Anulare act administrativ . Decizia 124/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 124
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Tănăsică Elena Urlețeanu Alexandrina
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, în nume propriu și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr.166, județ D, împotriva sentinței nr. 751 pronunțată în data de 12 noiembrie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în Târgoviște, str. - -,.3..17, județ D și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr.166, județ
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-reclamant reprezentat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsind recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, în nume propriu și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor și intimata-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este motivat și aflat la primul termen de judecată, după care,
Reclamantul reprezentat de avocat, solicită instanței acordarea cuvântului în combaterea recursului, întrucât nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea ia act de declarația părții prezente, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul-reclamant reprezentat de avocat, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțate ca temeinică și legală.
În susținerea sa orala arată că reclamantul a cumpărat un autoturism din Germania și a fost obligat în România să plătească o taxă de primă înmatriculare, deși a dovedit că acest automobil fusese inițial înregistrat în statul membru menționat.
În această situație normele aplicate la încasarea taxei de înmatriculare contravin normelor comunitare.
Solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele,
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamantul, a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, solicitând obligarea pârâților la restituirea sumei de 2.797 lei, reprezentând rest rămas de restituire din suma totală de 5.115,00 lei, achitată de reclamant cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Opel Astra; obligarea la plata accesoriilor acestor sume, reprezentând dobânzi, majorări, calculate pentru suma de 2.318 lei de la data plății nedatorate până la data la care aceasta i-a fost restituită și pentru suma de 2.797 lei de la data plății nedatorate până la achitarea integrală a ei; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul arată că a achitat suma de 5.115,00 lei la data de 21.06.2007 cu chitanța seria - nr. - conform calculului Trezoreriei Statului, cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, taxă impusă de art. 214 ind. 1 Cod fiscal introdus prin Legea nr. 343/2006 și modificată prin OUG nr. 110/2006, 418/2007, corespunzător capacității cilindrice, a normei de poluare sau tipului autoturismului, însă această sumă i-a fost percepută nelegal.
Se impune, în aprecierea reclamantului ca, în speță, instanța să facă aplicarea principiului supremației dreptului comunitar și al efectului direct al prevederilor Tratatului de Înființare al Comunității Europene asupra reglementărilor interne, prin aplicarea dispozițiilor art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României.
Reclamantul susține că această taxă este într-o contradicție vădită cu dispozițiile art. 90 alin. 1 și 2 al Tratatului Comunității Europene care consacră principiul nediscriminării produselor importate din comunitatea europeană în raport de produsele interne.
Prin întâmpinare pârâta Târgoviște, a solicitat respingerea acțiunii având în vedere că, prin adoptarea OUG nr. 50/2008, s-a instituit începând cu data de 1.07.2008 o taxă pe poluare pentru autovehicule, în art. 11 din același act normativ fiind instituit temeiul pentru restituirea diferenței între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule, astfel că s-a dispus restituirea numai în parte a taxei achitate în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 și nu restituirea integrală a taxei.
Se mai arată că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin. 2 din Constituție și cea specială prevăzută de art. 90 paragraful I din Tratatul CE, revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești.
In ședința publică din 29.10.2009, pârâta Târgoviște, prin reprezentant, a invocat excepția lipsei procedurii prealabile.
Prin sentința nr.751 pronunțată în data de 12 noiembrie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins excepția lipsei plângerii prealabile invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice D, și Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, a obligat pârâții să: restituie reclamantului suma de 2.797 lei achitată cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare, reactualizată cu dobânda legală, calculată de la data plății, până la data restituirii integrale, să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 2.318 lei pentru perioada 21.06.2007 -22.09.2008 și cheltuieli de judecată în sumă de 539,3 lei.
Prima instanță, potrivit art. 137 Cod pr.civilă, s- pronunțat mai întâi asupra excepției lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta Târgoviște, constatând că este neîntemeiată, motivat de faptul că răspunsul pârâtei cu nr. 9524/30.03.2009 nu constituie un act administrativ.
Pe de altă parte, întrucât reclamantul a promovat acțiunea ca urmare a refuzului pârâtei de a-i rezolva cererea, tribunalul constatat că el nu era obligat la îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută a se îndeplini numai dacă se solicită reexaminarea unui act administrativ (art. 2 lit. j din Legea nr. 554/2004) și a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta Târgoviște.
In fond, instanța a reținut că potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și punctul 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare, ori din alte state.
Conform art. 90 paragraful (1) din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
În consecință, prevederile menționate din tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
Astfel, art. 90 paragraful (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice Târgoviște a invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului Fiscal, reclamanta invocând nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța constată că, într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, în acest sens fiind dispozițiile art. 148 alin. (2) din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. (4) al aceluiași articol prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. (2) menționat.
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Ca urmare a efectului direct al art. 90 paragraful (1) din Tratat, pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare a constata că art. 2141- 2143Cod Fiscal, sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față, întrucât se încalcă astfel principiul libertății circulației mărfurilor, adică se dezavantajează, direct sau indirect, autoturismele din celelalte țări membre UE, în competiție cu produsele similare autohtone.
Tribunalul a constatat că suma plătită de reclamant pentru înmatricularea autoturismului în cuantum de 5.115,00 lei, a fost încasată în contul bugetului de stat cu încălcarea legislației comunitare din aceasta fiind restituiți 2.318 lei, motiv pentru care urmează a fi restituită și diferența de 2797 lei. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România.
Apărarea pârâtei conform căreia reclamantul nu solicită anularea unui act administrativ fiscal de plată a taxei este neîntemeiată și speculativă, întrucât nici organul administrativ care înmatriculează autoturisme și nici cel care încasează taxa și nici Ministerul Finanțelor care administrează bugetul statului, nu emite un act fiscal, titlu de creanță, care să o materializeze.
În consecință, însăși obligația de plată a taxei, de natură legală și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată care nu are suport material, ci doar, așa cum s-a arătat, o bază legală de reglementare și calcul și o calculație efectivă, afișată electronic de Ministerul Finanțelor.
A considera că reclamantul nu poate contesta încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantului de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art. 21 alin. (1) din Constituția României.
Prin urmare, actul administrativ vătămător pentru reclamant îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism iar demersul prealabil administrativ la care este obligată reclamanta prin dispozițiile Legii nr. 554/2004 și ale Codului d e procedură fiscală, a fost asigurat prin cererea de restituire a taxei depusă de reclamant la pârâtă.
Pentru recuperarea integrală a prejudiciului, pârâții au fost obligați să achite reclamantului și folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la art. 1082 Cod civil, respectiv rata dobânzii legale calculată de la data încasării sumei până la data restituirii efective a taxei.
Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs parata Administrația Finanțelor Publice Târgoviște atât în nume propriu cat și pentru Ministerul Economiei si Finanțelor, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând modificarea in tot a acesteia si pe fond respingerea acțiunii ca nefondata.
In susținerea recursului pârâta arată că instanța de fond nu a soluționat susținerea sa prin care invoca inexistenta unui act administrative fiscal emis in conformitate cu dispozițiile art. 43 alin 1 raportat la art. 41 din OG 92/2003.
Instanta de fond, mai arată pârâta-recurentă, a considerat că reclamantul a efectuat demersul administrative la care era obligat potrivit art.7 alin 1 din Legea 554/2004.
Critica recurentei vizează și fondul cauzei arătând că taxa de primă înmatriculare a fost încasata în temeiul legislației în vigoare la acea data, respectiv prevederile art. 2141introdus prin Legea nr.343/2006, modificat prin OUG nr.110/2006 si nr.418/2007 și care nu contravine legislației europene, deoarece intenția legiuitorului a fost de introducere a unei taxe ecologice, care să protejeze mediul înconjurător și să vină în armonizare cu condițiile.
In cauza, mai susține recurenta, nu sunt incidente dispozițiile art.90 din Tratatul Comunităților Europene, întrucât taxa de prima înmatriculare s-a instituit a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora la momentul primei înmatriculări.
Se arata în continuare de către recurenta, că la soluționarea cauzei instanța de fond nu a avut in vedere dispozițiile art.11 din OUG nr.50/2008 prin care s-a instituit procedura de restituire a diferenței dintre taxa de prima înmatriculare și cea de poluare, ceea ce s-a și realizat prin decizia de restituire nr. 19436/04.09.2008 pe care intimatul reclamant nu a contestat-o, deși are caracterul unui act administrativ fiscal.
Curtea, analizând sentința pronunțată de instanta de fond prin prisma criticilor formulate de recurentă, având în vedere actele dosarului și dispozițiile legale în materie, constată că recursul este nefundat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Criticile recurentei cu privire la inexistenta unui act administrativ fiscal si neparcurgerea de către reclamant a procedurii prevăzuta de Legea nr.554/2004 sunt nefondate. În cauză reclamantul nu a solicitat anularea unui act administrativ fiscal, ci a solicitat obligarea pârâților la restituirea sumei de 2.797 lei, plătita sub forma de taxa de prima înmatriculare, cerere refuzată a fi soluționată favorabil, situație care a dus ca, în conformitate cu art.1 din Legea nr.554/2004, reclamantul ca persoana vătămata în drepturile sale să se adreseze instanței de contencios administrativ.
Din actele depuse la dosarul cauzei, cererea reclamantului adresată pârâtei din data de 27 martie 2009 și refuzul soluționării favorabile a acesteia de către aceeași parata, rezulta că în cauză s-a parcurs procedura prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004.
Celelalte motive de recurs invocate de pârât cu privire la fondul cauzei sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente;
Astfel, se reține că reclamantul a cumpărat în luna martie 2007 un autoturism marca Opel Astra, prima înmatriculare fiind efectuată în Germania și pentru a-l putea înmatricula în România, a fost obligat să plătească suma de 5115 lei cu titlu de taxa de prima înmatriculare.
Potrivit dispozitiilor art.2141-2143din Codul Fiscal si a pct. 3.1-32din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia prime înmatriculări in România.
Aplicarea taxei speciale asa cum este reglementata de art.2141Cod Fiscal este însa o măsura nelegala.
Ilegalitatea taxei se concretizează prin raportarea articolului 148 alineatul 2 din Constituția României la articolul 90 alineatul 1 din Tratatul Comunităților Europene. Legat de acest aspect al contradictorialității cu Tratatul prin mijlocirea realizata de Constituție, se reține că potrivit textului constituțional amintit, " Ca urmare a aderării, prevederile tuturor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Tot în ceea ce privește principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României, este necesar să subliniem că, potrivit art. 220 din Tratatul, Curtea de Justiție a Comunităților Europene asigură interpretarea tratatelor, iar interpretarea acestei instanțe este obligatorie pentru statele membre.
La rândul său articol 90, alineat 1 din Tratatul, precizează că " nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de alta natura mai mari decât cele ce se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În ceea ce privește principiul nediscriminării, in cauza Michel, similară cazului taxei speciale din legislația româneasca, a aratat ca " statele au libertatea sa taxeze cum doresc autovehiculele ce circula pe drumurile lor publice, insa acest sistem de taxare nu trebuie sa intre sub incidenta articolului 90 din Tratatul, adică sa nu fie discriminatoriu".
. față de faptul ca la vânzarea autovehiculelor second hand pe teritoriul României și deja înmatriculate în România nu se percepe aceeași taxă ca pentru autovehiculele second hand înmatriculate pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene și importate, spre utilizare în România, se încalcă principiul discriminării.
Fața de toate cele arătate mai sus, reluând, arătam ca taxa de prima înmatriculare are un vădit caracter ilicit, fiind în discordanță cu prevederile Constituției României, cu prevederile Tratatului, dar și cu principiile instituite de, în urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre.
Nefondata este și susținerea recurentei referitoare la faptul că, în cauză, nu s-a avut în vedere OUG nr.50/2008, precum și decizia de restituire a unei cote părți din taxa plătită potrivit art.11 din actul normativ citat.
Instanta de fond însa nu putea sa soluționeze cauza prin prisma dispozitiilor OUG nr.50/2008, deoarece pe de o parte s-ar fi încălcat principiul neretroactivității legii civile, legea dispunând pentru situațiile ivite după intrarea ei in vigoare, iar pe de alta parte nu a fost investita cu o asemenea cerere de analiza a taxei de poluare și a deciziei emise în acest temei.
Reclamantul a plătit taxa de prima înmatriculare la data de 21.06.2007 care are un alt temei juridic și o altă reglementare față de taxa de poluare instituită prin OUG nr.50/2008.
Ca atare, față de dispozițiile legale aplicate în cauza și exemplificate mai sus, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând ca în conformitate cu dispozițiile art.312 alin 1 Cod procedură civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, în nume propriu și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr.166, județ D, împotriva sentinței nr. 751 pronunțată în data de 12 noiembrie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în Târgoviște, str. - -,.3..17, județ D și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr.166, județ
Obligă recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Târgoviște să plătească intimatului-reclamant, suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Tănăsică Elena Urlețeanu Alexandrina
- - - - - -
Grefier
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
5 Ex./03.02.2010
Red. / tehnored.
Ds. fond nr-
Jud. fond
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Tănăsică Elena Urlețeanu Alexandrina
