Anulare act administrativ . Sentința 133/2010. Curtea de Apel Timisoara

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR--17.12.2009

SENTINȚA CIVILĂ NR.133

Ședința publică din 25.02.2010

PREȘEDINTE: Maria Belicariu

GREFIER: - -

S-a luat în examinare acțiunea conexată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit B - Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat A în reprezentarea reclamantului și consilier juridic a în reprezentarea pârâtei 2, lipsă fiind Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța constată că, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.164 Cod procedură civilă, după discutarea acestei cererii dispune conexarea dosarului nr- la dosarul de față.

Reprezentantul reclamantului depune Ordinul nr.25/22.01.2010 din care rezultă că până la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței civile nr. 421/02.12.2009 a Curții de Apel Timișoara se suspendă prevederile Ordinului nr.2796/02.11.2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale privind numirea d-lui în funcția de director coordonator adjunct în cadrul Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit

Reprezentanta pârâtei Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit B arată că susține excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții.

Instanța unește excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit B și excepția lipsei de obiect a acțiunii reclamantului față de desființarea postului de director adjunct coordonator invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu fondul cauzei și acordă cuvântul părților.

Reprezentantul reclamantului solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a agenției întrucât reclamantul funcționează în cadrul acestei instituții. Solicită respingerea și a excepției lipsei de obiect a acțiunii reclamantului față de împrejurarea că postul pe care a funcționat nu a fost desființat întrucât la o săptămână după așa-zisa desființare a fost angajată o altă persoană exact pe aceeași funcție, prin urmare acțiunea reclamantului are obiect.

Pe fond, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată cu consecința anulării ordinului contestat și reintegrarea pe postul de director coordonator adjunct. Arată că reclamantul a fost repus pe post începând cu data de 04.12.2009 până la judecarea fondului pricinii. Solicită instanței și acordarea despăgubirilor precum și a daunelor morale solicitate prin acțiune, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxe judiciare de timbru și onorariu avocat în dovedirea căruia depune chitanța emisă pentru suma de 2.000 lei.

Reprezentanta pârâtei Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit B solicită amânarea pronunțării în cauză și pune concluzii de respingere a acțiunii reclamantului.

CURTEA

Asupra acțiunii conexate de față, constată:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 17.12.2009 și înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prin Ministru și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit B - Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit T în temeiul art.1 pct. 1 din Legea nr. 554/2004 modificata; art.2 pct.1 lit. a si următoarele din Legea nr.554/2004; art.18 pct.3 din Legea nr.554/2004; art. 106 pct. 1 din Legea nr.188/1999 republicata coroborat cu art. 109 din Legea nr.188/1999; art.117 Legea nr.188/1999;art.36 Legea nr. 188/1999; art. 76 Legea nr.53/ 2003; art.76 Legea nr.53/2003, împotriva Ordinului nr.2051 /09.10/2009 de încetare a contractului său de management emis de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale pe care-l consideră netemeinic și nelegal

Solicită instanțe ca prin hotărârea ce o ca pronunța să dispună admiterea acțiunii;- anularea Ordinului Ministrului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale nr.2051/09.10.2009 ca nelegal;- reintegrarea sa pe funcția avută anterior emiterii ordinului de încetare a raportului de muncă; - anularea tuturor actelor administrative ce vor fi emise în vederea transpunerii în planul realității obiective a concursului pentru ocuparea funcției de director coordonator adjunct al serviciilor publice deconcentrate aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale; - obligarea pârâtelor la plata unei despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat si recalculat de care ar fi beneficiat daca nu s-ar fi luat această măsură pe perioada corespunzătoare emiterii Ordinului nr.2051/2009 și până în momentul integrării efective pe funcția deținută anterior; - obligarea pârâtelor să-i plătească suma de 20 000 lei reprezentând daune morale, cuantificate ca urmare a prejudiciului de imagine adus prin măsura abuziva de desfacere a contractului de management pe criterii politice; cu cheltuieli de judecată.

În motivare acțiunii, reclamantul arată că, în baza unui concurs pe post, pe care pe care l-a câștigat, s-a emis Decizia nr. 1450 din data de 28.05.2009 de către Agenția de Plați pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale în temeiul prevederilor Ordinului nr.992/28.05.2009, s-a dispus încadrarea sa în funcția de director coordonator adjunct al Oficiului Județean de Plați pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit

In urma acestui fapt a încheiat contractul de management nr. 37//28.05.2009 pe o perioada de 1 an, pentru mandatul de director coordonator adjunct al

Odată cu schimbarea orânduirii politice, pe data de 12.10.2009 s-a trimis prin fax Ordinul nr. 2051/09.- de încetare a raportului său de muncă în calitate de director coordonator adjunct in cadrul Oficiului Județean de plați pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit T, pe considerentul și motivația ca s-a desființat locul de muncă pe care l-a ocupat prin reducerea postului raportat la art.65 pct. 1 alin. 1 din Legea nr.53/2003. Menționează că în data de 12.10.2009, când a fost transmis prin fax acest Ordin de demitere, (nr. 2051/09.10.2009 ) se afla în concediu medical. Din data de 02.10.2009 fiind în concediu de boală a fost înștiințat telefonic, de un angajat din cadrul T, că s-a primit pe fax Ordinul nr. 2051/09.-, de demitere.

În Ordinul nr.2051/09.- este invocat art.65 alin.1 din Codul Muncii, respectiv concedierea din motive care nu țin de persoana salariatului determinată de desființarea locului de muncă ocupat de către salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

Condiția de legalitate impusă de lege este ca desființarea locului de munca sa fie efectiva si sa aibă o cauza reala. Desființarea este efectiva doar atunci când locul de munca este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia ori în statul de funcțiuni.

Or, arată reclamantul, în condițiile in care in conformitate cu dispozițiile art. 100 pct.5 din Legea nr.188/1999 coroborata cu art.65 alin.1 si 2 din Legea nr.53/2003, in cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituția publica nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru o perioada de un an de la data reorganizării, acest ordin este nelegal.

Arată că în perioada 19 -27 oct.2009 Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Rurale scoate acest post la concurs, măsura de încetare a raportului de munca a sa fiind lovită de nulitate absolută. (anexează în probațiune anunțul publicat de Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale pe site-ul oficial http://wwvy.madr.ro )

In vederea suprimării efectului de nelegalitate al Ordinului nr. 2051/09.- emis de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale in condițiile art.1 pct.1 din Legea nr.554/2004 coroborat cu art.7 din Legea nr.554/2004 a formulat plângere prealabilă către Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale in data de 19.10.2009 fără a primi un răspuns din partea pârâtei, în termenul legal prevăzut de lege.

Reclamantul arată, privitor la ordinul a cărui valabilitate este lovită de nulitate că, raportat la dispozițiile art.36 din Legea nr.188/1999 republicată:" în perioada concediilor de boală, a concediilor de maternitate si a celor pentru creșterea si îngrijirea copiilor, raportul de serviciu nu poate înceta si nu poate fi modificat decât prin inițiativa funcționarului public in cauză."

Or, arată reclamantul, atâta timp cât din 02.10.2009 a fost în concediu de boală materializat prin certificat medical, împotriva sa nu se putea lua măsura încetării raportului de muncă.

Mai mult decât atât, in condițiile in care in conformitate cu art. 117 din Legea nr.188/1999 se menționează expres ca dispozițiile legii care reglementează activitatea funcționarilor publici se completează cu Codul Muncii, măsura Ministrului Agriculturii o consideră abuzivă, art.60 pct.1 din Legea nr.53/2003 statuând expres: "concedierea salariaților nu poate fi dispusa pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii "

Totodată, un alt element care atrage nulitatea absoluta a Ordinului nr.2051/09.10.2009 este reprezentat de faptul ca Ordonanța de Urgenta nr.105/2009 care sta la baza emiterii Ordinului, si care era in măsura sa aducă o prezumție de legalitate a acestuia nu prevede desființarea Oficiului Județean de Plați pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit, ci la Anexa 1 se prevede la litera G pct. 7 că se desființează: "Oficiile de Plați pentru Dezvoltare Rurala și Pescuit".

Cu referire la fondul cauzei, reclamantul arată faptul că, Ordinul nr. 2051/09.- nu îmbracă forma prevăzuta de lege sub aspectul termenului în care acesta se poate ataca, motivarea măsurii luate precum si instanța la care se poate ataca acesta, fiindu-i încălcat dreptul la apărare prevăzut de art. 6 paragraful 3 din cadrul convenției Europene a Drepturilor Omului, care prevede obligarea instituțiilor statului să confere cetățeanului nu numai garanțiile materiale cât și procedurale în respectarea drepturilor acestora.

De asemenea, învederează instanței ca reducerea postului nu a fost una reala si efectiva atâta timp cât postul pe care l-a deținut a fost scos la concurs în decurs de o săptămâna de la emiterea Ordinului nr. 2051/09.- de desfacere a contractului de management.

Mai arată că, conform prevederilor art. IV alin 7 din OUG nr. 105/ 2009 contractul de management este asimilat contractului individual de muncă, deci cu toate drepturile si prerogativele de care se bucura un contract individual de munca semnat între angajator si angajat.

Apreciază că Ordinul nr.2051 /2009 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale este nelegal, de natură să-i aducă atingere intereselor legitime prin revocarea abuzivă din funcția deținută, astfel Ordinul nr.2051 /2009 deși nu se intitulează "decizie de concediere", față de faptul că se întemeiază pe dispozițiile art.65 alin.1 Codul Muncii, față de efectele declarate expres și anume încetarea contractului de management, este de considerat o decizie de concediere.

Or, arată reclamantul, în aceste condiții, nici măcar termenul de preaviz stabilit de prevederile Codului Muncii de 30 de zile nu au fost acordate, ci i s-a acordat un termen de preaviz de 15 zile, cu toate ca funcția deținuta de la Oficiul Județean de Plați pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit a fost de conducere si anume director coordonator adjunct.

Totodată, prin această decizie de încetare a contractului său de management, pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale a încălcat dispozițiile art. 82 din Contractul Colectiv de Munca nr.2895 unic la nivel național pe anii 2007-2010, unde se prevede obligația unității care își extinde sau își reia activitatea într-o perioada de 9 luni de la luarea masurilor de desfacere a contractului individual de munca pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, de a încunoștiința în scris despre aceasta măsura, iar salariații notificați in acest sens au la dispoziție un termen de maxim 10 zile lucrătoare de la data primirii comunicării, pentru a-si manifesta expres consimțământul cu privire la ocuparea unui loc de munca oferit in cadrul societății.

Mai arată că în Contractul de Management nr.37//28.05.2009 la art.9 nu există litera h în baza căreia s-a dispus încetarea raporturilor de muncă, acest articol nereferindu-se nici măcar Ia încetarea contractului de muncă ci la modificarea contractului de management.

În drept reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile Legii nr.554/2004; Legea 53/2003; OUG nr.105/2009; Legea nr. 188/1999.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B solicită respingerea acțiunii, în principal ca fiind lipsită de obiect, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

În motivare, invocând excepția lipsei de obiect a acțiunii, pârâtul arată că întrucât postul de director coordonator adjunct în cadrul Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Taf ost desființat, în mod legal s-a emis Ordinul nr.2051/09.10.2009 prin care reclamantului i s-a acordat preaviz.

O condiție prealabilă și intrinsecă a admisibilității acestei cereri este însă existența unui obiect, înțeles ca fiind protecția unui drept sau a unui interes legitim pentru realizarea cărora calea justiției este obligatorie, respectiv pretenția concretă invocată de către reclamant.

Acest obiect trebuie să fie determinat sau determinabil, licit și posibil, în sensul în care să existe un drept sau interes actual a cărui ocrotire să fie necesară pe cale judiciară.

Actele administrative sunt executorii din oficiu și prin ele însele, iar datorită acestui specific, devine necesară suspendarea lor, atunci când sunt contestate din punct de vedere al legalității și sub condiția ca executarea lor să fie de natură a provoca o pagubă.

Pe de altă parte, punerea în executare a actului administrativ presupune efectuarea tuturor demersurilor necesare în vederea aducerii la îndeplinire a dispozițiilor cuprinse în acesta.

Actele administrative, la fel ca și cele civile, în funcție de modul și durata lor de executare, pot fi clasificate în acte de executare imediată, a căror punere în aplicare se produce intr-un singur moment și acte cu executare succesivă, care se pun în aplicare în mod treptat.

procedurii de executare al actului este dat de natura prevederilor sale, fiind posibile situații în care executarea este uno ictu sau, dimpotrivă, succesivă.

Ordinul contestat trebuie să fie unul cu executare succesivă, în timp, pentru a putea face obiectul cererii de chemare în judecată.

În opinia sa, pârâtul consideră că nu acesta este cazul în speță, întrucât ordinul a cărui anulare se solicita, dispune asupra eliberării reclamantului din funcția de director coordonator adjunct în cadrul Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit

Cu alte cuvinte, în ceea ce îl privește pe reclamant, actul a fost executat prin eliberarea sa din funcție, din această perspectivă, el fiind epuizat.

Astfel, punerea în executare a actului nu se realizează, în niciun fel, prin reducerea drepturilor cuvenite, ci prin eliberarea din funcție, fără ca acest lucru să fie vizat în mod direct prin actul atacat.

În consecință, întinderea în timp a efectelor colaterale ale unui act administrativ, nu este relevantă pentru a-l clasifica ca fiind cu executare succesivă, importantă fiind doar durata procedurilor de punere a sa în aplicare.

Prin urmare, pârâtul solicită admiterea excepției lipsei de obiect, întrucât reclamantul urmărește, în esență, repunerea sa în funcția publică deținută anterior, ceea ce echivalează, cu o întoarcere a executării unui act epuizat deja.

Pe fond, față de primul capăt de cerere, pârâtul solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată având în vedere următoarele considerente:

Prin Ordinul nr.992 din 28.05.2009 emis de ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator adjunct în cadrul Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit T, în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 37/2009, iar acesta a exercitat atribuțiile funcției în baza Contractului de management nr.37//28.05.2009.

Contractul de management nr. 37//28.05.2009 încheiat între domnul și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prevede la art. 9 lit. "h" cauzele de încetare ale contractului, și anume "în situațiile prevăzute expres de lege".

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 37/2009 a fost abrogată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.105/2009 și, totodată, declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională. Rezultă așadar că, fiind în prezența unui act administrativ cu caracter normativ abrogat, efectele juridice nu se mai produc.

Conform normelor de tehnică legislativă cuprinse în art. 62 alin. 3 din Legea 24/2000 "Abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv".

Drept urmare, cum părțile contractante au stabilit de comun acord că efectele contractului încetează și în cazuri prevăzute expres de lege, și cum cazul prevăzut de lege este dat de dispoziția art. IV alin. (1), (4) și dispoziția art. din OUG nr. 105/2009 având în vedere atât principiul relativității efectelor contractelor, cât și voința părților la momentul încheierii actului, se constată că orice critică este nefondată, faptul consemnării acestei clauze contractuale vizând tocmai evenimentele legislative, ulterioare, ce pot interveni.

Pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale susține că dat fiind faptul că postul de director coordonator adjunct în cadrul Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Taf ost desființat, în mod legal s-a emis Ordinul nr. 2051/09.10.2009 prin care reclamantului i s-a acordat preaviz.

Reclamantul a solicitat anularea Ordinului nr. 2051 din 09.10.2009 prin care s-a dispus acordarea unui preaviz de 15 zile lucrătoare la împlinirea căruia măsura dispusă de eliberare din funcție a ajuns la termen.

de specialitate a definit nulitatea ca fiind acea sancțiune de drept civil care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.

Deci, pentru admiterea acțiunii, reclamantul avea obligația să facă dovada (deoarece, până la proba contrarie se prezumă că este legal, efectuarea dovezii contrare fiind în sarcina reclamantului) existenței uneia din cauzele care atrag nulitatea actului, or această dovadă nu se face.

Ordinul a cărui anulare se solicită a fost emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în aplicarea prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local, potrivit cărora: "de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 22 aprilie 2009, se abrogă".

Arată că având în vedere aceste dispoziții legale, iar regula în vederea anulării unui act administrativ individual este aceea a analizării motivului de anulare în momentul emiterii actului, precizează că postul director coordonator adjunct în cadrul Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit T deținut de reclamant a fost desființat prin ordonanță de urgentă, și nu din inițiativa angajatorului care este Ministerul Agriculturii. Pădurilor si Dezvoltării Rurale.

Acest ordin întrunește aparențele de legalitate, fiind emis de autoritatea competentă, în baza atribuțiilor sale, simpla contestare a actului administrativ de către persoana vizată, nefiind în măsură să constituie prin ea însăși un motiv de îndoială serioasă în privința legalității acestuia, în sensul legii.

Mai arată că, din motivele invocate în susținerea cererii nu se poate reține, și cu atât mai puțin dovedi, că se creează o îndoială serioasă privind legalitatea sa și nici nu se probează vreun prejudiciu suferit de reclamant, motiv pentru care solicită respingerea cererii.

În subsidiar, arată că Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nu i se poate imputa nici o culpă atât timp cât e ținut de normele legale în vigoare, știut fiind că cetățenii beneficiază doar de drepturile și libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea.

Potrivit art.1 din Hotărârea 1407/2009 Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, autoritate publică centrală responsabilă cu elaborarea, reglementarea și implementarea politicilor agricole comunitare și naționale și cu dezvoltarea, pe baze moderne, a domeniilor sale de activitate care, conform art. 40 alin. 1 din Legea nr. 90/2001, este condus de ministru.

Conform Legii nr. 90/2001 art. 53 alin. 1 lit. a, miniștrii organizează, coordonează și controlează aplicarea legilor, ordonanțelor și hotărârilor Guvernului, a ordinelor și instrucțiunilor emise potrivit legii, cu respectarea limitelor de autoritate și a principiului autonomiei locale a instituțiilor publice și a agenților economici. De asemenea, conform art. 1 alin. 5 din Constituția României "în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie" și potrivit art. 5 din Codul civil nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare, la legile care interesează ordinea publică.

Prin urmare. Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin conducătorul său, este o instituție care pune în executare și execută în concret legea, fiind ținut de aplicare imediată a acesteia.

Cum măsurile dispuse prin OG nr. 105/2009 vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, și cum este ținut în aplicare și asigurarea aplicării întocmai a legilor în vigoare, este vădit că orice pretenție îndreptată împotriva acestuia este neîntemeiată.

Pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale mai solicită și respingerea capătului de cerere privind solicitarea reclamantului de obligare a acestuia la plata de daune morale în cuantum de 20.000 lei.

Consideră că doctrina a statuat că se pot acorda daune morale atunci când s-a produs un prejudiciu moral, de ordin pur afectiv, numai dacă reclamantul face dovada acestui prejudiciu.

De asemenea, jurisprudența exprimă același punct de vedere.

Astfel, arată pârâtul, într-o decizie a înaltei Curți de Casație și Justiție se reține că "pentru acordarea daunelor morale, este totuși nevoie de existenta unor elemente probatorii adecvate care să permită găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficientă libera apreciere a instanței bazată pe gradul de percepere de către aceasta a universului psihic al fiecărei persoane. Desigur, nu se pot administra probe materiale pentru dovedirea cuantumului daunelor morale, deși acest lucru nu este exclus, dar se pot și trebuie administrate probe pentru dovedirea producerii unor suferințe morale, a impactului concret asupra persoanei vătămate, pentru determinarea, de la caz la caz, a existenței și a cuantumului acestora. -

Simplul fapt al anulării actului administrativ nu este de natură a duce la concluzia producerii de vătămări psihice, iar în cazul în care acestea s-au produs, ele diferă în funcție de elementele ce țin de statutul personal și moral al fiecărui vătămat în drepturi" (Decizia nr. 663/07.02.2005, - secția de contencios administrativ și fiscal).

Pârâtul arată că, din interpretarea acestor prevederi legale, în literatura de specialitate se arată faptul că "reclamantul poate cere ca instanța judecătorească să oblige organul administrației publice să-l despăgubească pentru daunele pe care i le-a produs actul administrativ atacat în justiție, iar instanța judecătorească poate să acorde despăgubiri odată cu anularea actului administrativ, sau poate să acorde numai despăgubiri, fără să dispună anularea actului producător de prejudicii, în funcție de ceea ce pretinde reclamantul în cererea adresată instanței". (Dr., Contenciosul Administrativ, B 1998, pag. 47).

Potrivit practicii judiciare în materie, "Pentru a fi găsită întemeiată cererea de către instanța de judecată, nu este suficientă afirmarea unor suferințe morale, pentru că, deși aceste daune au caracter nepatrimonial, moral, reparația cerută este materială, patrimonială, ceea ce impune, pentru găsirea unor criterii de apreciere corectă a valorii lor, elemente probatorii adecvate" (Sentința civilă nr. 313/PI/02.06.2004 a Curții de Apel Timișoara ).

Potrivit jurisprudenței, pentru acordarea daunelor morale, este totuși nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate care să permită găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficientă libera apreciere a instanței bazată pe gradul de percepere de către aceasta a universului psihic al fiecărei persoane.

Desigur, nu se pot administra probe materiale pentru dovedirea cuantumului daunelor morale, deși acest lucru nu este exclus, dar se pot și trebuie administrate probe pentru dovedirea producerii unor suferințe morale, a impactului concret asupra persoanei vătămate, pentru determinarea, de la caz la caz, a existenței și a cuantumului acestora.

Pe cale de consecință, pârâtul consideră că solicitarea acordării de daune morale în cuantumul declarat este nejustificată, reclamantul neprezentând nici o dovadă a existenței și întinderii acestui prejudiciu.

Pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale conchide solicitând ca în baza principiului subordonării interesului privat celui public și având în vedere că nu s-a făcut dovada vreunui indiciu de nelegalitate, să fie respinsă cererea de anularea a Ordinul nr. 2051/09.10.2009 în principal ca lipsită de obiect, și în subsidiar ca neîntemeiată.

În drept, invocă prevederile art.115 - 118 din Codul d e procedură civilă și Legea nr. 554/2004.

Pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT, prin întâmpinarea depusă în dosarul conexat a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, întrucât ordinul contestat este emis de Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale

Conform art. 137 Cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".

Analizând excepția lipsei de obiect a acțiunii reclamantului, excepție invocată de către pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B, instanța o va respinge ca neîntemeiată întrucât postul de director coordonator adjunct în cadrul Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit T nu a fost desființat, cum greșit afirmă pârâtul în susținerea excepției, dovadă în acest sens fiind ordinul nr.25/22.01.2010, aflat la fila 52 din dosar din care reiese că pe postul deținut de către reclamant a fost numită în aceiași funcție o altă persoană, respectiv.

Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AGENȚIA DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT, excepție invocată de către această pârâtă prin întâmpinarea depusă în dosarul conexat, instanța o va respinge ca neîntemeiată, întrucât chiar dacă această pârâtă nu este emitentul ordinului contestat, reclamantul a avut calitatea de director coordonator adjunct al Oficiului Județean de Plați pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit T, instituție aflată în subordinea pârâtei.

Mai mult pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă această pârâtă are calitate procesuală pasivă în cauză.

Analizând fondul cauzei, instanța constată că;

În baza unui concurs pe post, pe care pe care reclamantul l-a câștigat, s-a emis Decizia nr. 1450 din data de 28.05.2009 de către pârâta Agenția de Plați pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale.

Prin Ordinul nr. 992 din 28.05.2009 emis de ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator adjunct în cadrul Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit T, în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 37/2009, iar acesta a exercitat atribuțiile funcției în baza Contractului de management nr.37//28.05.2009, contract încheiat pe o perioada de 1 an.

Pe data de 12.10.2009 s-a trimis prin fax Ordinul nr. 2051/09.10.2009 de încetare a raportului său de muncă în calitate de director coordonator adjunct in cadrul Oficiului Județean de plați pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit T, pe considerentul ca s-a desființat locul de muncă pe care l-a ocupat prin reducerea postului raportat la art. 65 pct. 1 alin. 1 din Legea nr.53/2003.

În Ordinul nr.2051/09.10.2009, aflat la fila 11 din dosar este invocat art.65 alin.1 din Codul Muncii, respectiv concedierea din motive ce nu țin de persoana salariatului, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de către salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

Condiția de legalitate impusă de lege este ca desființarea locului de munca sa fie efectiva si sa aibă o cauza reala. Desființarea este efectiva doar atunci când locul de munca este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia ori în statul de funcțiuni.

Ordinul contestat a fost suspendat până la pronunțarea prezentei acțiunii în baza dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/20004 a contenciosului administrativ, prin sentința civilă nr. 421/02.12.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dos. nr-, aflată la filele 46-49 din dosar.

Instanța constată că, eliberarea din funcție a reclamantului intervenită înainte de expirarea duratei de 1 an pentru care a fost încheiat contractul de management, aflat la filele 5-9 din dosar, este de natură a încălca și principiul protecției așteptărilor legitime, în condițiile în care, în considerarea duratei mandatului de 1 an, reclamantul și-a stabilit o strategie de lucru, în acord cu prevederile contractului de management și ale fișei postului.

Contractul de management este asimilat contractului individual de muncă, deci cu toate drepturile si prerogativele de care se bucura un contract individual de munca semnat între angajator si angajat.

Pârâții se apără invocând faptul că ordinul atacat îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege și de contractul de management care reglementează relația dintre părți, apărare ce nu poate fi primită de către instanță, întrucât Ordinul nr. 2051/09.- nu îmbracă forma prevăzuta de lege sub aspectul termenului în care acesta se poate ataca, motivarea măsurii luate precum si instanța la care se poate ataca acesta, fiindu-i încălcat dreptul la apărare prevăzut de art. 6 paragraful 3 din cadrul convenției Europene a Drepturilor Omului, care prevede obligarea instituțiilor statului să confere cetățeanului nu numai garanțiile materiale cât și procedurale în respectarea drepturilor acestora.

Mai mult, instanța constată ca reducerea postului invocată de către pârâte nu a fost una reala si efectiva atâta timp cât postul pe care l-a deținut reclamantul a fost scos la concurs iar în baza ordinului nr. 2796/02.11.2009 în aceiași funcție a fost numit d-nul, aspect ce reiese din Ordinul nr.25/22.01.2010, aflat la fila 52 din dosar.

Termenul de preaviz de 15 zile, prevăzut la art. 1 din ordin încalcă dispoziții Codului Muncii, întrucât funcția deținuta de reclamant la Oficiul Județean de Plați pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit a fost de conducere, caz în care termenul de preaviz trebuie să fie de 30 zile.

De asemenea, în acest ordin se face trimitere la art. 9 lit. H din contractul de management încheiat cu reclamantul, însă studiind acest articol instanța constată că articolul 9 are două aliniate și nici o literă.

Pentru considerentele arătate și având în vedere disp. Art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanța a admis acțiunea conexată ca fiind întemeiată și a dispus anularea Ordinului Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B nr. 2051/09.10.2009, și reîncadrarea reclamantului pe postul de director coordonator adjunct în cadrul Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit T, precum și plata drepturilor bănești indexate și majorate cuvenite de la data emiterii ordinului și până la reîncadrarea efectivă a reclamantului pe postul deținut anterior.

În analizarea daunelor morale solicitate de către reclamant, instanța constată că art. 18 alin. 3 din legea contenciosului administrativ ce reglementează soluțiile pe care le poate da instanța de judecată, menționează exprescă în cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.

Reclamantul a solicitat acordarea de daune, cuantificate ca urmare a reparării prejudiciului adus prin măsura abuzivă de destituire a reclamantului și de încetare a contractului de management, iar instanța consideră că acesta este îndreptățit a primi suma de 20.000 lei reprezentând daune morale, pentru repararea prejudiciului moral suferit.

În acest sens, este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care s-a pronunțat constant în sensul că atunci când legea este încălcată, autoritățile produc, în mod, și prejudicii morale care nu trebuie dovedite altfel decât prin prezumții.

În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B în calitate de emitent al ordinului contestat, aflat în culpă procesuală, va fi obligat la plata către reclamant a sumei de 2010 lei cheltuieli de judecată, compuse din 10 lei taxă judiciară de timbru și 2000 lei onorariu avocat conform chitanțeinr.93/2010, aflată la fila 53 din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția lipsei de obiect a petitului din acțiunea reclamantului având ca obiect anularea ordinului nr. 2051/09.10.2009, excepție invocată de pârâtul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AGENȚIA DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT.

Admite acțiunea conexată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE B și AGENȚIA DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT - OFICIUL JUDEȚEAN DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT

Anulează Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B nr. 2051/09.10.2009, și dispune reîncadrarea reclamantului pe postul de director coordonator adjunct în cadrul Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit T, precum și plata drepturilor bănești indexate și majorate cuvenite de la data emiterii ordinului și până la reîncadrarea efectivă a reclamantului pe postul deținut anterior.

Obligă pârâtul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B la plata sumei de 20.000 lei reprezentând daune morale și 2010 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

Pronunțată în ședința publică din 25.02.2010.

PREȘEDINTE

- - GREFIER

- -

Red./18.03.2010

Tehnored./18.03.2010

Ex.2

Emis 3 comunicări

. - T,-,.45,.A,.4 la av. A

. Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B

. Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit B - Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit

Președinte:Maria Belicariu
Judecători:Maria Belicariu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Alte cereri. Sentința 134/2010. Curtea de Apel Timisoara