Anulare act administrativ . Decizia 133/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.133/CA
Ședința publică de la 06 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Monica Costea
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursurilor în contencios administrativ formulate de recurentul reclamant, domiciliat în localitatea, județul T și de recurentul pârât - Primar al comunei, -, județul T, împotriva sentinței civile nr.2482 din 13.11.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentul reclamant - avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.31 din 20.01.2009, depusă la dosar, pentru recurentul pârât avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.53/27.02.2009 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului și stadiul procesual. asupra recursului formulat de reclamantul care este motivat, timbrat cu suma de 20 lei conform copiei chitanței nr.- din 09.03.2009, reprezentând taxă judiciară de timbru; recursului formulat de pârâtul care este motivat timbrat cu suma de 20 lei conform chitanței - aflată la fila 6, după care:
Părțile prezente precizează că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză.
Instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru recurentul reclamant, avocat solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și pe cale de consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Învederează că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția nemotivării dispoziției nr.3/2008, ce trebuia să fie motivată în fapt și în drept, sub sancțiunea nulității absolute, și să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și instanța de judecată.
Pe fondul cauzei Dispoziția nr.3/2008 emisă de Primarul comunei, prin care a fost eliberat din funcția de referent principal, cu atribuții de agent agricol, trebuia să prevadă faptele pe care acesta nu le-a îndeplinit, sau le-a îndeplinit defectuos și care au condus la eliberarea din funcție pe motiv de incompetență profesională. Nici în raportul de evaluare nu sunt prezentate faptele și atribuțiile pe care nu le-au îndeplinit corespunzător funcției publice. Arată că în anul 2007 fost desemnat să se ocupe de coordonarea muncitorilor încadrați potrivit Legii nr.76/2000, activitatea de agent agricol a fost delegată altei persoane; evaluarea s-a făcut pentru activitatea de agent agricol, activitate pe care nu o presta.
Cu privire la recursul formulat de pârât solicită respingerea acestuia ca inadmisibil, excepția de prematuritate fiind nefondată, în conformitate cu prevederile art.106 alin.1 din Legea nr.188/1999, care prevede că în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru recurentul pârât - avocat solicită respingerea recursului formulat de reclamantul ca nefondat. În ce privește primul motiv de recurs, arată că nu se poate pune în discuție legalitatea raportului de evaluare deoarece reclamantul avea la îndemână calea reglementată de art.11 din Anexa nr.3 a HG nr.1209/2003, în sensul că funcționarul public nemulțumit de rezultatul evaluării îl poate contesta în termen de 5 zile de la luarea la cunoștință, iar în cazul în care funcționarul public este nemulțumit de modul de soluționare a contestației se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile legii. la calea atacului împotriva raportului de evaluare, calificativul stabilit a rămas definitiv. Astfel că nu se mai poate solicita anularea dispoziției Primarului de eliberare din funcție a reclamantului invocându-se temeinicia sau netemeinicia raportului de evaluare. Cu privire la susținerea reclamantului că a luat cunoștință de referatul privind propunerea de calificativ, acest fapt nu are relevanță deoarece referatul privind propunerea calificativului funcționarului public nu se aduce la cunoștința funcționarului public evaluat ci, potrivit art.9 alin.1 lit.a din HG nr.1209/2003 raportul de evaluare a fost adus la cunoștința recurentului. Se arată că s-a făcut referire la faptul că raportul de evaluare a performanțelor individuale ale reclamantului s-a realizat pentru funcția publică de referent, deși i-au fost delegate ale atribuții. Potrivit art.88 din legea nr.188/1999, pe timpul delegării funcționarul public își păstrează funcția publică și salariul, astfel că în mod evident pe evaluarea finală apare funcția publică corespondentă cu cea din fișa postului, de referent. Cu privire la nemotivarea Dispoziției nr.3/2008 invocată de către recurent, apreciază că dispoziția contestată este dată cu respectarea prevederilor Legii nr.188/1999. În dispoziție se regăsesc motivul de fapt - incompetența profesională, temeiul de drept - art.99 lit.d din Legea nr.188/1999, preavizul - așa cum este el prevăzut în alin.4 al art.99, precum și instanța competentă.
Cu privire la motivul de recurs privind cheltuielile de judecată și acordarea de daune morale și materiale, arată că le-a expus în detaliu, în concluziile scrise.
Cu privire la recursul formulat de pârâtul solicită admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul admiterii excepției de prematuritate, cu consecința respingerii cererii. Învederează instanței că în mod corect instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii faptul că în speță se aplică prevederile art.106 alin.1 din Legea nr.188/1999, dar în mod eronat a interpretat acest text de lege, în sensul că procedura prealabilă prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2994 nu este necesară în cazul eliberării din funcție a funcționarului public. Reclamantul ar fi trebuit ca înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ cu cerere de anulare a Dispoziției nr.3/2008, să solicite emitentului actului revocarea acestuia în termen de 30 de zile de la data comunicării, condiție care în speță, nu s-a îndeplinit. Susține apărătorul ales al recurentului pârât că, procedura legală este impusă de actul normativ și nu de organul emitent. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară.
Cu privire la interesul în formularea recursului, avocat pentru pârât arată că are interes. Dacă nu ar fi formulat recurs, nu mai putea invoca excepția prematurității, excepție care a fost respinsă la fond.
Avocat precizează că raportul de evaluare nu a fost comunicat reclamantului; solicită ca în conformitate cu prevederile art.274 Cod pr.civilă, să se cenzureze cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocat al părții adverse.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 2482/13.11.2008 a Tribunalului Tulceas -a respins excepția prematurității acțiunii, ca nefondată, iar cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul în contradictoriu cu primarul Comunei -, a fost respinsă ca nefondată.
Instanța de fond a reținut că a fost investită cu cererea prin care reclamantul a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul primarul Comunei, să de dispună anularea dispoziției nr.3/18 ianuarie 2008, privind eliberarea sa din funcția publică de referent III/1 - principal, obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri reprezentând daune materiale egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, precum și daune morale în sumă de 10.000 lei, suspendarea dispoziției contestate până la rămânerea definitivă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că prin dispoziția nr.3/18.01.2008 emisă de Primarul comunei, reclamantul a fost eliberat din funcția de referent principal, cu atribuții de agent agricol, din cadrul aparatului propriu de specialitate al Primăriei, pentru incompetență profesională, în baza disp. art.99 lit.d din Legea nr.188/1999.
S-a arătat de către reclamant că decizia de eliberare din funcție nu prevedea nici un motiv de fapt, ci doar făcea trimitere la raportul de evaluare a performanțelor profesionale, care nu i-a fost comunicat.
De asemenea, atribuțiile sale au fost delegate unei alte persoane G, referent asistent, reclamantul fiind desemnat să coordoneze activitatea muncitorilor încadrați în baza Legii nr.76/2002, motiv pentru care nu putea fi declarat incompetent profesional pentru funcția de referent principal, cu atribuții de agent agricol.
Reclamantul și- întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ și pe dispozițiile Statutului funcționarilor publici.
Pârâtul, Primarul comunei, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât reclamantul a fost eliberat din funcție, ca urmare a obținerii calificativului "nesatisfăcător" la evaluarea performanțelor profesionale individuale, potrivit raportului de evaluare nr.49/10 ianuarie 2008 și a referatului privind propunerea calificativului funcționarului public, întocmit la 9 ianuarie 2008, de către secretarul comunei.
Totodată, s-a arătat că excepția invocată cu privire la lipsa descrierii faptei era neîntemeiată, nefiind aplicabile dispozițiile art.268 alin.1 din Codul Muncii, întrucât eliberarea din funcție nu reprezenta o sancțiune disciplinară, ci încetarea raporturilor de muncă, în baza disp.art.97 din Legea nr.188/1999.
Pârâtul a mai învederat instanței că nu putea fi pus în discuție raportul de evaluare, întrucât acesta nu a fost contestat în procedura reglementată de art.11 din Anexa 3 HG nr.1209/2003, calificativul acordat fiind definitiv, astfel încât obiectul analizei instanței nu îl putea constitui decât dispoziția de eliberare din funcție, din punct de vedere formal.
S-a solicitat respingerea celorlalte capete de cerere privind acordarea daunelor morale și materiale și suspendarea executării actului administrativ, ca nefondate.
Reclamantul a depus în dovedirea acțiunii mai multe înscrisuri: dispoziția nr.3/18.01.2008, sentința civilă nr.2441/21.12.2007 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Tulcea, dispozițiile nr: 621/01.03.2007, 669/ 10.04.2007, 622/01.03.2007 și 740/28.06.2007, cererile nr.885/10.04.2007 și 1042/02.05.2007, adresa primăriei nr.1073/8.05.2007, încheierea Judecătoriei Tulcea pronunțată în dosarul nr- din data de 23.05.2007 și a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul luat pârâtului.
La termenul de 9 mai 2008, pârâtul prin apărătorul său, a invocat excepția lipsei procedurii prealabile prev. de art.106 din Legea nr.188/1999 și în raport de aceasta, prematuritatea acțiunii, excepție cu privire la care instanța a prorogat discutarea și pronunțarea, odată cu fondul cauzei.
La termenul din 6 iunie 2008, reclamantul a precizat că înțelege să renunțe la capătul de cerere privind suspendarea executării deciziei contestate.
Ambele părți au depus concluzii scrise.
Asupra excepției prematurității acțiunii, instanța a apreciat că aceasta era nefondată, procedura plângerii prealabile prev. de art.7 alin.1 din legea contenciosului administrativ nefiind aplicabilă în speță, față de împrejurarea că dispoziția de eliberare din funcția publică de referent principal, putea fi anulată pe calea contestației la instanța de contencios administrativ, în conformitate cu disp. art.106 alin.1 din Legea nr.188/1999.
Având în vedere motivul eliberării din funcție a contestatorului, pentru incompetența profesională și temeiul legal pe care se întemeia, respectiv disp. art.99 lit.d din Legea nr.188/1999, în speță, petentul avea la îndemână procedura administrativ-jurisdicțională de contestare a raportului de evaluare a performanțelor profesionale, reglementată de disp. art.11 din Anexa 3 HG nr. 1209/2003 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici.
Deși petentul nu a înțeles să conteste raportul de evaluare mai sus menționat, acțiunea sa pentru anularea dispoziției de eliberare din funcție nu putea fi considerată prematură, întrucât această procedură de contestare nu era obligatorie și nici nu se confunda cu procedura de revocare reglementată de art.7 din Legea nr.554/2004.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că petentul, funcționar public de execuție din cadrul Primăriei Comunei, județul Taf ost eliberat din această funcție prin dispoziția nr.3/18 ianuarie 2008, pentru incompetența profesională, în baza raportului de evaluare a performanțelor profesionale individuale nr.49 din 10 ianuarie 2008, prin care a obținut nota finală 1 și calificativul nesatisfăcător, pe perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2007.
În cauză, s-a dispus prin dispoziția contestată, încetarea raportului de muncă în. art.99 lit.d din Legea nr.188/1999 a funcționarilor publici, astfel încât lipsa descrierii faptei invocată de petent ca motiv de nulitate a deciziei, nu putea fi luată în considerare, aceasta putea produce efecte juridice doar în cazul aplicării sancțiunii disciplinare, ceea ce nu era cazul în speță.
Potrivit disp.art.99 al.1 lit.d din Legea nr.188/1999, persoană care are competență legală de numire în funcția publică, dispune eliberarea din această funcție prin act administrativ,. pentru incompetență profesională, în cazul obținerii calificativului "nesatisfăcător", la evaluarea performanțelor profesionale individuale.
Prin urmare, emiterea dispoziției de eliberare din funcție decurgea din raportul de evaluare finalizat cu calificativul "nesatisfăcător", atâta timp cât acest raport nu a fost contestat în termenul prevăzut de lege, așa cum s-a arătat anterior.
Prin urmare, măsura dispusă de angajator de eliberare din funcție a contestatorului a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor legale și în baza situației de fapt constatată prin raportul de evaluare menționat.
În privința capătului de cerere privind acordarea despăgubirilor cu titlu de daune materiale și morale, acesta era neîntemeiat, contestatorul nu era îndreptățit să solicite despăgubiri, măsura dispusă fiind temeinică și legală.
Întrucât pe parcursul judecării cauzei, petentul a înțeles să renunțe la capătul de cerere privind suspendarea executării dispoziției contestate, instanța a lut act de această renunțare.
Pentru aceste considerente s-a respins excepția prematurității acțiunii, ca nefondată, iar acțiunea principală a fost respinsă în totalitate, ca nefondată fiind obligat reclamantul la 8871,9 lei cheltuieli de judecată către pârâtul Primarul comunei, județul
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs ambele părți litigante.
Recurentul, în calitate de Primar al Comunei, a criticat sentința atacată în ceea ce privește modalitatea de soluționare a excepției prematurității acțiunii.
Astfel, a susținut recurentul intimat că, deși instanța de fond a reținut, în mod corect, în considerentele hotărârii, că în speță se face aplicarea prevederilor art. 106, alin.1 din Legea nr. 188/1999, a interpretat eronat acest text, în sensul că procedura prealabilă prevăzută de art. 7, alin.1 din Legea nr. 554/2004 nu este necesară în cazul eliberării din funcție a funcționarului public.
Art. 106 din legea nr. 188/1999 face trimitere la "condițiile și termenele din legea contenciosului administrativ", una dintre cerințe fiind tocmai cea referitoare la procedura prealabilă, astfel că reclamantul nu putea înlătura efectele omisiunii de îndeplinire a acestei proceduri,cererea sa fiind prematur introdusă.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304, pct. 8 și 9 din codul d e procedură civilă și pe cele ale art. 3041proc. civ.
Recurentul a criticat sentința civilă nr. 2482/13.11.2008 a Tribunalului Tulcea întrucât instanța de fond nu a avut în vedere faptul că referatul privind propunerea de calificativ i-a fost comunicat în timpul judecății, astfel că nu putea să conteste raportul de evaluare anterior acestei date.
A subliniat recurentul că, fiind desemnat să coordoneze activitatea desfășurată de muncitorii încadrați în baza Legii nr. 76/2002 și a beneficiarilor de ajutor minim garantat, pentru programul de lucrări publice, nu putea fi declarat incompetent profesional pentru funcția de referent principal, cu atribuții de agent agricol.
Un alt motiv de recurs invocat de recurentul reclamant se referă la cuantumul cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligat de prima instanță, arătând că instanța avea posibilitatea de a cenzura suma pretinsă cu acest titlu, dată fiind modalitatea în care intimatul a răspuns la interogatoriu.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304, alin.1, pct. 9 proc. civ.
Examinând recursurile părților prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Asupra recursului formulat de recurentul intimat primarul Comunei -:
Obiectul acțiunii în contencios administrativ deduse judecății în prezenta cauză l-a constituit anularea dispoziției nr. 3/18.01.2008 și obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri materiale și la plata daunelor morale în sumă de 10 000 lei.
Prin actul administrativ contestat s-a dispus eliberarea din funcția publică de referent principal a reclamantului, pentru incompetență profesională, în conformitate cu dispozițiile art. 99, lit.d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată.
În interpretarea sistematică a prevederilor referitoare la modalitatea de contestare a actului administrativ prin care s-a dispus măsura eliberării din funcția publică a unei persoane, sunt aplicabile procedurile cerute de Legea contenciosului administrativ, atunci când actul contestat a fost emis în conformitate cu prevederile art. 99, lit. d din Legea nr. 188/1999.
Astfel, art. 106 din această normă specială stabilește fără echivoc faptul că, "n cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute deLegea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare"
Trimiterea la norma specială impune autorului acțiunii de contencios administrativ să respecte procedura plângerii prealabile, anterior sesizării instanței de judecată, astfel cum este aceasta reglementată în dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004.
Cum reclamantul a contestat actul administrativ pe care l-a considerat nelegal direct în fața instanței de contencios administrativ, Curtea reține că are un caracter fondat excepția inadmisibilității acțiunii, dedusă din neparcurgerea procedurii prealabile anterior sesizării instanței.
Pentru aceste considerente, în raport de prevederile art. 312 proc. civ. Curtea va admite recursul declarat de recurentul Primarul Comunei, urmând a fi modificată în tot sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul recurent ca inadmisibilă.
Dat fiind caracterul întemeiat al excepției inadmisibilității acțiunii promovate direct în fața instanței de contencios administrativ, fără a fi parcursă procedura prealabilă, Curtea nu va mai examina criticile recurentului reclamant privind fondul cauzei, formulate în raport de soluția pronunțată de prima instanță, cercetarea lor fiind de prisos în contextul soluționării litigiului prin admiterea excepției invocate de recurentul intimat Primarul Comunei.
În conformitate cu prevederile art. 274, alin.3 proc. civ. dată fiind culpa procesuală a recurentului reclamant în derularea prezentului litigiu, Curtea urmează a-l obliga la plata cheltuielilor de judecată către recurentul intimat, în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu cuvenit apărătorului ales, onorariu redus în raport de complexitatea cauzei, numărul de termene procedurale acordate în cauză și de apărarea calificată exercitată pe durata procesului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant, domiciliat în localitatea, județul T împotriva sentinței civile nr.2482 din 13.11.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-.
Admite recursul formulat de recurentul pârât - Primar al comunei, -, județul T, împotriva sentinței civile nr.2482 din 13.11.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
Modifică în tot sentința recurată în sensul admiterii excepției inadmisibilității acțiunii.
Respinge acțiunea ca inadmisibilă.
În baza art.274 alin.3 Cod pr.civilă obligă recurentul reclamant la plata către recurentul intimat a sumei de 1.000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 06 aprilie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond-
Jud.red--/06.05.2009
Opinie separată:
Respinge recursul declarat de Primarul Comunei.
Admite recursul declarat de. Casează cu trimitere
hotărârea recurată.
Judecător,
- -
OPINIE SEPARATĂ
În opinia judecătorului minoritar soluția ce s-ar fi impus ar fi fost aceea a admiterii recursului declarat de și respingerea celui declarat de Primarul Comunei pentru considerentele:
Instanța a fost învestită în temeiul dispozițiilor Legii nr.189/1999 și 554/2004 cu o contestație împotriva dispoziției nr.3/2008, plata de daune materiale și daune morale.
Este important de precizat că dispoziția contestată a fost emisă în bazaraportului de evaluare a performanțelor profesionale ale contestatorului și a referatului nr.41/2005 întocmit de secretarul comunei.
Raportul de evaluare a fost emis în baza referatului întocmit de secretarul comunei la 9.01.2008 (potrivit susținerilor intimatei).
Potrivit referatului indicat mai sus, în urma verificării activității contestatorului desfășurate în cadrul Primăriei Comunei în anul 2007, s-au constatat întârzieri sistematice în efectuarea lucrărilor, intervenția în soluționarea unor cereri ce nu erau în competența sa precum și intervenția în legătură cu soluționarea unor cereri în afara cadrului legal, inducerea în eroare a autorității locale urmărindu-se un interes propriu crearea de atmosferă tensionată în cadrul compartimentelor din instituție; deținerea de documente oficiale originale ale Primăriei ce nu puteau fi păstrate în mod legal.
Potrivit raportului de evaluare de la filele 40-41, calificativul obținut de contestator în anul 2007 fost "nesatisfăcător", motivat de lipsa profesionalismului, loialității față de instituție, încălcarea normelor de conduită profesională.
Prin actul administrativ contestat s-a dispus eliberarea din funcția publică a contestatorului pentru incompetență profesională.
Reclamantul a contestat dispoziția pârâtei motivat în esență de împrejurarea că prin actul emis i s-a aplicat o sancțiune disciplinară, fără ca acesta să cuprindă motivarea în fapt iar calificativul acordat a fost atribuit abuziv și tendențios urmărindu-se eliberarea sa din funcție, atâta vreme cât atribuțiile sale au fost preluate de d-na.
Angajatorul a contestat împrejurarea că prin dispoziția emisă s-ar fi aplicat angajatului său o sancțiune disciplinară, arătând că, în fapt s-a realizat o eliberare a acestuia din funcția publică,eliberare ce reprezintă din punct de vedere juridic o modalitate de încetare a raportului de serviciu stabilită de legea 189/1999.
S-a invocat de către contestator faptul că raportul de evaluare nu i-a fost comunicat, el luând la cunoștință de acesta în ședința publică din 9.05.2008, în fața Tribunalului Tulcea.
Apărările angajatorului în legătură cu refuzul primirii acestui raport, deși îl cunoștea, nu pot fi primite, ele neprezentând relevanță, în conformitate cu dispozițiile procedurale(art.10 pct.4 coroborat cu art.85-100) și a HG nr.1209/2003.
Este real că potrivit art.99 lit.d din Legea nr.188/1999 se poate dispune eliberarea din funcția publică pentru incompetență profesională în cazul obținerii calificativului nesatisfăcător la evaluarea performanțelor profesionale individuale.
Însă legiuitorul a mai precizat în același act, în alin.2,că situațiile prevăzute de alin.1) lit.a - c) și e) - g) ale art.99 reprezintă motive neimputabile funcționarilor publici.
a contrario, situațiile de la lit.d) și f) din lege reprezintă cazuri în care s-a dispus eliberarea din funcția publică pentru motive imputabile.
Ori în speță, motivele imputate contestatorului, așa cum reies din referatul și raportul de evaluare sunt: întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor, neglijența în rezolvarea lucrărilor, intervențiile sau stăruințele pentru soluționarea unor cazuri în afara cadrului legal, manifestări ce aduc atingere prestigiului instituției unde își desfășoară activitatea.
Cu alte cuvinte, fiindu-i imputată,în exclusivitate,săvârșirea de abateri disciplinare, prin măsura eliberării din funcție s-a aplicat în realitate o sancțiune disciplinară- aceea a destituirii din funcția publică ocupată.
Ori ținându-se cont de acest context juridic, coroborat cu faptul că nu s- făcut dovada comunicării raportului de evaluare către cel evaluat, în opinia judecătorului minoritar,deși dispoziția contestată se intitulează "de eliberare dinfuncție" ( ca și mod de încetare a raportului de serviciu și pentru contestarea căreia este necesară procedura prealabilă), ea este în realitate o veritabilă destituire din funcția publică ca și sancțiune disciplinară, prevăzută la art.77 alin.3 lit.e din Legea nr.188/1999.
Fiind vorba despre sancționarea disciplinară a contestatorului, devin aplicabile dispozițiile art.80 din Legea nr.188/1999 (ce reprezintă o derogare de la disp. art. 60 din aceeași lege) ce permit funcționarului public atacarea deciziei de sancționare la instanța de contencios, fără îndeplinirea procedurii prealabile impusă de dispozițiile art.106 din aceeași lege, acest din urmă articol negăsindu-și aplicare în speță.
Nefiind necesară îndeplinirea procedurii prealabile, însă fiind vorba despre o sancțiune disciplinară dispusă printr-un act administrativ, prima instanță avea obligația de a cerceta apărările contestatorului în legătură cu aceste aspecte.
Cum prima instanță a soluționat corect excepția lipsei procedurii prealabile însă nu a intrat pe fondul pricinii, în temeiul dispozițiilor art.312 coroborat cu art.304 pct.9 se impune respingerea recursului Primăriei T și admiterea celui declarat de contestator, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Judecător,
- -
Red.op.separată jud./11.05.2009
Tehnored. 4 ex./11.05.2009
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Kamelia Vlad, Monica Costea
