Anulare act administrativ . Sentința 137/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 137
Ședința publică de la 26 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
La ordine fiind soluționarea acțiunii formulată de reclamantul, cu domiciliul în G,-, -. 19, jud. G, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU, cu sediul în B, sector 5,--5, pentru acordarea dreptului de ședere permanentă în România.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru reclamantul, avocat și pentru pârâtul Oficiul Român pentru B, consilier juridic potrivit delegației pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că pârâtul Oficiul Român pentru Bad epus al dosar întâmpinare, după care;
Se înmânează apărătorului reclamantului o copie de pe întâmpinarea depusă la dosar.
Apărătorul reclamantului solicită a se lăsa cauza la a doua strigare pentru a studia întâmpinarea înmânată.
Curtea lasă dosarul la a doua strigare a cauzei pentru a da posibilitatea apărătorului și a reprezentantului parchetului să ia cunoștință de conținutul întâmpinării înmânate.
La a doua strigare a cauzei, au răspuns reprezentanții părților ca în precedent.
Întrebați fiind, reprezentanții părților declară că nu mai au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul reclamantului depune înscrisuri în dovedirea cererii, un cazier eliberat din data de 31 martie 2009 de autoritatea și practică judiciară exact pe aceeași speță.
Pe fondul cauzei, apreciază că cererea este întemeiată, motivul pentru care s-a refuzat cererea de acordare a șederii permanente pe teritoriul României fiind doar declarativă.
Pentru a refuza recunoașterea unui drept care este garantat de legislația internă și Protocolul 4 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului adoptat la Strasbourg a cărei raportare este obligatorie prin raportare la dispozițiile art. 25 din Constituție.
În opinia autorității pârâte șederea reclamantului este un pericol la adresa securității publice, dar nu a putut face dovada acestei presupuneri.
Față de cele precizate oral și în considerentele expuse pe larg în motivele acțiunii, solicită admiterea cererii formulate de reclamant.
Reprezentantul pârâtului consideră că acțiunea reclamantului este nefondată.
Menționează faptul că după studierea documentației depuse de reclamant precum și din verificările efectuate, Comisia constituită la nivelul instituției a propus respingerea cererii formulate, în temeiul art. 74 alin. 1 din nr.OUG 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată la 05.06.2008.
Arată că măsura de respingere a acordării dreptului de ședere permanentă în România a fost întemeiată pe prevederile art. 71 alin. 1 lit. f din nr.OUG 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată.
În speță, reclamantul se află sub incidența Legii nr. 51/1991 privind siguranța națională a României, în situația de a prezenta pericol la adresa siguranței naționale.
Precizează că potrivit art. 15 din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, sintagma "informații secrete" este definită astfel: "informațiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune securității naționale".
Învederează faptul că documentele cu caracter secret nu pot fi depuse la dosarul cauzei, iar pentru a fi depuse la grefa instanței solicită a se comunica numărul autorizației și numele persoanei autorizate din cadrul instanței căreia ar urma să-i fie transmise datele și informațiile secrete de stat.
Față de susținerile orale și față de considerentele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea cererii de stabilire a domiciliului în România a fost dată cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă prevăzute de legislația în vigoare.
Reprezentantul parchetului apreciază că este adevărat, în speța de față nu s-au produs alte dovezi în sprijinul celor susținute de autoritatea pârâtă, dar nu a fost contestată dovada acestora.
Legat de conținutul adresei, procedura de descretizare nu a fost solicitată de reclamant, astfel acesta trebuia să facă demersuri în declanșarea acestei proceduri.
Față de cele susținute, considerând că au fost respectate toate condițiile de fond și de formă de către autoritatea pârâtă, solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin acțiunea de față reclamantul a solicitat obligarea autorității pârâte de a-i acorda dreptul de ședere permanentă in România, drept care i-a fost refuzat prin comunicarea nr. -/TD/S3/19.03.2009.
În motivarea acțiunii sale, acesta a susținut că este cetățean și că se afla de mai mulți ani în România, unde desfășoară activități comerciale. Deși îndeplinește toate condițiile pentru o ședere de lungă durată în România, acest drept i-a fost refuzat pentru un motiv generic, neconcludent și necenzurabil, în decizia criticată făcându-se trimitere la dispozițiunile art. 71 alin. 1 lit. f din nr.OUG 194/2002.
În dovedirea susținerilor sale, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Acesta a depus la dosarul cauzei răspunsul autorității pârâte la solicitarea sa precum și pașaportul din care rezultă că în perioada 18.03.2003 - până în prezenta, acestuia i s-a prelungit dreptul de ședere în repetate rânduri, fiind plecat doar pentru un număr redus de zile.
Din Nota raport întocmită la 29.09.2008 de Serviciul de imigrări G, rezultă că acesta a făcut dovada mijloacelor de întreținere având contract de muncă și venit lunar de 600 lei, are reședința în municipiul G- -. 19, nu a fost implicat în cauze penale, vorbește limba română la nivel satisfăcător și posedă asigurare de sănătate.
Prin întâmpinare, autoritatea pârâtă a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, deoarece măsura dispusă se întemeiază pe prevederile art. 71 alin. 1 lit. f din nr.OUG 194/2002. Potrivit susținerilor pârâtei, s-au avut în vedere informațiile transmise de Serviciul Român de Informații din care rezultă că șederea reclamantului în România prezintă pericol pentru siguranța națională.
Deși instanța a solicitat lămuriri în această privință, invocându-se caracterul secret al informațiilor acestea nu au fost furnizate.
Analizând întregul material probator administrat în cauză Curtea apreciază că acțiunea este fondată urmând să o admită ca atare.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a- rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanței judecătorești competente pentru realizarea în concret a dreptului său. În cauza dedusă judecății, reclamantul a făcut dovada existenței unui drept proteguit de lege, așa încât soluția de admitere a acțiunii sale se impune pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiunilor de principiu ale art. 1 din nr.OUG 194/2002 străinii care locuiesc legal în România se bucură de protecția generala a persoanelor si a averilor, garantată de Constituție si de alte legi, precum si de drepturile prevăzute în tratatele internaționale la care România este parte.
Totodată articolul nr. 71 din același act normativ fixează condițiile de stabilire a domiciliului în România ca fiind următoarele:
a) o ședere temporară legală și continuă de cel puțin:
(i) 3 ani în cazul celor căsătoriți cu cetățeni români;
(ii) 6 ani în cazul celorlalte categorii;
b) fac dovada faptului ca dețin mijloace de întreținere:
(i) cel puțin la nivelul salariului mediu lunar pe economia națională în cazul străinilor căsătoriți cu cetățeni români;
(ii) din activitățile legal desfășurate pe teritoriul României, în cuantumul prevăzut de prezenta ordonanța de urgență, corespunzător dreptului de ședere acordat până la formularea cererii, în celelalte situații;
c) fac dovada deținerii legale a spațiului de locuit;
d) vorbesc limba româna la un nivel satisfăcător;
e) sunt îndeplinite în continuare condițiile cu privire la intrarea în România, prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a),
c), e) si f);
f) nu a intervenit, pe perioada șederii în România, vreunul dintre motivele de nepermitere a intrării pe teritoriul României, prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b)- d).
Motivele de neprimire a străinilor la care face referire textul art. 71 lit. f, se regăsesc prin trimitere la art. 8 lit. b-d și la art. 6 din aceeași ordonanță respectiv:
b) sunt semnalați de organizații internaționale la care România este parte, precum și de instituții specializate în combaterea terorismului ca finanțează, pregătesc, sprijină în orice mod sau comit acte de terorism;
c) exista indicii ca fac parte din grupuri infracționale organizate cu caracter transnațional sau ca sprijină în orice mod activitatea acestor grupuri;
d) exista motive serioase sa se considere ca au săvârșit sau au participat la săvârșirea unor infracțiuni contra si omenirii ori a unor crime de război sau crime contra umanității, prevăzute în convențiile internaționale la care România este parte.
Existența acestor motive, ar justifica în speță expulzarea reclamantului, în măsura în care s-ar face dovada existenței lor, sau pur și simplu refuzarea acordării vizei de lungă durată, așa cum nu s-a întâmplat in precedent. Cum reclamantul însă a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor, motivarea obscură si secretă a autorității pârâte face necenzurabilă măsura dispusă, ceea ce nu se încadrează evident în dispozițiunile art. 5 din Legea nr.554/2004, singurele acte necenzurabile fiind doar cele menționate de acest text.
În aceste condiții, cum justețea măsurii dispuse nu a fost dovedită de autoritatea pârâtă, în condițiile art. 18 alin. 1 din Legea nr.554/2004 Curtea admițând acțiunea o va obliga să încuviințeze cererea reclamantului de ședere în România.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul în G,-, -. 19, jud. G, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU, cu sediul în B, sector 5,--5, pentru acordarea dreptului de ședere permanentă în România.
Obligă autoritatea pârâtă OFICIUL ROMÂN PENTRU B să încuviințeze cererea de ședere în România formulată de reclamantul.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Mai 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - |
Grefier, - - |
Red. Ap./09.06.2009
Tehnored./5 Ex./15.06.2009
Comunicat 3 ex./16.06.2009
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu
