Anulare act administrativ . Decizia 131/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
DECIZIA NR. 131/ DOSAR NR-
Ședința publică din data de - 20 Februarie 2009
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - --- - președinte secție
- - -- - JUDECĂTOR 3: Silviu
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta " "-P, împotriva sentinței civile nr.487/CA din data de 04.06.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.-, având ca obiect " anulare act administrativ".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 17 februarie 2009, când părțile au lipsit, încheierea de ședință din acea zi face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar, concluzii scrise și în vederea deliberării, în baza art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea cauzei la data de 20 februarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.487/CA/04.06.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-au dispus următoarele:
S-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - " " SRL P N, cu sediul în P N- A, Județul N, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, cu sediul în B Str. - - Nr. 17, având ca obiect anularea procesului verbal de cercetare nr.13018/2007 și a deciziei nr. 17384/5 noiembrie 2007.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond reținut următoarele:
În fapt, la data de 18 aprilie 2007, în orașul Județul B, unde societatea reclamantă efectua o lucrare a avut loc evenimentul în urma căruia salariatul societății a decedat.
Evenimentul a fost raportat de societatea reclamantă la.M N la data de 20 aprilie 2007 și la data de 11 septembrie 2007 s-a înregistrat la. B sub nr.12987.
La data de 22 august 2007 intimata a emis procesul verbal nr. 13018/2007 de cercetare a evenimentului mortal din data de 18 aprilie 2007, ocazia cu care s-a constatat că acesta nu îndeplinește condițiile unui accident de muncă, însă în temeiul art. 42 din Legea nr. 319/2006 s-a reținut că societatea reclamantă nu și-a îndeplinit obligațiile legale prevăzute de art. 13 lit. j, art. 20 alin.1 lit. b și art. 27 alin.1 din Legea nr. 319/2006 privind securitatea muncii, motiv pentru care s-a dispus sancționarea contravențională a societății prin procesul verbal de constatare și sancționare contravențiilor nr. 7403/19 septembrie 2007.
Societatea reclamantă a formulat contestație administrativă împotriva procesului verbal de cercetare nr. 13018/22 august 2007 și prin decizia nr. 17384/5 noiembrie 2007 contestația a fost respinsă, menținându-se procesul verbal contestat, reținându-se în considerente că în mod corect au fost reținute în sarcina societății nerespectarea obligațiilor legale prevăzute de art. 13 lit. j, art. 20 alin.1 lit. b și art. 27 alin.1 din Legea nr. 319/2006 privind securitatea muncii.
Instanța de fond a reținut că în mod corect față de înscrisurile prezentate organului de control, acesta a constatat neîndeplinirea de către societatea angajatoare a obligațiilor prevăzute la art. 13 lit. j din Legea nr. 319/2006, reținându-se în sarcina sa necorelarea sarcinii de muncă (săpături) cu starea de sănătate a victimei ce a condus la producerea evenimentului.
Astfel, în fișa de expunere la riscuri și de aptitudine a victimei nu a rezultat că aceasta desfășura săpături pentru ca medicul de medicină a muncii să efectueze verificările medicale corespunzătoare efortului depus pentru aceste activități și în acest mod să stabilească starea de sănătate a victimei.
Din fișa postului și din fișa de instructaj rezultă că victima avea atribuții de serviciu de sudor și nu și de efectuarea operațiunilor de pregătire a terenului, în aceasta fiind menționate doar riscurile referitoare la sudură.
În aceste condiții, societatea angajatoare nu a corelat sarcina de muncă (săpături) cu starea de sănătate a victimei, ceea ce a condus la producerea evenimentului.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin.1 lit. b din Legea nr. 319/2006 rezultă obligația pentru angajator să realizeze instructajul la orice nou loc de muncă, pentru care lucrătorul nu a fost instruit, iar potrivit art. 81 din HG nr. 1425/2006 instruirea trebuie să fie consemnată în fișa de instruire individuală.
Din contractul individual de muncă al victimei rezultă că activitatea salariatului se desfășoară la sediul firmei fie la un loc fix sau mobil dar în interiorul firmei, iar în fișa de post se specifică că deplasările la locul de montaj se face numai pentru remedierea unor defecțiuni la echipamente furnizate și când responsabilul de produs nu poate remedia defecțiunea.
În speță, evenimentul s-a produs în localitatea, Județul B, un alt loc de muncă pentru care era necesară instruirea specifică a vechimii cu instrucțiunile referitoare la săpături și consemnată efectuarea acestui instructaj.
Pe cale de consecință, în mod corect s-a reținut în sarcina societății reclamante neîndeplinirea obligației stipulate de art. 20 alin.1 lit. b din Legea nr.319/2006.
Referitor la obligația prevăzută de art. 27 alin.1 din Legea nr. 319/2006, organul de cercetare în mod legal a reținut nerespectarea acesteia, întrucât societatea angajatoare nu a anunțat evenimentul de muncă "de îndată".
În speță, societatea a raportat evenimentul la.M N, la două zile de la producerea acestuia, respectiv la data de 20 aprilie 2008, ceea ce nu a făcut posibilă menținerea stării de fapt până la sosirea comisiei de cercetare.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs reclamanta - SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat următoarele:
1. Instanța a reținut în mod greșit față de înscrisurile prezentate organului de control neîndeplinirea de către unitatea noastră a obligațiilor prevăzute la art. 13 lit. j din Legea nr. 319/2006, reținându-se în sarcina noastră necorelarea sarcinii de muncă (săpături) cu starea de sănătate a victimei ce a condus la producerea evenimentului.
Cu privire la sancțiunea prevăzută la art. 13 lit. j din legea 319/2006, arată că nu sunt reale constatările Inspectoratului Teritorial d e Muncă B iar sancțiunea aplicată este nelegală.
Potrivit contractului individual de munca nr. 25 / 12.01.2007, a fost angajat ca și sudor, urmând a presta o activitate in condițiile normale de muncă. Potrivit fișei postului salariatul avea obligația de a executa toate lucrările repartizate de către șeful direct (art. 2 pct. 1 din fișa postului) respectiv atât lucrările specifice activității pentru care avea calificare cât și lucrările necesare pregătirii frontului de lucru, care reprezentau o activitate necalificată și pentru care nu era necesară o pregătire specifică.
Angajatul a efectuat anterior incidentului atât controlul medical cât și verificarea aptitudinilor pentru care s-a întocmit fișa de expunere la riscuri profesionale.
Concluzia medicului ce a întocmit fișa medicală a fost că salariatul nu prezenta nici o afecțiune care să îi diminueze capacitatea de muncă sau care să implice un risc pentru aceasta.
Sancțiunea aplicată societății noastre în baza celor consemnate în procesul verbal de cercetare nr. 13018/22.08.2007 reprezintă rezultatul unei aplicări extintive a legii, nelegală și nejustificată.
Astfel, s-a considerat de către inspectorii Inspectoratului Teritorial d e Muncă B că activitatea de săpare a gropilor pentru stâlpii necesari semnalizărilor auto executați de societatea noastră ar reprezenta o cu totul altă activitate decât cea prestată în mod obișnuit de către angajat, o modificare unilaterală a contractului de muncă în sensul schimbării locului de muncă ceea ce ar impune efectuarea din nou a tuturor formalităților prevăzute de lege pentru angajare.
în realitate, activitatea prestată de angajat la data de 18.04.2007 constituia o sarcină repartizată de către șeful de echipă, pentru care nu trebuie nici un fel de calificare și care, din punct de vedere al naturii muncii se încadrează în fișa de expunere la riscuri profesionale pe care angajatul o avea deja întocmită.
În acest sens, reclamanta a invocat "Clasificarea ocupațiilor în România" care prevede ca activitatea de muncitor necalificat este o activitate de grupă majoră, ca nivel de pregătire 1 pentru care nu se stabilește nivel de competență și complexitate a sarcinilor de îndeplinit, grad de specializare și nici nu implică subgrupe.
Cu alte cuvinte, activitatea prestată de salariatul nostru la data de 18.04.2007, având caracter de activitate specifică grupei de muncitor necalificat, nu necesită nici pregătire specială și nici întocmirea unor documente cu regim special.
Extinzând aceste date asupra situației concrete arătăm că pentru activitatea pe care salariatul o desfășura la data de 18.04.2007 era întocmit și controlul medical și fișa de expunere la riscuri profesionale și nu era necesară efectuarea altor investigații sau formalități în sensul consacrat de lege. Pe cale de consecință, consideră că în mod eronat pârâtul a considerat că victima nu avea controlul medical efectuat și nici nu avea emisă fișa de aptitudine, motiv pentru care solicităm să constatați că sancțiunea aplicată este nelegală.
2. Cu privire la contravenția prevăzută la art. 20 alin. 1 lit. b din Legea nr. 319/2006, arătăm că în mod nelegal a fost constatat în sarcina societății
noastre.
Se mai arată că pârâta a susținut că victima nu a fost instruită privind securitatea și sănătatea la schimbarea locului de muncă.
În accepțiunea consacrată de literatura juridică, cu referire directă la dispozițiile Codului muncii privitoare la schimbarea locului de muncă, transfer, detașare, delegare, arătăm că efectuarea unei munci dispuse de șeful de echipă constând în pregătirea frontului de lucru pentru efectuarea activității prevăzută în contractul de muncă nu constituie o modificare a condițiilor stabilite prin contractul inițial; în acest sens nu a operat nici un fel de schimbare a locului de muncă salariatul nefiind trimis să efectueze o altă activitate, la un alt loc de muncă, cu alte caracteristici, sarcini, program, etc.
Se mai arată că așa cum s-a argumentat și la punctul 1, activitatea prestată la data de 18.04.2007 poate constitui cel mult activitate specifică muncii necalificate dar, în raport de activitatea pentru care s-a încheiat contractul de muncă, ea reprezintă efectuarea unor activități preliminarii activității de bază, încadrându-se în obligațiile de serviciu ale salariatului stabilite prin contractul de muncă și fișa postului. n aceste condiții dispozițiile art. 20, alin. 1, lit. b din Legea nr. 319/2006 nu sunt aplicabile în prezenta cauză, motiv pentru care solicităm să admiteți prezenta contestație.
Printre atribuțiile șefului direct de echipă care a coordonat activitatea salariatului se numără și efectuarea instructajului zilnic de protecție a muncii, atribuție ce a fost îndeplinită și la data de 18.04.2007. în acest sens vom solicita administrarea probei testimoniale.
3. Cu privire la contravenția prevăzută de art. 27, alin. 1, din Legea nr.
319/2006 arată că aceasta este greșit constatată în sarcina reclamantei pretinzându-se în procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor că nu a fost comunicat de îndată evenimentul la Inspectoratul Teritorial d e Muncă N și Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 1 din Legea nr. 319/2006 obligația de comunicare a evenimentelor revine angajatorului fără ca expresia " de îndată" să fie detaliată. Se solicită constatarea faptului că la data de 18.04.2007 ora la care s-a produs evenimentul, faptul că salariatul a fost transportat la spital unde a și survenit decesul acestuia în cursul după amiezii, precum și programul efectiv de lucru al Inspectoratului Teritorial d e Muncă nu permiteau raportarea evenimentului. De asemenea, reclamanta consideră că efectuarea comunicării evenimentului la data de 20.04.2007 către Inspectoratul Teritorial d e Muncă N corespund obligației stabilite de lege, în sensul că evenimentul a fost comunicat după obținerea tuturor documentelor care permiteau confirmarea lui (constatări medico-legale, certificat de deces, ), acte necesare întocmirii formularului tip ce trebuia depus Ia Se mai arată și faptul că textul de lege nu prevede obligația angajatorului de a raporta evenimentul atât la Inspectoratul Teritorial d e Muncă în raza căruia își are angajatorul sediul principal cât și la Inspectoratul Teritorial d e Muncă în raza căruia își are punctul de lucru, stabilindu-se doar obligația generală de comunicare. Reclamanta a mai arătat că față de textul de lege sancțiunea aplicată este nu numai netemeinică dar
și nelegală, deoarece noi am îndeplinit obligația stabilită în sarcina noastră și
deoarece sancțiunea implică încălcarea principiului de drept " acolo unde legea nu distinge, nici noi nu putem distinge ".
Prin întâmpinarea depusă, intimata pârâtă Inspecția - Inspectoratul Teritorial d e Muncă al Județului Bas olicitat respingerea recursului reclamantei și menținerea sentinței atacate, pentru următoarele motive:
1. Referitor la obligația prevăzută de art. 13 lit. j din legea nr. 319/2006.
Instanța de fond în mod corect a reținut necorelarea sarcinii de muncă - efectuarea de săpături cu starea de sănătate a victimei și cu sarcinile de serviciu ale acesteia, fișa de expunere la riscuri indică medicul de medicina muncii activitățile pe care le va executa viitorul angajat și care trebuie să fie corelate cu verificările medicale la care va fi supus. În sensul celor arătate rezultă că nu este același lucru dacă un muncitor necalificat execută ridicări/ transport manual de greutăți mari, sau lucrează în zona unor cuptoare cu temperaturi ridicate, sau mătură și adună gunoaie sau execută activități ce necesită activități ce necesită activități cu efort fizic deosebit într-un anumit interval de timp.
- în sensul celor arătate mai sus s-a făcut mențiunea în PV de cercetare ca din fișa de expunere la riscuri și de aptitudine a victimei nu a rezultat că aceasta ar fi fost aptă și pentru activitățile care necesită un efort deosebit (săpături) și eventuala interdicție de a efectua astfel de lucrări și mai ales în bătaia razelor solare ( a se face corelare cu lin. 2 din concluziile raportului medico - legal).
Nu a cunoscut faptul că un conducător al locului de muncă poate atribui diferite sarcini chiar și ocazionale subordonaților, dar acestea trebuie să fie și în concordanță cu aptitudinile fizice și psihice și a stării de sănătate a lucrătorului
( inclusiv cu pregătirea și instruirea).
Faptul că victima avea atribuție de serviciu pe cea de sudor și nu și de efectuare a și operațiunilor de pregătire a terenului - gropi - rezultă și din fișa individuală de instructaj unde la instructajul la locul de muncă nu figurează decât riscurile referitoare la sudură fiind inexistente cele referitoare la săpături. Instrucțiunile cod 15, referitoare la pregătirea terenului - executarea gropilor nu figurează cel puțin între materiale prezentate în cadrul instructajelor.
- în fișa de post ( deși neluată la cunoștință) se specifica că în cazul în care deplasările la locul de montaj se va face numai pentru remedierea unor defecțiuni la echipamentele furnizate, și când responsabilul de produs nu poate remedia defecțiunea ( punct 2.1.6. din fișa postului de sudor)deci în nici un caz efectuarea de săpături - fapt pentru care activitatea nu a fost inclusă nici în cazul controalelor medicale.
- În fapt necorelarea sarcinii de muncă ( efort deosebit - săpături și într-un mediu de muncă aflat în bătaia razelor solare) cu starea de sănătate a victimei a fost și principala cauză care a dus la producerea evenimentului.
Clasificarea ocupațiilor din România nu are nicio legătură cu speța supusă judecății, în mod corect instanța a apreciat că victima nu avea controlul medical efectuat și nu avea emisă fișa de aptitudini prin urmare sancțiunea aplicată este legală.
2. Referitor la obligația prevăzută de art. 20 alin.1 lit. b din Legea 319/2006.
) prin loc de muncă potrivit art. 5 din Legea 319/2006 se înțelege: " loc de muncă - locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii și / sau unității, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii și/ sau unității la care lucrătorul are acces în cadrul desfășurării activității.;
Deci loc din aria sau interiorul întreprinderii.
)Potrivit art. 20 din Legea nr. 319/2006:
"(1) Angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru, suficiente locului de muncă și postului său:
b)la schimbarea locului
d) la introducere oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrări speciale.
(2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie:
a) adaptată evoluției riscurilor sau apariției unor noi riscuri".
Deci rezultă obligativitatea realizării instructajului la orice nou loc de muncă, pentru care lucrătorul nu a fost instruit - loc nou de muncă implică și riscuri noi ( inclusiv ale mediului de muncă, aptitudini etc.).
) Potrivit art. 81 din HG 1425/2006:" (1) Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă se consemnează în mod obligatoriu în fișa de instruire individuală, conform modelului prezentat ]n anexa 11, cu indicarea materialului predat, a duratei;i a datei instruirii".
Deci instruirea la noul loc de muncă trebuia consemnat în fișa de instruire individuală.
) față de cele arătate în recurs subliniem ca:
- în contractul individual de muncă se arată că activitatea se desfășoară la sediul firmei fie la un loc fix sau mobil dar în interiorul firmei (litera D contract individual de muncă).
- în fișa de post la care se face referire în paragraful 3 de la punctul 2 din plângerea formulată ( deși neluată la cunoștință de victimă) se specifică că în cazul deplasărilor la locul de montaj se va face numai pentru remedierea unor defecțiuni la echipamentele furnizate, și când responsabilul de produs nu poate remedia defecțiunea ( punct 2.1.6 din fișa postului de sudor) deci în nici într-un caz efectuarea de săpături - fapt pentru care activitatea nu a fost inclusă nici în cazul controalelor medicale.
) din dosarul de cercetare rezultă:
- nu a fost realizat și consemnat instructajul la noul loc de muncă:
-nu figurează instruirea victimei cu instrucțiunile proprii cod 15 referitoare la săpături:
-faptul că la începutul schimbului conducătorul face un instructaj specific sumar este pozitiv, dar legislația obligă să fie efectuat și consemnat cel la locul de muncă periodic:
Ori de câte ori se schimbă locul de muncă și mai ales că nu se făcuse niciodată instruirea cu privire la activitatea de săpături și riscurile existente ale acestei activități, aceasta trebuia efectuată:
Rezultă deci că la locul de muncă victimei nu i s-a făcut instructajul specific și respectiv nici nu a fost consemnat în fișa de instructaj individuală. Victima nu avea prin fișa de post sau contractul individual de muncă efectuarea unor astfel de lucrări. Cu privire la administrarea probei testimoniale a solicitat să fie respinsă având în vedere că aceasta trebuia administrată în fața instanței de fond, nefiind admisă în recurs.
3. Referitor la obligația prevăzută de art. 27 alin. 1, din Legea nr. 319/2006.
Potrivit celor arătate de în paragrafele 3 și 4 la punctul 3 din plângerea formulată, evenimentul s-a produs în data de 18.04.2007 și a fost comunicat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă N în 20.04.2007, deci la un interval de două zile.
Potrivit art. 13 lit. P din Legea nr. 319/2006, angajatorul are obligația "să nu modifice starea de fapt rezultă din producerea unui accident mortal sau colectiv, în afară de cazurile în care menținerea acestei stări ar genera alte accidente ori ar periclita viața accidentaților și a altor persoane".
Noțiunea de îndată ( art. 27 alin. 1 din Legea nr. 319/2006) implică faptul că trebuie menținută starea de fapt în care s-a produs evenimentul, până la sosirea comisiei de cercetare, care trebuie să se realizeze într-un interval cât mai scurt de timp.
Fără a interpreta noțiunea de anunțare de îndată la care se face referire, angajatorul avea obligația de a menține starea de fapt până la sosirea comisiei de cercetare, ceea ce este puțin probabil a se realiza pe parcursul a mai multor zile și care de fapt nici nu s-a realizat.
De aceea noțiunea de îndată reprezintă un moment apropiat producerii evenimentului și nici într-un caz la interval de zile. Menționează că evenimentul s-a produs în ziua de miercuri 18.04.2005 când nu se poate invoca că nu era program la Inspectoratul Teritorial d e Muncă iar pentru a începe cercetarea evenimentului nu era nevoie de nici un fel de constatări medico - legale. Evenimentul trebuia raportat organului competent să facă cercetarea respectiv ITM B din Legea nr. 319/2006 rezultând foarte clar acest lucru.
Examinând sentința atacată și actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 ind.1 Cod procedură civilă. instanța de recurs constată că recursul nu este fondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Recurenta reclamantă - SRL a introdus acțiune în contencios administrativ în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul teritorial d e Muncă B, solicitând anularea procesului-verbal de cercetare nr.13018/2007 și a deciziei nr.17384/05.11.2007 ambele emise de pârât, prin care a fost sancționată contravențional pentru anumite nereguli constatate de inspectorii Inspectoratului Teritorial d e Muncă B, respectiv a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva procesului verbal menționat mai sus.
În susținerea acțiunii introductive, reclamanta a arătat că în data de 18.04.2007, în jurul orelor 12,30, în timp ce angajații societății executau o lucrare, a avut loc un accident de muncă soldat cu decesul angajatului. În urma accidentului, pe care reclamanta recurentă pretinde că l-a anunțat la Inspectoratele de Protecția B și N, a fost încheiat procesul-verbal de cercetare nr.13018/22.08.2007 și, ulterior, proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.7403/19.09.2007, înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă B sub nr. 14405/19.09.2007. Reclamanta recurentă a susținut la ambele instanțe că a formulat plângere împotriva procesului-verbal de cercetare, dar a fost respinsă de pârât prin Decizia nr. 17384/2007. În esență, în susținerea cererii de chemare în judecată reclamanta a motivat că angajatul decedat în accidentul de muncă avea în fișa postului obligația de a executa lucrările repartizate de șeful său direct, atât lucrări calificate, cât și lucrări necalificate cerute de specificul frontului de lucru la punctul de lucru.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că în mod corect a reținut instanța de fond faptul că societatea reclamantă nu a respectat obligațiile art. 13 lit. j din Legea nr. 319/2006, necorelând sarcinile de muncă date angajatului ulterior accidentat cu starea sa de sănătate cunoscută, împrejurări care au condus la producerea accidentului de muncă. Astfel, cum corect s-a reținut și la judecata în fond, din fișa postului și din fișa de instructaj rezultă că victima avea atribuții de serviciu de sudor, nicidecum de efectuare a operațiunilor de pregătire a terenului prin săpături manuale ori mecanizate. Societatea reclamantă, de asemenea, nu a realizat instructajul la noul loc de muncă, cerut de art.20 alin.1 lit.b din Legea nr. 319/2006, așa cum au reținut inițial organul de control (pârâtul din cauză) și ulterior instanța de judecată, eventuala instruire (dacă reclamanta recurentă ar fi probat că s-ar fi derulat) nefiind consemnată în fișa de instruire individuală, cum impune art. 81 din HG nr. 1425/2006. Totodată, în contractul individual de muncă al salariatului victimă sunt menționate numai munci calificate specifice pregătirii sale, munci ce se desfășoară la sediul firmei angajatoare în loc fix ori mobil, în interiorul societății, deplasările în afara societății angajatoare putându-se face numai pentru remedierea unor defecțiuni, așadar pentru manopere calificate, în specialitatea angajatului, nu pentru munci necalificate. Ca atare, criticile aduse de recurenta reclamantă sentinței primei instanțe sub acest aspect nu sunt întemeiate.
Din actele și lucrările dosarului mai rezultă că în mod corect a reținut instanța de fond că evenimentul soldat cu decesul unui angajat a fost anunțat mai târziu, după 2 zile, deși Legea nr. 319/2006 prevede în art. 27 alin. 1 că anunțarea evenimentului se face de îndată, deci imediat, astfel încât nici această susținere din recursul reclamantei nu este întemeiată. Dimpotrivă, instanța de recurs constată că sentința dată de instanța de fond este temeinică și legal, fiind corect motivată respingerea cererii reclamantei.
Ca urmare, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă instanța de recurs urmează a respinge recursul declarat în cauză de reclamantă, menținând sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL PNî mpotriva sentinței civile nr. 487/CA/04.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.02.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - - -
pt. eliberată din funcție
Semnează
Președinte de instanță
Grefier
Red. / 16.03.2009
Dact. / 16.03.2009
- 2 ex.
Jud. fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu
