Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 135/2008. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -

Dosar nr.-

DECIZIA NR.135/CA/2008 -

Ședința publică din 3 aprilie 2008

PREȘEDINTE: Ioana Dina Tătar JUDECĂTOR 2: Florica Vîrtop

JUDECĂTOR 3: Ovidiu

JUDECĂTOR: - -

GREFIER:

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului în contencios administrativ declarat de reclamanții șiC, ambii cu domiciliul în S M, Str.-, nr.64, Județ S M, în contradictoriu cu intimataCasa de Asigurări de Sănătatecu sediul în S M, Str.-, nr.64, Județ S M împotriva sentinței nr.384 din 1.11.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).

La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată că dezbaterea cauzei asupra recursului a avut loc la data de 27 martie 2008, când părțile prezente au pus concluzii menționate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii la data de 3 aprilie 2008, dată la care s-a pronunțat hotărârea.

CURTEA DE APEL,

DELIBERÂND:

Asupra recursului în contencios administrativ, de față, constată următoarele:

Prin sentința nr.384 din 1.11.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Marea respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții și C, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate S

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Reclamanții aveau statut de funcționar public fiind numiți în funcțiile de consilieri juridici ai Casei de Asigurări de Sănătate S

Statutul reclamanților este reglementat de Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, Legea 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic precum și de Statutul profesiei de consilier juridic publicat în Monitorul Oficial nr.684/25.07.2004.

Legea nr.188/1999 reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și autoritățile ori instituțiile publice din administrație, denumite raporturi de serviciu, ce se și se exercită pe baza actului administrativ de numire emis în condițiile legii.

Sub aspectul drepturilor salariale ce se cuvin funcționarilor publici, art.29 din Legea 188/1991 prevede următoarele:

"Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.

Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici ".

Legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici nu a fost încă adoptată, iar OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici în 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006 și-a încetat aplicabilitatea la finele anului 2006. fost adoptată OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici. Acest act normativ constituie cadrul legal pentru stabilirea și acordarea drepturilor salariale cuvenite funcționarilor publici.

În prezenta cauză reclamanții au realizat anterior sesizării instanței procedura de contestare la ordonatorul de credite în privința deciziilor emise la 1 aprilie 2007 referitoare la stabilirea drepturilor de natură salarială în conformitate cu prevederile art.26 din OUG nr.192/2002, însă numai în ceea ce privește decizia emisă în anul 2007.

Reclamanții s-au referit la actele administrative anterioare emise de ordonatorul de credite prin care s-au stabilit drepturile salariale pentru anii 2004-2006 într-un sens generic, solicitând în acțiune modificarea implicită și a acestora sub aspectul cuprinderi sporurilor pentru confidențialitate și mobilitate, nefăcând însă dovada că ar fi urmat procedura contestării în temeiul art.30 din OUG nr.92/2004, art.31 din OG nr.2/2006 ori a art.31 din OG nr.6/2007, reglementări care au un conținut echivalent cu cel din art.26 din OUG nr.192/2002.

Potrivit disp.art.2 din Legea 514/2003 modificată prin Legea 246/2006 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, " consilierul juridic poată să fie numit în funcție sau angajat în muncă, în condițiile legii", iar în conformitate cu prevederile art.3 alin.1 din același act normativ "consilierul juridic numit în funcție are statutul funcționarului potrivit funcției și categoriei acesteia".

Distincția exercitării profesiei în baza unui raport de serviciu - pentru categoria celor ce ocupă o funcție publică și pe de altă parte, în baza unui raport juridic de muncă pentru cei care au încheiat un contract individual de muncă.

Această distincție se regăsește și în cuprinsul Statutului profesiei de consilier juridic, în ceea ce privește sistemul de remunerare a consilierilor juridici: " Pentru activitatea sa profesională consilierul juridic are dreptul la o remunerație de bază, stabilită prin negociere pentru consilierul juridic ce are statut de salariat, sau conform legilor speciale pentru cel numit în funcție" (art.60 alin.1 din Statut).

Prevederea conținută la art.60 alin.2 din Statut privind posibilitatea negocieri unor prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și cea de confidențialitate se interpretează în sensul că în mod evident este aplicabilă doar în raporturile juridice de muncă. Aceasta cu atât mai mult cu cât raportul de serviciu pentru funcția publică nu poate implica prin definiție o negociere a drepturilor, acestea fiind stabilite prin lege.

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezula că sporul de confidențialitate și mobilitate pot fi acordate consilierilor juridici care ocupă funcții publice doar dacă sunt prevăzute de legislația specifică autorități sau instituției publice în care își desfășoară activitatea. De asemenea rezultă că nu se poate negocia de către consilierii juridici cu statut de funcționari publici clauza de confidențialitate și cea de mobilitate în condițiile prevăzute de art.60 alin.2 din Statutul profesiei de consilier juridic raportat la dispozițiile art.25 și 26 din Codul muncii.

Reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de reorganizarea profesiei de consilier juridic. Tribunalul reține că această pretenție a fost susținută în contestația adresată ordonatorului de credite fără a fi arătat cuantumul cheltuielilor. Având în vedere că răspunsul autorități a conținut afirmația lipsei oricărei datorii față de reclamanți constând în pretenții legate de reorganizarea profesiei și omisiunea prezentării unui suport faptic sau probatoriu în acțiune, capătul de cerere se constată a fi nefondat.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și C, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul obligării pârâtei intimate la modificarea Deciziilor nr.136/1.05.2007, respectiv nr.138/1.05.2007 în sensul acordării și plata sporului pentru clauza de confidențialitate și mobilitate în cuantum de 50% din salariul lunar, începând cu data înscrierii în Colegiul Consilierilor juridici, respectiv 21.11.2004 și până la încetarea raporturilor de serviciu, obligării pârâtei - intimate să suporte toate cheltuielile ocazionate cu reorganizarea profesiei de consilier juridic prevăzute de Legea 514/2003 și de Statutul profesiei de consilier juridic art.7, 45, 58 și 60, inclusiv cheltuielile de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs critică sentința sub aspectul netemeiniciei și nelegalității prin prisma art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, art.2 alin.2, art.8, art.12 șiart.18 din Legea nr.554/2004, în sensul că printr-o greșită aplicare a legii și printr-o eronată apreciere a probelor din dosar instanța de fond a respins acțiunea invocând temeiuri legale ce de fapt nu mai sunt în vigoare, respectiv OUG 192/2004, OG 2/2006 sau interpretând trunchiat temeiuri legale aplicabile cauzei.

Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a art.60 alin.2 din Statut, care nu face distincție între consilierul juridic numit sau angajata în ceea ce privește acordarea acestor sporuri și nu salariu, fără a ține seama de alin.3 al aceluiași articol care instituie o normă imperativă cu privire la acordarea sporurilor de mobilitate și confidențialitate în sarcina instituțiilor publice prin sintagma "vor opera modificările prevăzute în Statut cu privire la încadrarea, salarizarea, stabilirea statutului, a drepturilor și obligațiilor consilierilor juridici pe care i-a numit sau angajat".

De asemenea, instanța de fond a greșit statuând că legislația muncii nu se aplică funcționarilor publici, când în mod expres art.117 din Legea nr.188/1999 prevede că "dispozițiile prezentei legi se completează cu legislația muncii" și nu a făcut nici o referire la practica judecătorească în cauze similare, cu toate că la dosarul cauzei a depus mai multe hotărâri judecătorești în susținerea admisibilității acțiunii, opinia dominantă și majoritară este favorabilă acordării acestor sporuri.

Solicită a se avea în vedere și faptul că ei, consilieri juridici - funcționari publici, nu au dreptul să exercite alte activități salarizate, deci să obțină și alte venituri din care să achite cotizația de consilier juridic, cheltuieli profesionale, cheltuieli legate de deplasarea la instanțele din județ.

În drept au invocat art.304 pct.8 și 9, art.304/1, art.312 Cod procedură civilă, art.7, 45, 58 și 60 alin.2 și 3 din Statutul profesiei de consilier juridic, art.2 alin.2, art.8, 12 și 18 din Legea 554/2004, art.53 alin.1 din Constituția României, art.6 și 24 alin.2 din Legea nr.514/2003, art.29, 30 și 117 din Legea 188/1999 cu modificările ulterioare, art.20, 21, 25 și 26 din Legea 53/2003.

Au mai învederat și faptul că în prezent nu există nici o lege a salarizării funcționarilor publici, salarizarea acestora fiind reglementată anual prin ordonanță, în prezent fiind în vigoare Ordonanța nr.6/2007 care nu exclude acordarea sporului de confidențialitate, ci dimpotrivă, prevede acordarea acestuia în mod discriminatoriu pentru funcționarii publici din anumite instituții publice.

Intimata Casa de Asigurări de Sănătate SMa solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nelegal, apreciind că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

După închiderea dezbaterilor, recurentul a depus la dosar cererea de intervenție formulată de Asociația Colegiului Consilierilor Juridici S M în interesul recurenților, cerere care nu a mai fost analizată, având în vedere momentul depunerii ei.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în temeiul art.3041și 306 Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este nefondat, urmând ca în baza art.312 Cod procedură civilă să se dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței ca temeinică și legală, având în vedere următoarele considerente:

Recurenții reclamanți au calitatea de funcționari publici, numiți în funcția de consilieri juridici ai intimatei, calitate supusă reglementărilor cuprinse în Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarului public, Legii nr.514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic și a statutului acestei profesii publicat în Monitorul Oficial nr.684/2004. Prin acțiunea formulată aceștia au solicitat instanței să modifice Deciziile 136 și 138 din 1 mai 2007 și a celor anterioare, în sensul acordării și plății sporului pentru clauza de confidențialitate și mobilitate în cuantum de 50% din salariul lunar începând cu data înscrierii în Colegiul consilierilor juridici 21.11.2004 și până la încetarea raporturilor de serviciu, precum și obligarea pârâtei la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate cu reorganizarea profesiei de consilier juridic prevăzute de Legea nr.514/2003 și de art.7, 45, 58 și 60 din Statutul profesiei de consilier juridic.

Cu privire la solicitările reclamanților recurentei, în mod corect și legal a reținut instanța de fond că prevederile art.60 alin.2 din Statutul profesiei de consilier juridic pe care le-au invocat reclamanții și conform cărora consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani, conform art.25 și 26 din Codul muncii, nu sunt aplicabile funcționarilor publici numiți în funcția de consilieri juridici.

Drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, inclusiv sporurile, trebuie să fie expres prevăzute de lege, iar dispozițiile legale OG 2/2006, OG 6/2007 nu prevăd pentru funcționarii publici care îndeplinesc funcțiile publice de consilieri juridici, acordarea sporurilor de mobilitate și confidențialitate și nici suportarea de către instituția publică a cheltuielilor profesionale.

Datorită calității de funcționari publici ai reclamanților acesteia nu pot beneficia decât de drepturile salariale și sporurile prevăzute de legiuitor în cuprinsul prevederilor legale privind salarizarea funcționarilor publici.

Instanța de fond, așadar, a apreciat corect probele din dosar și a aplicat în același mod prevederile legale incidente speței, contrar susținerii recurenților.

Cât privește practica judiciară invocată de recurenți se reține că aceasta nu constituie izvor de drept, astfel că aceasta nu poate constitui temei legal pentru admiterea acțiunii lor.

În consecință, curtea de apel reține că motivele de recurs invocate de recurenți sunt nefondate, astfel că recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat.

Cheltuieli de judecată nu vor fi acordate, nefiind solicitate.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

RESPINGEca nefondatrecursul declarat de reclamanții și C, ambii cu domiciliul în S M, Str.-, nr.64, Județ S M, în contradictoriu cu intimataCasa de Asigurări de Sănătatecu sediul în S M, Str.-, nr.64, Județ S M împotriva sentinței nr.384 din 1.11.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare,pe care o menține în totul.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 aprilie 2008.

PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:

- - - - - - -

Red.dec.jud. în concept. 21.04.2008

Jud.fond /

Dact.

2 exemplare/ 22 aprilie 2008

Președinte:Ioana Dina Tătar
Judecători:Ioana Dina Tătar, Florica Vîrtop, Ovidiu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 135/2008. Curtea de Apel Oradea