Anulare act administrativ . Decizia 1284/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1284
Ședința publică din data de 13 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta, cu sediul în P, str. G-ral, nr. 17,. 84,. A,.10, jud. P împotriva sentinței nr. 333 din data de 26 mai 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâții Municipiul P, prin primar și Consiliul Local al municipiului P, ambii cu sediul în P,-, jud.
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, potrivit chitanței nr. -/5.10.2009, aceasta fiind anulată de către instanță și atașată la dosarul cauzei
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimații-pârâți Municipiul P, și Consiliul Local al municipiului P, prin consilier juridic I, lipsind recurenta-reclamantă.
Se prezintă domnul, soțul doamnei, aducând la cunoștința instanței imposibilitatea acesteia de a se prezenta din motive medicale.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că. recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și legal timbrat, după care,
Domnul depune, din partea recurentei-reclamante, cerere de suspendare a judecării recursului, întrucât pe rolul Judecătoriei Ploiești se află înregistrat dosarul nr-, în cadrul căruia intimatul solicită plata unor sume rezultând din aceeași convenție.
Intimații-pârâți Municipiul P și Consiliul Local al municipiului P, prin consilier juridic I, solicită respingerea cererii de suspendare, soluția prezentului recurs neputând fi influențată de soluția ce se va pronunța în dosarul Judecătoriei Ploiești.
Curtea, deliberând, respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a judecării recursului formulată de recurenta-reclamantă, întrucât prezenta cauză este întemeiată pe dispozițiile legii contenciosului administrativ și se solicită prelungirea convenției încheiate între părți, între cele 2 cauze neexistând vreo legătură.
Luând act că nu se formulează alte cereri, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea recursului.
Intimații-pârâți Municipiul P și Consiliul Local al municipiului P, prin consilier juridic I, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
S-a susținut că în mod corect instanța de fond a reținut nerespectarea de către reclamantă a clauzelor convenției, aceasta înregistrând întârzieri la plata taxelor datorate și nici nu a formulat cerere de prelungire a valabilității convenției cu 30 de zile înainte de termenul de expirare.
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul P, prin primar și Consiliul Local P, obligarea acestora de a încheia convenția pentru anul 2009, pentru folosirea temporară a terenului, reprezentând domeniu public al localității P, teren în suprafață de 13,76, la nivelul taxei stabilite pentru persoane fizice autorizate.
In motivarea cererii reclamanta a arătat că, potrivit autorizației nr. 1260/3.12.2003 eliberată de Primăria municipiului P, este persoană fizică autorizată pentru desfășurarea de activități comerciale prin chioșc. In acest sens, a încheiat, începând cu anul 1998, anual convenții pentru folosirea terenului de 13,76. din domeniul public al orașului P și amplasarea pe acest teren a unui chioșc necesar desfășurării activității lângă blocul în care locuiește.
Reclamanta consideră taxa stabilita în sarcina sa ca fiind nelegală, autoritățile administrative locale stabilind valoarea acesteia la nivelul celor impuse societăților comerciale și nu persoanelor fizice autorizate.
La termenul de judecată din data de 28.04.2009 pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât prin nr. 273/30.10.2008 au fost stabilite la nivelul anului 2009 tarife unice, nefăcându-se diferențiere între societățile comerciale și persoanele fizice autorizate.
Conform aceleași hotărâri, taxa pentru ocuparea terenului cu chioșcuri, tonete închise și altele pentru zona (unde este situat terenul folosit de reclamantă), este de 1,35 lei //zi. Au mai arătat pârâții că reclamanta înregistrează debite restante și nu a formulat în scris, cu 30 de zile înainte de expirarea termenului, cerere de prelungire a convenției potrivit pct. 3 lit. k.
La termenul de judecată din data de 26.05.2009 reclamanta și-a precizat acțiunea arătând că înțelege să încheie convenție cu pârâții în condițiile impuse de Primăria municipiului P.
Prin sentința nr. 333 din data de 26 mai 2009 Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată acțiunea precizată formulată de reclamanta
în contradictoriu cu pârâții Municipiul P, prin primar și Consiliul Local al municipiului P.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit HCL 316/2002, terenul ocupat de reclamantă este încadrat în zona B, iar potrivit HCL 128/2007 taxa pentru ocuparea terenului respectiv este de 1,35 lei //zi.
Din totalul de 3399 lei ce trebuia achitat până la 31.03.2008 s-a achitat numai suma de 2133 lei, rămânând de achitat diferența de 1266 lei și majorări de întârziere aferente, calculate pana la data de 10.02.2009 în sumă de 687 lei. Din totalul de 3400 lei ce trebuia achitat până la data de 30.09.2008 nu s-a achitat nicio sumă, astfel încât la data de 10.02.2009 reclamanta figurează cu un debit total de 5805 lei.
Prin scrisoarea nr. 21616/4.12.2008 reclamantei i-a fost comunicată necesitatea achitării debitului restant, iar în caz contrar imposibilitatea încheierii unei convenții pentru anul 2009.
Reclamanta nu a respectat clauzele convenției acceptate de aceasta pentru anul 2008, dovadă fiind faptul că până la momentul soluționării cauzei, aceasta nu a înțeles să facă dovada achitării debitelor restante, încercând în fapt o renegociere a unor taxe impuse de hotărâri ale consiliului local legal emise.
De asemenea, tribunalul a reținut că reclamanta nu a făcut dovada nici a împrejurării că a formulat în scris, cu 30 de zile înainte de expirarea termenului, cerere de prelungire a convenției, așa cum impun disp. art. 3 lit. din convenția încheiata la data de 7.02.2008.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța este în eroare față de situația de fapt, face o interpretare greșită a actului juridic și cuprinde în hotărâre motivații contradictorii.
Consideră contradictorie motivația instanței legată de faptul că, pe de o parte, afirmă că nu s-a achitat nicio sumă de bani din cele restanta, iar pe de altă parte, afirmă că pentru primul trimestru suma a fost achitată.
Contestarea modului în care s-a stabilit taxa pentru anul 2009 și faptul că reclamanta a solicitat, prin corespondența purtată cu pârâtele, reanalizarea acestei taxe, în sensul stabilirii acesteia la alte valori decât cele impuse societăților comerciale, nu poate fi interpretată ca un refuz de a achita taxa.
Reclamanta-recurentă mai precizează că a solicit în scris pârâtelor încheierea convenției pentru anul 2009, dar instanța de fond nu a ținut cont de acest aspect. Textul punctului 2 lit.k din convenția pe anul 2008 este ambiguu, în sensul că se referă atât la reînnoirea convenției cât și la prelungirea convenției pentru aceeași situație de fapt; se referă la situația în care predarea terenului se va face atunci când "nu s-a convenit prelungirea convenției." Din acest punct de vedere pârâtele speculează situația de fapt, în sensul că deși chiriașul solicită reînnoirea convenției, pârâtele își rezervă un drept de a admite sau nu reînnoirea, speculând invocarea prevederii privind convenirea prelungirii. Din acest punct de vedere, instanța avea obligația de a sesiza situația și să interpreteze textul în favoarea reclamantei.
Nu în ultimul rând, instanța avea obligația să constate că reclamanta a solicitat reeșalonarea plății taxei cu plata accesoriilor legale pentru grave probleme medicale, care au atras imposibilitatea desfășurării activității la nivelul care să să-
permită plata la termen a taxei.
Se arată, totodată, că nu a existat rea-credință din partea reclamantei în ceea ce privește plata taxei și în nici un caz un refuz, astfel cum a reținut instanța.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond, examinând probatoriile administrate în cauză a concluzionat corect că reclamanta este cea care, fără a respecta convenția încheiată între părți, a solicitat să fie obligat Municipiul P, prin Consiliul Local, să încheie convenția pentru folosirea temporară a terenului pentru anul 2009 la nivelul taxei stabilite pentru persoanele fizice autorizate.
Pentru a putea adresa intimaților această solicitare reclamanta trebuia să facă dovada că si-a respectat toate obligațiile contractuale insă pârâții refuză abuziv să-i prelungească convenția.
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt constând în aceea că între părți s-au încheiat anual convenții, începând cu anul 1998, pentru folosirea terenului din domeniul public în suprafață de 13.76. încadrat în zona Bao rașului. Taxa pentru ocuparea terenului cu chioșcuri, tonete închise este conform nr. 273/2008 privind stabilirea taxelor și impozitelor locale pentru anul 2009, pentru zona B, de 1,35 lei/mp/zi, nefăcându-se diferențiere între societățile comerciale și persoanele fizice autorizate.
Judecătorul fondului a interpretat potrivit voinței reale a părților convenția acestora, și a avut în vedere hotărârile necontestate ale consiliului local care reglementează folosința terenului aparținând domeniului public.
Reclamanta nu a respectat obligațiile pe care și le-a asumat prin convenție, în sensul că nu a achitat integral taxa privind folosința terenului pentru anul 2008, motiv pentru care pârâta-intimată a refuzat încheierea convenției pentru anul 2009.
Pentru a proceda astfel, pârâtul a invocat prevederile art. 3 lit. K și art. 4 din convenția încheiată între părți, încunoștințând reclamanta asupra necesității eliberării necondiționate a terenului folosit.
Clauzele convenției încheiate între părți la data de 7.02.2008 sunt clare, ele neputând fi interpretate în favoarea reclamantei, așa cum susține aceasta, întrucât este în culpă pentru neexecutarea obligațiilor ce îi reveneau, respectiv nu a achitat integral taxa și nici nu a solicitat, cu 30 de zile anterior expirării termenului, reînnoirea convenției (art. 3 lit. a și k din convenție).
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală, sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art.312 Cod pr. Civilă, va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, cu sediul în P, str. G-ral, nr. 17,. 84,. A,.10, jud. P împotriva sentinței nr. 333 din data de 26 mai 2009
pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâții Municipiul P, prin primar și Consiliul Local al municipiului P, ambii cu sediul în P,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 5 ex./ 23.10.2009
Dosar fond -- Tribunalul Prahova
Jud. fond
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida
