Anulare act administrativ . Decizia 1229/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1229
Ședința publică de la 03 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Alina Răescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.854 din 12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant, asistat de avocat și intimata pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR O prin consilier juridic, lipsind intervenientul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Consilier juridic pentru intimata pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR depune înscrisuri care privesc atât cererea de intervenție, cât și fondul cauzei, reprezentând copii după Ordinul nr.27633/14.03.2008 emis de, adresa nr.5455/07.05.2008, emisă de O către Judecătoria Slatina, Rezoluția din 29 februarie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, în dosarul nr.5063/P/2007, adeverința nr.34/26.05.2008, emisă de O, adeverința nr.6253/29.05.2008, emisă de O, Decizile nr.129/20.06.2006, nr.150/29.08.2007, nr. 155/25.09.2007, emise de
Instanța pune în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție formulată de în interesul intimatei pârâte DSVSA
Avocat pentru recurentul reclamant susține că cererea de intervenție este inadmisibilă, având în vedere că decizia contestată este semnată de către intervenient, în calitate de director al unității.
Arată că intervenientul nu justifică un interes legitim în formularea acestei cereri și nu poate avea calitate procesuală, întrucât în prezent nu mai este director al unității, această calitate încetând prin pensionare.
În consecință, solicită respingerea cererii de intervenție accesorie formulată de.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR lasă la aprecierea instanței cu privire la admisibilitatea cererii de intervenție accesorie.
Instanța admite în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de în interesul intimatei pârâte DSVSA
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părților.
Avocat pentru recurentul reclamant susține că instanța de fond a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor art.29 alin.3 din Legea nr.188/1999, reținând că a candida la o funcție este echivalent cu fi propus într-o funcție.
Arată că nu s-a depus o candidatură formală, însă prin cererea formulată la data de 08.08.2007, reclamantul și-a exprimat opțiunea în sensul că a înțeles să demisioneze din funcția de conducere sindicală, îndeplinindu-și astfel obligația legală de opțiune, deși nu a adus la cunoștința pârâtei opțiunea sa, aceasta emițând, la data de 20.08.2007 atât o adresă de atenționare, cât și decizia de suspendare din funcție.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la cererea de intervenție accesorie, solicită respingerea acesteia.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală, conform celor arătate în întâmpinare.
Referitor la cererea de intervenție formulată de, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 854 din 12 decembrie 2007, Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a respins contestația formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția Sanitar Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin decizia nr.149 din 20.08.2007 emisă de DSVSA O, reclamantul a fost suspendat din funcția publică de conducere - Serviciu Laborator - DSVSA O, pe perioada exercitării de către acesta a funcției de Vicepreședinte al Sindicatului Liber al personalului sanitar-veterinar
La pronunțarea deciziei au fost avute în vedere prevederile art. 29 al. 3 și art. 94 al.1 lit. din Legea nr.188/1999 R privind Statutul funcționarului public precum și prevederile Regulamentului de organizare și funcționare al DSVSA
S-a mai reținut că la data emiterii deciziei, reclamantul îndeplinea funcția publică de conducere - Serviciu Laborator DSVSA O, iar în data de 26.07.2007, conform procesului verbal înregistrat la nr. 10 din 27.07.2007, reclamantul a fost ales în funcția de Vicepreședinte al Sindicatului din cadrul DSVSA O, funcție incompatibilă cu cea de Serviciu Laborator.
Potrivit art. 29 al.3 din Legea 188/1999 R, în situația în care funcționarii publici de conducere sunt aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale, aceștia au obligația ca în termen de 15 zile de la alegerea în organele de conducere ale organizațiilor sindicale să opteze pentru una dintre cele două funcții.
La același alineat se prevede că, în cazul în care funcționarul public optează pentru desfășurarea activității în funcția de conducere în organizațiile sindicale, raporturile de serviciu ale acestuia se suspendă pe o perioadă egală cu cea a mandatului în funcția de conducere din organizația sindicală.
Până la data emiterii deciziei de suspendare din funcție, respectiv 20.08.2007, reclamantul nu a adresat o cerere către conducerea intimatei prin care să opteze pentru una dintre cele două funcții, fiind depășit termenul de 15 zile de la alegerea în organele de conducere ale organizațiilor sindicale.
Tribunalul a apreciat că faptul că reclamantul a adresat o cerere privind demisia din funcția sindicală către liderul de sindicat, respectiv cererea nr. 14 din 8.08.2007, nu-l exonerează pe reclamant de îndeplinirea obligației prevăzută la art. 29 al. 3 din Legea 188/1999 R, de a se adresa conducerii instituției în care își exercită funcția publică, acesta neputându-se prevala de necunoașterea legii cât timp îndeplinea o funcție publică de conducere.
Depunerea candidaturii la alegerile pentru funcția de vicepreședinte al sindicatului, exprimă clar voința reclamantului de a desfășura această activitate, astfel că decizia emisă de conducerea DSVSA O, în lipsa opțiunii reclamantului pentru una din cele două funcții, este temeinică și legală, raportat la prevederile art. 29 al.3 din legea menționată și în concordanță cu dispozițiile art. 94 alin.1 lit. în care se arată că raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcționarul public desfășoară activitate sindicală pentru care este prevăzută suspendarea în condițiile legii.
Împotriva sentinței a declarat recurs care a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
Un prim motiv de recurs se referă la aspectul că instanța de fond reține situații de fapt neconforme cu realitatea, în sensul că în ziua de 26.07.2007 ar fi candidat la o funcție de conducere în cadrul Adunării generale a membrilor de sindicat de pe lângă și în urma depunerii candidaturii a fost ales în funcția de vicepreședinte al organizației sindicale.
Arată recurentul că așa cum reiese și din procesul - verbal încheiat cu ocazia ședinței, nu și-a depus candidatura pentru o funcție de conducere în organizația sindicală, ci a fost propus, iar propunerea a fost supusă votului fiind ales în funcția de vicepreședinte al organizației sindicale ca urmare a voturilor exprimate în favoarea sa.
Recurentul precizează că avea cunoștință de incompatibilitatea existentă între funcția de conducere sindicală și cea de funcționar public șef serviciu și în consecință la 08.08.2007 printr-o cerere înaintată liderului de sindicat și înregistrată în registru sub nr.14/2007 și-a dat demisia din funcția de vicepreședinte, solicitând totodată liderului sindical să înștiințeze conducerea O de acest fapt.
Un al doilea motiv de recurs vizează faptul că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art.29 alin.3 din Legea nr.188/199 R încălcând principiul potrivit căruia acolo unde legea nu dispune nu se poate adăuga.
Precizează recurentul că din cuprinsul articolului 29 alin. 3 nu reiese sub nicio formă obligativitatea sa de a anunța conducerea despre opțiunea sa întrucât în interiorul termenului de 15 zile demisionase din funcția de conducere sindicală și adresase cererea de demisie liderului sindical fiind greșită interpretarea dată de instanța de fond textului legal, în sensul că până la 20.08.2007, data emiterii deciziei de suspendare nr.149/2007, nu a adresat conducerii intimatei o cerere de opțiune pentru una din funcții.
Un alt motiv de recurs privește faptul că instanța de fond în mod greșit susținut că cererea de demisie din funcția de conducere sindicală adresată liderului de sindicat nu-l exonerează de îndeplinirea obligației prevăzută de art.29 al.3 din Legea nr.188/1999 când prin această cerere tocmai acest lucru l-a făcut, adică a demisionat din funcția de conducere sindicală.
Recurentul mai învederează că deși instanța de fond a menționat că nu va ține seama de intimată odată cu concluziile scrise și care n-au fost supuse dezbaterii contradictorii a părților, în considerentele sentinței se regăsește conținutul acestor documente și înscrisuri.
Mai precizează recurentul că O prin conducerea executivă a manifestat rea credință, manifestându-se abuziv prin măsuri în afara legii.
La 05.05.2008, a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei O prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivarea cererii de intervenție, se arată că se află în posesia unui document nou pe care nu are garanția că actuala conducere a O îl va pune la dispoziția consilierului juridic al instituției pentru a construi apărarea, iar acest act este pertinent în litigiu și absolut necesar pentru soluționarea cauzei.
La 06.05.2008, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Arată intimata că situația prezentată de recurent în sensul că a fost propus și nu că și-ar fi depus candidatura, nu sunt împrejurări de natură a fi reținute ca motive de netemeinicie a sentinței pronunțată de Tribunalul O l
Se mai arată că opțiunea reclamantului cu privire la alegerea într-o funcție de conducere în sindicat a fost exprimată ulterior alegerii sale în funcția de vicepreședinte prin acceptarea candidaturii și că dacă nu accepta candidatura, avea posibilitatea să își exprime dorința de a nu fi ales vicepreședinte și putea să renunțe la funcția de conducere chiar în momentul alegerii sale în ședința din 26.07.2007.
Intimata arată că nu a informat în termenul de 15 zile conducerea instituției cu privire la faptul că a depus la sindicat o cerere prin care demisionează din funcția de conducere a sindicatului, dar și că a conținut să exercite atribuțiile de membru al Biroului executiv al, întrucât la data de 20.09.2007, acesta a întocmit, ștampilat, semnat și depus ordinul de plată nr.4/2007 prin care a decontat Federației Sanitare Veterinare din România suma de 544 lei reprezentând cota parte din cotizațiile membrilor de sindicat pentru lunile iulie și august 2007, ceea ce demonstrează că reclamantul a exercitat atribuțiuni specifice funcției în care a fost ales încă 40 de zile, iar după emiterea deciziei de suspendare încă 30 de zile.
Arată intimata că reclamantul se contrazice atunci când apreciază că directorul executiv al instituției putea lua la cunoștință de opțiunea sa de a demisiona din funcția de vicepreședinte al sindicatului.
Se mai arată că reclamantul a avut o atitudine duplicitară sperând în lipsa de interes a conducerii față de calitatea sa de vicepreședinte al sindicatului, iar exercitarea atribuțiilor sindicale și ulterior momentului luării la cunoștință a Deciziei nr.149 de suspendare din funcția de șef serviciu Laborator dovedește atitudinea sa de lipsă de respect față de Lg.188/1999 pe care o invocă în apărarea sa.
Intimata precizează că nu poate fi reținută critica cu privire la faptul că instanța de fond a constatat că reclamantul nu putea fi exonerat de obligația prevăzută de art.29 alin.3 din Legea nr.188/1999, întrucât acest act normativ stabilește starea de incompatibilitate în raport cu calitatea de membru al unui organ de conducere a sindicatului, iar reclamantul avea obligația de a informa conducerea instituției cu privire la situația care îl face incompatibil cu alte calități expres prevăzute de lege.
În recurs, s-au depus copiile următoarelor acte: procesul - verbal încheiat la 26.07.2007, registru intrare - ieșire, adresa nr.17/2007 emisă de O, sentința nr.882/31.08.2007 a judecătoriei Slatina, Decizia nr.135/07.07.2006, adresa nr.13116/2007 emisă de, nota nr.183/2007 emisă de A, adresa nr.13795/2007 a Guvernului României, ordinul de plată nr.4/20.09.2007, ordinul nr.27633/2008, rezoluția pronunțată în dosarul 5063/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, adeverința nr.6253/2008 a A, Decizia nr.129/20.06.2006, decizia nr.150/29.08.2007, decizia nr.155/25.09.2007.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, Curtea îl apreciază întemeiat.
Prin Decizia nr.149 din 20.08.2007 emisă de O, reclamantul a fost suspendat din funcția publică de conducere, respectiv șef serviciu laborator, pe perioada exercitării de către acesta a funcției de vicepreședinte al Sindicatului Liber al Personalului Sanitar - Veterinar
În conformitate cu dispozițiile art.29 alin.3 din Legea nr. 188/1999 R, în situația în care înalții funcționari publici sau funcționarii publici de conducere sunt aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale, aceștia au obligația ca în termen de 15 zile de la alegerea în organele de conducere ale organizațiilor sindicale să opteze pentru una dintre cele două funcții. În cazul în care funcționarul public optează pentru desfășurarea activității în funcția de conducere în organizațiile sindicale, raporturile de serviciu ale acestuia se suspendă pe o perioadă egală cu cea a mandatului în funcția de conducere din organizația sindicală.
Este foarte clar că legea că legea a prevăzut și apariția unei astfel de incompatibilități între activitatea sindicală și funcția publică dar și modalitatea de rezolvare a acestei incompatibilități, lăsând la latitudinea funcționarului public de conducere obligația de a opta între cele două funcții în termenul expres prevăzut de lege de 15 zile.
Din registrul intrare - ieșire, Curtea reține că la 08.08.2007 reclamantul a formulat o cerere prin care -și dă demisia din funcția de conducere a sindicatului îndeplinindu-și astfel obligația prevăzută e art.29 alin.3 din Legea nr.188/1990R.
Potrivit art.94 alin.1 lit. a, din aceeași lege, raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcționarul public desfășoară activitatea sindicală pentru care este prevăzută suspendarea în condițiile legii.
Acest text de lege reglementează suspendarea de drept a raportului de serviciu în situația în care funcționarul public își exprimă opțiunea pentru desfășurarea activității sindicale în termenul de 15 zile prevăzut de art.29 alin.3 din Legea nr.188/199
Legea nu prevede în mod expres autoritatea față de care funcționarul public trebuie să își exprime opțiunea pentru una dintre cele două funcții însă Curtea apreciază că înainte de a emite decizia de suspendare a raporturilor de serviciu trebuia să stabilească cu certitudine dacă funcționarul public de conducere optează pentru funcția publică sau pentru activitatea sindicală.
Cum reclamantul, prin demisia in funcția de vicepreședinte a O și-a exprimat clar opțiunea de a nu desfășura activități în funcția de conducere a organizației sindicale, Curtea apreciază că în mod nelegal, cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de art.29 alin.3 și art.94 alin.1 din Legea nr.188/1999 Rae mis Decizia nr.149/20.08.2007 prin care reclamantul a fost suspendat din funcția publică de conducere - Serviciu Laborator O pe perioada exercitării de către acesta a funcției de vicepreședinte al Sindicatului Liber al Personalului Sanitar Veterinar
În consecință, având în vedere aceste considerente, în temeiul art.312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul, va modifica sentința în sensul că va admite acțiunea și va anula decizia nr.149/20.08.2007 emisă de
În ceea ce privește cererea de intervenție accesorie, formulată de în interesul O Curtea urmează aor espinge întrucât aceasta este făcută în interesul părții căzute în pretenții.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod pr. civilă va obliga intimata pârâtă către recurentul reclamant la plata sumei de 1200 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.854 din 12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-.
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea și anulează decizia nr.149 / 20.08.2007 emisă de
Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de.
Obligă intimata pârâtă către recurentul reclamant la plata sumei de 1200 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -
Tehn. 2ex/02.07.2008
Jud. fond /
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Alina Răescu
