OUG nr 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin <LLNK 12003 211 50BP01 0 81>Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art 3). Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art 3 alin 2 și art 9 alin.1). Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art 4 lit a), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art 14 alin 1), rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin 1).
Pentru a interpreta corect acest act normativ și a identifica intenția legiuitorului, instanța de fond a utilizat interpretarea teleologică (după scop): În expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG 50/2008, este menționat în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic. Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este, în principiu, corect - `poluatorul plătește` -, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Conform OUG 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 (art II). Aceste prevederi se aplică până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv (art III).
OUG 208/2008 a fost abrogată prin OUG nr 218/2008 privind modificarea <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.Conform art III al acesteia, (1) Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008. (2) Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 și 2. Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi, înmatriculate în România după intrarea în vigoare a OUG 50/2008.
În cauza de față instanța de fond a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor 110( ex-articolul 90 par.1) dar și a art.28-31 din Tratat.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor 110( ex-articolul 90 par.1) din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul 110( ex-articolul 90 par.1) din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Revenind la prevederile OUG nr. 50/2008, instanța de fond a reținut că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs in țară sau în alt stat membru UE, dacă este inmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Iar ca urmare a adoptării nr.OUG 218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea consumatorilor a devenit mai evidentă: a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm3(or, este de notorietate că în România sunt produse autoturisme cuaceste caracteristici) care se înmatriculează pentru prima data în România în perioada 15.12.2008 - 31.12.2009, astfel încât consumatorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat în România. Se protejează astfel producția internă, aspect ce reiese explicit din preambului nr.OUG 208/2008 și 218/2008, potrivită căruia: `Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economiaromânească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare`
OUG nr. 50/2008 este contrară 110( ex-articolul 90 par.1) din Tratatul Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când
produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Co- Srl delle finanze dello Stato - în speță, taxă menită să descurajeze importul de banane în Italia).
Asupra încălcării art.28 ș i implicit a art. 110( ex-articolul 90 par.1) din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg (Camera a treia) prin hotărârea din 11 decembrie 2008, Comisia Comunită ilor Europene/Republica Austria Cauza C-524/07 privind eîndeplinirea obliga iilor de către un stat membru Articolele 28 CE ș i 30 CE Înmatricularea vehiculelor de ocazie vechi înmatriculate anterior în alte state membre Cerin e tehnice privind emisiile poluante ș i nivelul sonor Sănătate publică Protec ia mediului) (2009/C 32/15).
Astfel, s-a re inut prin dispozitiv că rin p. impunerea obliga iei ca, în vederea primei înmatriculări în Austria, autovehiculele înmatriculate anterior în alte state membre care, din cauza vechimii, nu au făcut obiectul unei proceduri comunitare de omologare, să respecte valori limită în materie de emisii poluante i de zgomot mai stricte decât cele pe care trebuiau să le respecte ini ial, în special valorile prevăzute de Directivele 93/59/CEE a Consiliului din 28 iunie 1993 de modificare a Directivei 70/220/CEE privind apropierea legisla iilor statelor membre referitoare la măsurile preconizate împotriva poluării aerului cu emisiile poluante provenite de la autovehicule ș i 92/97/CEE a Consiliului din 10 noiembrie 1992 de modificare a Directivei 70/157/CEE privind apropierea legisla iilor statelor membre referitoare la nivelul sonor admis i la sistemul de evacuare al autovehiculelor, în condi iile în care vehiculele cu acelea i caracteristici ș i care sunt deja autorizate să circule în Austria nu sunt supuse acestei cerin e cu ocazia reînmatriculării în acest stat membru, face Republica Austria și nu ndeplinește obliga iile care îi revin în temeiul articolului 28 CE.
În final, prima instanțăa reținut că suma plătită de reclamat nu a fost datorată potrivit legislației comunitare,iar taxa trebuie restituită. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 și parag. 61-70).
Astfel, pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta va fi obligată să achite si folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la 1082 Cod Civil, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 alin 3 din OG 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii integrale si efective.
Împotriva acestei sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Fondului pentru Mediu criticând-o pentru nelegalitate si solicitând modificarea in tot a acesteia si pe fond respingerea acțiunii promovata de către reclamant.
Paratul Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP critica sentința instanței de fond pe aspect de nelegalitate in sensul ca aceasta este data in contradicție cu dispozițiile legale in vigoare respectiv OUG 50/2008,situație ce prejudiciază bugetul consolidat al statului.
Mai susține recurentul ca obligația de armonizare a legislației interne cu cea comunitara revine legislativului si nu instanțelor judecătorești.
Existenta unei taxe de poluare mai arata recurentul nu contravine dispozițiilor art 90 alin 1 din Tratatul Comunitații Europene.
La rândul sau recurenta Administrația Fondului pentru Mediu critica sentinta instantei de fond tot pe aspecte de neleaglitate arătând in esența ca taxa pentru poluare instituita prin OUG 50/2008 este in acord cu principiile comunitare,respectiv cu prevederile art 90 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene.
In forma publicata in aprilie 2008,OUG 50/2008 stabileste prin prevederile sale,arata recurenta,masuri care corespund pe deplin prevederilor art 90 din Tratatul de institure a Comunitatii Europene,taxa fiind neutra din punct de vedere fiscal,Comisia Europeana a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei auto propusa de Guvern,in care emisiile sunt luate in considerare la taxarea masinilor Euro 4 si Euro 3,iar pentru autovehiculele noi,cu o durata lunga de folosire,sunt calculati coeficienți mai mari decât pentru mașinile mai vechi,criteriul principal de calcul fiind insa emisiile poluante.
Ca atare atâta timp cat chiar Comisia Europeana a recunoscut ca taxa de poluare institute prin OUG nr 50/2008 corespunde normelor comunitare,nu se poate retine ca prin instituirea acestei taxe se creează o discriminare de regim fiscal si ca aceasta taxa contravine dispozițiilor art 90 din Tratatul Comunitatii Europene,așa cum gresit a stabilit instanța de fond.
Curtea analizând sentința instanței de fond prin prisma criticilor formulate de recurenti având in vedere actele dosarului si dispozițiile legale in materie constata ca recursurile sunt întemeiate dar pentru considerentele ce se vor retine in continuare.
Astfel se retine ca reclamantul a platit cu ocazia înmatriculării unui autoturism achiziționat din Germania marca Mercedes -Benz taxa de poluare reglementata de OUG 50/2008 in cuantum de 4981 lei.
Cuantumul taxei de poluare a fost stabilit prin decizia de calcul a taxei de poluare emisa sub nr 48064/14.12.2008 ( fila 11 dosar ), de care reclamantul a luat la cunoștința din moment ce cuantumul a fost achitat prin chitanta nr -/12.12.2008.
Cum decizia de calcul al taxei pe poluare reprezintă un act administrativ fiscal, contestarea acesteia poate fi făcuta numai in limita termenelor si procedurii speciale prevăzuta de OG 92/2003 privind Pr.fiscala.
Art 205 alin 1 din Pr.Fiscala arata ca împotriva actelor administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii,iar alin 2 stipulează ca este indreptatit la contestație numai cel care se considera ca a fost lezat in drepturile sale.
Art 206,207 si 209 din pr fiscala arata in mod expres forma si conținutul contestației,termenul de depunere a acestuia si organul competent aos oluționa.
Astfel contestația se formulează in scris si va cuprinde datele de identificare ale contestatorului,obiectul contesatiei,motivele de fapt si de drept,dovezile pe care se întemeiază,semnătura contestatorului.Aceasta se depune in termen de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ sub sancțiunea decăderii la organul competent care in speța era DGFP D, care la rândul sau avea obligația de a emite o decizie de soluționare.
Împotriva deciziei astfel emisa de organul competent potrivit art 218 alin 2 din OG 92/2003 cel nemulțumit o poate contesta la instanțele de contencios administrativ
In cauza din verificarea actelor dosarului rezulta ca reclamantul nu a respectat dispozițiile procedurale reglementate de Pr.Fiscala sus enunțate,obligatorii,motiv pentru care acțiunea formulata direct la instanța de contencios administrativ este inadmisibila.
Aceasta cu atât mai mult cu cat,prin decizia de calcul de care reclamantul a luat la cunoștința este menționata procedura de urmat,dar pe care reclamantul nu a respectat-
de considerentele de mai sus Curtea in raport cu dispozițiile art 312 alin 3 coroborat cu art 304 pct 9.Pr.Civ va admite recursul va modifica in tot sentința si pe fond va respinge acțiunea ca inadmisibila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâțiiMinisterul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166 județul D și Administrația Fondului pentru Mediu, cu sediul în B, nr. 294, -orp A, sectorul 6, prin reprezentanții lor legali, împotriva sentinței nr.464 din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în M,-,. 18 B. 31 județul D și pârâtaAdministrația Finanțelor Publice, cu sediul în M,-, județul D și, în consecință:
Modifică în tot sentința nr.464 din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în sensul că respinge acțiunea, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red AU
tehnored MC/AU/6 ex/ 26. 10.2009
f- Trib.
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță, Maria Pohoață
