Anulare act administrativ . Decizia 136/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.136/CA/2008 -
Ședința publică din 3 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Dina Tătar JUDECĂTOR 2: Florica Vîrtop
JUDECĂTOR 3: Ovidiu
JUDECĂTOR: -
GREFIER:
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului în contencios administrativ declarat de reclamanta - 2001 SRL cu sediul în Carei,-, Județ S M, în contradictoriu cu intimații pârâțiConsiliul Localcu sediul în, Județ S M și domiciliat în, nr.44, Județ S M și cu intimații intervenienți domiciliat în, nr.24, Județ S M, domiciliat în, nr.28, Județ S M, domiciliat în, nr.23, Județ S M, domiciliat în, nr.172, Județ S M și domiciliată în, nr.171, Județ S M, împotriva sentinței nr.404 din 15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiectanulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei asupra recursului a avut loc la data de 27 martie 2008, când părțile prezente au pus concluzii menționate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii la data de 3 aprilie 2008, dată la care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ, de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.404 din 15.11.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Marea admis cererea de intervenție formulată de intervenienți, Și, în contradictoriu cu - 2001 SRL Carei.
A respins acțiunea reclamantei - 2001 SRL Carei, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local și, pentru anulare acte administrative și daune morale, cu obligarea reclamantei să plătească pârâtului suma de 1030 lei cheltuieli de judecată iar intervenienților suma de 1545 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin Hotărârea nr.24/7.08.2006 (fila 6 de la dosar), Consiliul local al comunei a hotărât interzicerea circulației autovehiculelor neînregistrate la Primăria comunei, pe drumul comunal "", care asigură legătura între satul și satul, dispunând totodată instalarea unui indicator privind interzicerea circulației autovehiculelor nepermise pe acest drum.
Urmare a adoptării acestei hotărâri, reclamanta a solicitat revocarea în totalitate a actului (fila 8 de la dosar) prevalându-se de adresa nr.1003/3.XI.1999 a Primăriei Comunei (fila 11 de la dosar) prin care aceasta a primit "acordul" la folosirea drumului de exploatare situat între satul de la Drumul European E 81 și zona canalului prin câmpul denumit "" până la hotarul comunei.
Cererea reclamantei a fost soluționată negativ cu mențiunea că drumul comunal din litigiu constituie proprietatea publică a comunei.
Pe parcursul soluționării cauzei, după suspendarea efectelor actului administrativ atacat (fila 28 de la dosar) pârâtul Consiliul Local a procedat la modificarea hotărârii nr.24/2006, emițând hotărârea nr.3/2007 (fila 78 de la dosar), prin care a dat o nouă formă vechii hotărâri, respectiv a interzis circulația autovehiculelor cu greutate mai M de 5 to/osie, pe drumul agricol din satul.
Referitor la restricția instituită prin art.1 al hotărârii s-a statuat că aceasta intră în vigoare la data adoptării hotărârii, respectiv 27.02.2007 și rămâne în vigoare un an de zile.
Ca atare, restricțiile instituite prin HCL nr.24/2006 au fost implicit revocate prin hotărârea nr.3/2007.
Temeiurile care au stat la baza emiterii hotărârii nr.3/2007 sunt cele care au fost avute în vedere la emiterea hotărârii nr.24/2006, neputând reține lipsa de obiect a prezentei acțiuni în anulare așa cum susțin pârâții, acțiune susținută de reclamantă împotriva hotărârii Consiliului local modificatoare.
Sub aspect procedural, tribunalul a reținut că hotărârea nr.3/2007 elaborată de pârâtul Consiliul Local este temeinică și legală, fiind adoptată cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzută de lege, constatând că drumul comunal la care se referă constituie proprietate publică a comunei, aspect necontestat de către reclamantă, pârâtul fiind astfel în măsură să decidă cu privire la modul de exploatare al acestui drum.
Hotărârea a fost adoptată urmare a sesizărilor intervenienților și a altor persoane din comună (filele 70-74 de la dosar) care au reclamat faptul că, prin circulația utilajelor de M tonaj pe drumul din litigiu, s-au produs pagube prin distrugerea pereților prin crăpături, căderi de tavane, datorită trepidațiilor produse prin pornirea și oprirea mașinilor de tonaj greu care transportă balastru la intrarea pe șoseaua națională, precum și datorită faptului că aceste utilaje produs și fum, afectând vegetația și viața locuitorilor din vecinătatea drumului. Aceste aspecte au fost relevate și cu ocazia deplasării instanței la fața locului (fila 112 de la dosar).
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs 2001 SRL Carei solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantei ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în baza probatoriului administrat în cauză, a cercetării la fața locului, a înscrisurilor depuse de reclamantă, instanța de fond putea să-și formeze o convingere asupra stării de fapt din prezentul litigiu în vederea pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Hotărârea Consiliului Local, chiar prin modificarea acesteia este de natură să instituie interdicția accesului autovehiculelor care circulă pe acest drum spre balastieră. Transportul materialelor de la balastieră nu se poate efectua decât cu camioane de tonaj greu, cu greutatea de peste 5 tone.
Cu interdicția instituită prin hotărârea consiliului local se încalcă în mod abuziv drepturile instituite prin prevederile art.7 și 8 din Legea 85/2003 privind obligativitatea asigurării căii de acces la balastieră și modalitatea de respectare a acestei obligativități.
Potrivit "Acordului din 1999" încheiat între societatea recurentă și pârâtul Consiliul Local, s-a creat un nou drum de acces - - care leagă două localități și posibilitatea practicării acestuia de către toți cetățenii satelor apropiate, sau amenajarea drumului a fost executată în totalitate de către societatea recurentă reclamantă.
Posibilitatea de exploatare a acestui drum de acces, chiar dacă aparține domeniului public, nu poate fi apreciată doar de către pârâtul Consiliul Local, în condițiile în care, în anul 1999 fost de acord cu o anumită modalitate de folosință care nu a fost modificată până la data prezentei.
Proiectul de hotărâre inițiat de pârâtul consilierul prin care s-a instituit interdicția nu reprezintă interesele tuturor cetățenilor sau intervenienților ci a unui grup restrâns de cetățeni care din diferite motive sunt împotriva reclamantei recurente. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă cu claritate poziția majorității cetățenilor din localitățile limitrofe ale drumului de acces față de interdicția instituită prin hotărâre.
Instanța în mod eronat a considerat că prin admiterea cererii de intervenție intervenienții vor fi protejați pe viitor. Aspectele legate de cererea de intervenție, consecințele circulației de camioane cu greu tonaj, nu au fost suficient analizate de instanța de fond. Drumul de acces către balastieră se deschide dintr-un drum de circulație - 19 internațional către Vama, iar casele intervenienților se găsesc situate de o parte și alta a acestui drum și numai două din aceste case sunt situate la colțul din stânga și dreapta a începutului drumului de acces către balastieră. În restul drumului pe o distanță de 3 km nu se află nici o construcție.
Într-o măsură mult mai M, aceste case ale intervenienților sunt afectate de circulația de M tonaj care se desfășoară către Vama. Numărul autovehiculelor care circulă pe drumul internațional este mult mai M decât a celor care transportă materiale de la balastieră și care prin circulația lor sunt obligați să oprească la ieșirea spre drumul internațional principal pentru a ceda trecerea. La locul opririi autovehiculelor pentru cedarea trecerii se găsesc două case a doi intervenienți, case care au fațada principală către drumul internațional - 19 -. La dosar s-au depus copiile polițelor de asigurare a caselor intervenienților din anul 1999, prin care se face dovada preexistentă a pagubelor dinaintea anului 1999. Lipsa determinării provenienței pagubelor la casele intervenienților, data producerii acestora, gradul de trepidații, fapte care nu au fost stabilite de expertize de specialitate, nu pot conduce instanța la concluzia că aceste pagube provin de la circulația autovehiculelor societății recurente și la darea unei hotărâri care să mențină starea de interdicție a accesului la drumul către balastieră.
Prin revocarea hotărârii inițiale nr.24/2006 și înlocuirea cu hotărârea nr.3/2007 și cum a motivat instanța de fond că "prin hotărârea luată s-a înlăturat caracterul discriminatoriu ce viza interzicerea circulației doar a autovehiculelor neînregistrate la Primăria " consideră că prin noua hotărâre acest caracter discriminatori nu a fost înlăturat ci s-a accentuat prin aspectul înscrierii prin interdicție a tonajului, astfel nici un autovehicul al societății recurente nu are acces pe acest drum.
Este binecunoscut faptul că materialele dintr-o balastieră sunt transportate cu autovehicule cu o greutate de peste 5 tone.
La darea hotărârii de către Consiliul Local ca urmare a proiectului inițiat de pârâtul consilier, acesta a fost și este de rea credință și se face vinovat de pagubele cauzate societății recurente prin interdicția luată, deoarece în colaborare cu Consiliul Local au continuat instituirea interdicției chiar și pe perioada cât aceasta este încă suspendată prin încheierea dată de instanță din 4.12.2006. Solicită admiterea recursului pentru motivele arătate.
În drept s-au invocat disp.art.304(2) pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă, art.312 alin.3 Cod procedură civilă, art.14, 16 și 18 din Legea 554/2004 și art.274 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare pârâtul Consiliul Local a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare, intimații, și au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele în baza prev.art.3041Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta 2001 SRL ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Conform prev.art.36 alin.2 lit.c din Legea 215/2001 a administrației publice locale, consiliul local exercită atribuțiile privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului.
În speță, instanța de fond a reținut corect să Hotărârea Consiliului Local nr.3/2007 a fost adoptată cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de Legea 215/2001, drumul comunal la care se referă constituind proprietatea publică a comunei, iar conform textului de lege menționat mai sus atribuția de administrare a domeniului public aparține consiliului local.
Referitor la critica recurentei cum că prin instituirea interdicției accesului autovehiculelor cu greutate mai M de 5 To/osie pe drumul agricol "" din satul, au fost încălcate în mod abuziv drepturile instituite prin prev. art.7 și 8 din Legea 85/2003 - Legea minelor, instanța o apreciază ca neîntemeiată deoarece dreptul de servitute legală de trecere reglementat de aceste texte legale nu poate fi invocat de recurentă în raport cu intimatul Consiliul Local. Balastiera exploatată de societatea recurentă se găsește în raza localității comuna, iar drumul agricol "" nu are regim de drum județean ci este un simplu drum agricol al comunei. Drept urmare, balastiera poate fi legată cu drumul național în cadrul comunei, fără să afecteze un drum agricol din.
Este, de asemenea, nefondată susținerea recurentei în sensul că posibilitatea de exploatare a drumului respectiv de acces, chiar dacă aparține domeniului public, nu poate fi apreciată doar de către pârâtul Consiliul Local în condițiile în care, în anul 1999 fost de acord cu o anumită modalitate de folosință a drumului. instituirii unor restricții de circulație pe un drum agricol proprietate publică a comunei poate fi apreciată conform dispozițiilor legaleexclusivde consiliul local, care deși a manifestat o anumită inconsecvență și lipsă de fermitate prin modificarea hotărârii inițiale (HCL 24/7.08.2006) și interzicerea circulației autovehiculelor mai grele de 5 tone, a ținut cont în adoptarea hotărârii atacate de sesizările unor cetățeni ai comunei care locuiesc în imobilele aflate la intersecția drumului cu 19 și care sunt afectate din cauza circulației autovehiculelor de tonaj greu pe acest drum.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prev.art.312 Cod procedură civilă rap.la prev.art.36 alin.2 lit.c din Legea 215/2001, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta 2001 SRL Carei.
Instanța va respinge ca nedovedite cheltuielile de judecată solicitate de intimații, și.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatrecursul declarat de recurenta reclamantă - 2001 SRL cu sediul în Carei,-, Județ S M, în contradictoriu cu intimații pârâțiConsiliul Localcu sediul în, Județ S M și domiciliat în, nr.44, Județ S M și cu intimații intervenienți domiciliat în, nr.24, Județ S M, domiciliat în, nr.28, Județ S M, domiciliat în, nr.23, Județ S M, domiciliat în, nr.172, Județ S M și domiciliată în, nr.171, Județ S M, împotriva sentinței nr.404 din 15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare,pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 3.04.2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept. 4.04.2008
Jud.fond
Dact.
2 exemplare/ 7 aprilie 2008
Președinte:Ioana Dina TătarJudecători:Ioana Dina Tătar, Florica Vîrtop, Ovidiu
