Anulare act administrativ . Decizia 1265/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1265
Ședința publică de la 04 Iunie 2008
PREȘEDINTE: Elena Canțăr Președinte Secție
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DGFP D împotriva încheierii din data de 13 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat consilier juridic pentru recurenta pârâtă DGFP D, lipsind intimata reclamantă - SRL
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care;
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic A, pentru recurentă solicită admiterea recursului și respingerea cererii de suspendare formulată de reclamanta -. SRL
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin încheierea din data de 13 martie 2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolja admis cererea formulată de reclamanta - SRL C și a suspendat executarea deciziei nr. 66 /22.06.2007 și a deciziei de impunere nr. 552/30.01.2007 până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Tribunalul a reținut că, în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/200, în sensul că există pericolul unei pagube iminente decurgând din executarea actului fiscal.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta DGFP
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, că actul administrativ se bucură de prezumția de veridicitate și legalitate și că pentru a se putea dispune suspendarea trebuiau îndeplinite cumulativ cele două condiții, respectiv cazul bine justificat și iminența unei pagube în patrimoniul reclamantei.
S-a precizat că, trebuia să se dovedească prejudiciul efectiv și perturbarea funcționării contribuabilului.
De asemenea, s-a precizat că, nu s-au dovedit împrejurări legate de actul contestat, care să conducă la paguba iminentă.
Examinând recursul, Curtea îl găsește nefondat.
Reclamanta a formulat acțiune împotriva raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere nr. 552/30.01.2007, precum și împotriva deciziei nr. 66/22.06.2007 pronunțate în procedura prealabilă.
A solicitat în cursul soluționării cauzei suspendarea executării actelor administrative a căror anulare a cerut-o, cu motivarea că prin executarea care se poate porni împotriva sa ar fi în imposibilitate de a mai continua activitatea.
Din observarea actului de control, Curtea reține că sunt contestate debite fiscale care comportă discuții sub aspectul sumelor înregistrate în contabilitate și al refacerii venitului impozabil, context în care s-au creat diferențe la impozitul pe profit și diferențe asupra taxei pe valoare adăugată.
De asemenea, se pune în discuție legalitatea unor operațiuni de casare a unor ingrediente și bunuri deteriorate, operațiuni care au fost de asemenea de natura de a conduce la diminuarea venitului impozabil realizat de reclamantă.
Este adevărat că, încheierea pronunțată de prima instanță nu este motivată decât foarte sumar, însă aceasta nu constituie cauză de nelegalitate.
Procedura suspendării actelor administrative fiscale, împotriva cărora s-a formulat contestație,este reglementată în cuprinsul art.185 Cod pr.fiscală, Titlul IX; Cap.III, privind "soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale".
Articolul 185 Cod pr.fiscală dispune că introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, iar în aliniatul 2 se precizează că dispozițiile acestui articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările ulterioare.
Potrivit art.14 din Legea 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Cele două condiții prevăzute în art.14, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Ca principiu în Dreptul administrativ român operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu, așa cum s-a arătat și în motivele de recurs.
Instituția suspendării unui act administrativ reprezintă creația legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cauze apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează tocmai posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
Curtea apreciază că prin executarea pornită împotriva reclamantei, respectiv prin înființarea popririi, se creează posibilitatea producerii unui prejudiciu material, de natură a conduce la imposibilitatea continuării activității.
Cazul bine justificat derivă din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare a executării actului fiscal contestat.
Față de probele administrate și de prevederile legale incidente, Curtea reține că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.14 și 15 din Legea 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, deoarece prin executare s-ar ajunge la perturbarea funcționării reclamantei.
Alături de argumentele expuse mai sus, se are în vedere și recomandarea nr.R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Așa cum s-a arătat și în recomandarea 16/2003 a Comitetului din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Aceeași recomandare reamintește principiile din recomandarea nr.R/89/8 a Comitetului de Miniștrii care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații.
Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale.
Ținând seama de considerentele de ordin legal expuse în prezenta hotărâre, de recomandările Comitetului de Miniștrii, pentru a evita excesul de putere din partea autorității fiscale și de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantei.
Curtea consideră că executarea propriu-zisă și efectivă a deciziei de impunere fiscală trebuie să se realizeze numai după ce justiția s-a pronunțat și a stabilit că sumele reținute în actul fiscal sunt datorate.
Prin admiterea cererii de suspendare, societatea petentă, ca persoană juridică particulară nu aduce atingere caracterului executoriu al deciziilor autorităților administrative, deoarece așa cum s-a arătat și mai sus aceasta nu refuză executarea, ci solicită autorității jurisdicționale să ia măsuri de suspendare a executării actului, pe care îl apreciază că îi vatămă drepturile sale.
Reamintim că introducerea căilor administrative de atac, a acțiunii împotriva actelor administrative, precum și suspendarea actelor administrative, nu sunt cauze care să determine suspendarea aplicării majorărilor de întârziere pentru debitele restante.
Împrejurarea că legiuitorul nu a suspendat cursul majorărilor în timpul procedurilor enunțate anterior, este de natură a-i crea contribuabilului o responsabilizare mai mare,deoarece în situația în care demersul său legal nu va avea succes, acesta va suporta consecințele în sensul că va plăti majorări asupra obligațiilor fiscale principale și pentru perioadele respective.
Având în vedere toate argumentele de mai sus, Curtea constată că judecătorul fondului a soluționat cauza cu respectarea prevederilor legale, că sentința criticată este legală și temeinică, așa încât în baza art.312 Cod pr.civilă recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D, împotriva încheierii din 13 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
11 Iunie 2008
Președinte:Elena CanțărJudecători:Elena Canțăr, Costinel Moțîrlichie, Sanda Lungu
