Anulare act administrativ . Decizia 125/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.125/CA
Ședința publică de la 30 martie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Monica Costea
JUDECĂTOR 2: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 3: Kamelia Vlad
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat în contencios administrativ de pârâta SC SA, cu sediul în T,--123, județ T, împotriva sentinței civile nr.1881/20 august 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC SRL T - prin din T,-, Bl.128,. A,.17, județul T, intimații-pârâți MUNICIPIUL T - PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL, cu sediile în T,-, județul T având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului motivelor de recurs au avut loc în ședința publică din 23 martie 2009, și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 30 martie 2009, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 125/327/28 ianuarie 2007 la Judecătoria Tulcea, reclamanta Tac hemat în judecată pe pârâții Municipiul T prin Primar, Consiliul Local al Municipiului T și T, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că reclamanta are un drept de superficie asupra suprafeței de 330. teren pe care este construit un spațiu comercial, imobil intabulat în nr. 1485/N/T; să se constate că acest teren a făcut obiectul contractului de concesiune nr. 17406/9 iunie 2004, încheiat între reclamantă și Consiliul Local T și să se dispună anularea contractului de concesiune nr. 4304 din 20 iulie 2005, încheiat între Consiliul Local al Municipiului T și T, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin contractul nr. 559/2004 a cumpărat spațiul comercial amplasat pe un teren în suprafață de 330., teren ce a făcut obiectul contractului de concesiune nr. 17406 din 9 iunie 2004, încheiat cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului
A arătat reclamanta că pârâta. T susține că i s-a concesionat și ei aceeași suprafață de teren și îi interzice să descarce marfa, obiectele de mobilier, pe terenul concesionat și pe care are constituită superficia.
La dosarul cauzei s-au depus în copie înscrisuri: contractul de concesiune nr. 4304 din 20 iulie 2005, contract de vânzare-cumpărare nr. 559/2004 și act adițional, încheierea Biroului de Carte Funciară nr. 3227/8 iulie 2004, extras de carte funciară, fișa bunului imobil (spațiu comercial), contract de concesiune nr. 17405/9 iunie 2004.
Prin sentința civilă nr.773/19 martie 2007, Judecătoria Tulceaa declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, reținând că litigiul dedus judecății vizează concesionarea unei suprafețe de teren pentru desfășurarea unei activități comerciale.
La Tribunalul Tulcea, cauza a fost înregistrată sub nr-.
La termenul de judecată din data de 10 mai 2007, reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize tehnice care să identifice suprafața de teren concesionată prin contractul nr. 4304 din 20 iulie 2005 pârâtei. ALIMENT COM T și suprafața de teren concesionată prin contractul nr. 17406 din 9 iunie 2004 reclamantei T, dacă există o suprafață de teren concesionată ambelor societăți comerciale, care este suprafața de teren construită de
Cu adresa nr. 40866/8 noiembrie 2007, pârâtul Consiliul Local al Municipiului Taî naintat instanței actele care au stat la baza emiterii contractului de concesiune nr. 4304 din 20 iulie 2005: adresa nr. 50 din 1 iulie 2005, decizia nr. 395 din 22 octombrie 1990 Prefecturii Județului T și anexă, proces-verbal de recepție preliminară, autorizație pentru executare de lucrări, decizia nr. 662/17 iulie 1978 Consiliului Popular al Județului T, contractul de concesiune nr. 4304/20 iulie 2005.
Prin încheierea din data de 24 aprilie 2008, instanța a respins excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului Tulcea în soluționarea capătului de cerere din acțiune privind constatarea unui drept de superficie și a inadmisibilității cererii pentru lipsa plângerii prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
La data de 12 august 2008, reclamanta Taî nvederat instanței că înțelege să renunțe la capătul de cerere din acțiune privind constatarea unui drept de superficie.
Prin sentința civilă nr.1881/20.08.2008 Tribunalul Tulceaa admis acțiunea în parte în sensul că, a respins capătul de cererea privind constatarea că terenul în suprafață de 330. ce formează obiectul contractului de concesiune nr. 17406 din 9 iunie 2004 este aferent spațiului comercial cumpărat cu actul nr. 559/28 mai 2004, ca nefondat și a luat act că reclamanta renunță la judecata capătului de cerere privind constatarea dreptului de superficie.
A anulat în parte contractul de concesiune nr. 4304 din 20 iulie 2005, încheiat între Consiliul Local al Municipiului T și T, pentru suprafața de 77,70. și a obligat pârâții la plata sumei de 2.042,7 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că: prin contractul nr. 559/28 mai 2004, încheiat între - T și. T, reclamanta a cumpărat spațiul comercial în suprafață utilă de 361,08. și suprafața desfășurată de 417. situat în municipiul T, -, strada -, parter, etaj
Acest spațiu este construit pe un teren în suprafață de 330. pentru care reclamanta a încheiat cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului T, contractul de concesiune nr. 17406 din 9 iunie 2004, pe o durată de 10 ani, începând cu data de 1 iunie 2004.
Prin contractul de concesiune nr. 4304 din 20 iulie 2005, încheiat între Consiliul Local al Municipiului T și Taf ost concesionată pârâtei suprafața de teren de 681,32. situată în municipiul T, strada - - - agroalimentară, pe o durată de 25 de ani, începând cu data de 1 iulie 2005.
Prin acțiunea formulată, reclamanta Tas usținut faptul că prin acest contract de concesiune nr. 4304/20 iulie 2005, pârâtei T i-a fost concesionată și suprafața de teren de 108. care se regăsește și în suprafața de teren concesionată reclamantei prin contractul de concesiune nr. 17406 din 9 iunie 2004.
Terenul construit, denumit în contract "teren aferent" (contract nr. 17406/2004), desenat în schița numită releveu, a fost înregistrată la Oficiul Județean de cadastru la nr. 4160/1 iunie 2006.
Expertiza tehnică efectuată în cauză de expert a concluzionat în sensul că, fiind identificate suprafețele de teren concesionate prin cele două contracte - nr. 17406 din 9 iunie 2004, încheiat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului T cu și contractul nr. 4304 din 20 iulie 2005, încheiat cu suprafața de teren de 77,70. formată din suma suprafețelor S 1 și S 2 fost concesionată de Consiliul Local al Municipiului T, ambelor societăți.
De asemenea, expertiza tehnică efectuată în cauză de expert a concluzionat în sensul că pe suprafața de teren de 72. evidențiată cu galben în planul de situație de la fila 31 din dosar (expertiza ) se găsesc amplasate fundațiile imobilului construcție proprietatea reclamantei. și care susțin planșeul monolit de la cota + 4,5 de spațiul comercial proprietatea reclamantei.
Construcția de 51,2. proprietatea pârâtei nu se regăsește pe suprafața de 77,70. (colorată cu galben în expertiza ) concesionată ambelor societăți.
În "răspunsul la obiecțiuni" de la fila 75 din dosar, expertul face precizarea că suprafața de 72. supusă expertizării este o suprafață construită care face parte din sistemul constructiv al etajului.
Cum suprafața de teren concesionată reclamantei a fost "aferentă spațiului comercial", iar expertiza a concluzionat în sensul că, din cei 77,70. 72. teren reprezintă suprafața construită "proprietatea reclamantei", s-a reținut că în mod nelegal, pârâtul Consiliul Local al Municipiului Tac oncesionat, un an mai târziu, în 2005, și pârâtei., aceeași suprafață de teren.
Capătul de cerere din acțiune privind constatarea că terenul în suprafață de 330. ce formează obiectul contractului de concesiune nr. 17406 din 9 iunie 2004 este aferent spațiului comercial cumpărat cu actul nr. 559/2004,a fost respins ca nefondat, prima instanță reținând că potrivit prevederilor art. 111 Cod proc. civ. cererea pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Întrucât la data de 12 august 2008 reclamanta a arătat că înțelege să renunțe la capătul de cerere privind constatarea dreptului de superficie, au fost apreciate incidente dispozițiile art. 246 Cod proc. civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA T apreciind hotărârea atacată nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
- În raport de dispozițiile art.7 alin.1 coroborate cu art.7 alin.3 din Legea 554/2004, potrivit cărora termenul de introducere a plângerii prealabile este de 6 luni de la data de la care a luat cunoștință de existența actului administrativ adresat altui subiect de drept, acțiunea este tardiv introdusă.
Între părți a mai existat un litigiu având același obiect și care a fost soluționat irevocabil pentru nerespectarea procedurii prealabile. Recurenta susține că termenul de 6 luni curge de la data promovării acțiunii sus menționate.
- Pe fondul cauzei s-a arătat că suprafața de teren ce face obiectul contractului nr.559/2004 încheiat cu SC T nu este individualizată prin schiță, planșe, vecinătăți ci, doar a fost denumită teren aferent construcției.
Întrucât expertiza tehnică efectuată în cauză, de către expert, nu a avut la bază documentația construcției nu se poate stabili cu certitudine dacă această suprafață este aferentă construcției proprietatea reclamantei iar instanța nu a clarificat situația de fapt și nici noțiunea de teren aferent construcției.
Analizând hotărârea atacată Curtea apreciază nefondat recursul pentru următoarele considerente:
- Articolul 7 alin.1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ reglementează recursul grațios obligatoriu a fi exercitat de persoana căreia îi este adresat actul administrativ considerat nelegal, în timp ce alineatul 3 al articolului se referă la procedura prealabilă necesar a fi îndeplinită de persoanele care au calitatea de terț în raport cu titularul actului.
Potrivit art. 109 alin.2 din codul d e procedură civilă coroborat cu art. 7 din Legea contenciosului administrativ procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare dreptului la acțiune în contenciosul administrativ. Persoanele care au calitatea de terț în raport cu actul administrativ atacat sunt îndreptățite să introducă plângerea prealabilă din momentul în care au luat la cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, potrivit art. 7 alin.3, însă cel mai târziu până la împlinirea termenului de prescripție de 6 luni calculat de la data emiterii actului, potrivit art.7 alin 7 din Legea 554/2004.
Incidența art.7 alin.3 în privința terților este dată de intenția legiuitorului de a crea un regim mai favorabil terților în realizarea procedurii prealabile cu privire la actele administrative cu caracter individual.
Prin decizia 797/27.09.2007 Curtea Constituțională a constatat că sunt neconstituționale prevederile art.7 alin.7 din Legea 554/2004 în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept.
Articolul 31 alin.3 din Legea 47/1992 republicată prevede că: "dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției."
Prin urmare, față de decizia Curții Constituționale, reclamanta din acțiunea în contencios administrativ dedusă judecății, fiind terț față de contractul de concesiune a cărui anulare parțială o solicită, nu este ținută să respecte termenul de 6 luni prevăzut de art.7 alin.7 pentru formularea plângerii prealabile.
Din prisma acestor considerente tardivitatea acțiunii în contencios administrativ, invocată de către recurenta pârâtă, nu va fi primită critica fiind astfel înlăturată.
- Pe fondul cauzei se reține că, prin contractul de vânzare cmpărare 559/28.05.2004 SC SRL cumpără de la spațiul comercial situat - construit pe o suprafață de 330 mp, teren ce a făcut obiectul contractului de concesiune 17406/09.06.2004 încheiat de reclamantă cu Consiliul Local al Municipiului
Atât dreptul de proprietate asupra construcției cât și concesiunea asupra terenului de 330 mp au fost înscrise în cartea funciară la data de 08.07.2004.
Ulterior, prin contractul de concesiune nr. 4304/20 iulie 2005 încheiat Consiliul Local T și SC SA T i se dă pârâtei recurente în concesiune suprafața de 681,32 mp situată tot în -
Este adevărat că la acest ultim contract este atașată schița imobilului și tabelul cu suprafețe iar primului contrat îi lipsesc aceste anexe însă, se constată că, în ambele contracte de concesiune, terenurile ce au făcut obiectul concesiunii sunt individualizate prin indicarea suprafeței și a amplasării lor, respectiv str. - - -
În expertiza efectuată la judecata cauzei în fond expertul a confirmat concluziile expertizei efectuate anterior de către expert, în sensul că pe suprafața de 72 mp sunt amplasate fundațiile imobilului aparținând SC SRL.
Se arată de către expert, în conținutul raportului,că a luat în considerație înscrisurile puse la dispoziție de parți și de către, purtându-se discuții și cu persoana care a avut funcția de șef de șantier la construcția obiectivului.
Aceste discuții nu atrag nelegalitatea expertizei, ambii experți au stabilit în urma studierii documentelor aferente imobilelor și a amplasării acestora că suprafața de 77,70 mp ce a făcut obiectul concesiunii către societatea reclamantă este inclusă în suprafața concesionată recurentei.
Instanța de fond și-a însușit concluziile expertizelor efectuate, coroborându-le și cu înscrisurile depuse la dosar. Având în vedere că ambele contracte menționează expres suprafețele concesionate și amplasarea lor instanța nu avea de stabilit noțiunea de teren aferent imobilului așa cum susține recurenta.
Pe cale de consecință, criticile recurentei fiind înlăturate, în conformitate cu art.312 cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursul menținând ca legală și temeinică sentința Tribunalului Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat în contencios administrativ de pârâta SC SA, cu sediul în T,--123, județ T, împotriva sentinței civile nr.1881/20 august 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC SRL T - prin din T,-, Bl.128,. A,.17, județul T, intimații-pârâți MUNICIPIUL T - PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL, cu sediile în T,-, județul T având ca obiect anulare act administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi de la 30 martie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
31 martie 2009
jud.fond.
red.dec.jud.
2ex/18.05.2009
Președinte:Monica CosteaJudecători:Monica Costea, Adriana Gherasim, Kamelia Vlad
