Anulare act administrativ . Decizia 1375/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1375/CA/2009
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Ioan Gherman
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
Grefier:
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta DGFP Sibiu împotriva sentinței civile nr. 165/CA/2009 pronunțată la data de 10.03.2009 de Tribunalul Sibiu.
În interiorul termenului de pronunțare, recurenta pârâtă DGFP Sibiu a comunicat la dosar, prin fax, concluzii scrise.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25.11.2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul tribunalului Sibiu sub nr- reclamanta - Com SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Jud. Sibiu:
-suspendarea executării deciziei de impunere nr. 722 din 11.07.2007 până la soluționarea în fond a cauzei;
-anularea deciziei nr. 41 din 30.08.2007, a deciziei de impunere nr. 722/ 11.07.2007 și a Raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr. 3987/ 10.07.2007 ca netemeinice și nelegale, anularea obligației bugetare suplimentară în sumă de 485.181 lei, din care 116.001 lei impozit pe profit, 118.387lei majorări aferente impozitului, 137.282 lei TVA, cu 113.511 lei majorări corespunzătoare;
-cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii reclamanta arată că în mod greșit în urma inspecției fiscale din 21.03.2007 i s-a stabilit o datorie bugetară suplimentară în valoare totală de 485.181 lei, preluată în decizia de impunere nr. 722 / 11.07.2007, contestată în conformitate cu pr.fis. dar prin decizia nr. 41 din 30.08. 2008 s-a respins contestația și s-a menținut datoria bugetară, datorie nelegală.
In drept acțiunea nu a fost motivată.
La termenul din 11 2007, reclamanta prin avocat ales, învederează instanței că decizia s-a executat prin poprire și sechestru, arătând că acest petit rămâne fără obiect, sens în care nici cauțiunea nu se impune a fi plătită conf. art. 215 alin.2 din pr.fis.
Prin încheierea de ședință din data de 11 2007, fil. 134, cererea de suspendare a fost respinsă.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Jud. Sibiu a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală cu consecința menținerii actelor fiscale și a obligației bugetare suplimentare stabilită în sarcina reclamantei în sumă de 485.181 lei ca fiind legală și temeinică, învederând dispozițiile art. 24 alin.1 din Legea 345/2002, art.1 alin.1 din HG 830/2002, art.9 alin.1 din Legea 414/ 2002, art.11, 19, 24 din Legea 571/2003.
Prin Sentința nr. 165/CA/2009 pronunțată la data de 10.03.2009 de Tribunalul Sibiu Secția Comercială și de Contencios Administrativ a fost admisă în parte acțiunea reclamant ei în sensul că s-a dispus anularea în parte a deciziei nr.41 din 30.08.2007, a deciziei de impunere nr. 722/11.07.2007 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 3987 din 10.07.2007 emise de DGFP jud. Sibiu pentru obligația fiscală suplimentară de plată stabilită în sarcina reclamantei reprezentândimpozit profitși majorări aferente în sumă de - lei precum și TVA cu majorări aferente în sumă de 56389 lei, conform suplimentului la raportul de expertiză tehnică, varianta 1 în ce privește impozit profit, efectuat de expertul, și au fost menținute obligațiile suplimentare de plată în sumă de - lei reprezentând impozit profit, majorări și penalități de întârziere aferente și TVA cu majorări și penalități de întârziere, în sumă de - lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Com SRL a fost supusă unui control fiscal pentru perioada 1.01.2002 - 31.12.2006 având ca obiect verificarea modului de constituire, evidențiere, declarare și virare a obligațiilor fiscale datorate bugetului consolidat privind impozitul pe profit, TVA, impozitul pe veniturile din salarii, contribuția de asigurări sociale de stat, șomaj, de sănătate, precum și pentru accidente de muncă și boli profesionale.
In urma inspecției fiscale s-au stabilit obligații fiscale suplimentare în sumă de 485.181 lei, ce fac obiectul deciziei de impunere nr. 722 din 11.07.2007, comunicată reclamantei la data de 16.07.2007.
In termenul legal, reclamanta a formulat contestație, soluționată prin Decizia nr.41 din 30.08.2007, prin respingerea sa ca neîntemeiată pentru suma totală de 485.181 lei reprezentând 116.001 lei impozit pe profit, 108.704 lei majorări de întârziere impozit pe profit, 9.683 lei penalități de întârziere impozit pe profit, 137.282 lei TVA, 103.045 lei majorări de întârziere TVA și 10.466 lei penalități de întârziere TVA, cu motivarea că societatea datorează atât impozitul pe profit suplimentar cu accesoriile corespunzătoare în conformitate cu art. 13 - 14 din OG 61/2002, art.115 - 116 și 121 din OG 92/2003 cât TVA-ul, întrucât nediminuându-și TVA deductibilă prin neînregistrarea în contabilitate a valorii negative a TVA din factura de stornare primită de la furnizor, nu a respectat prevederile legale.
În urma probelor administrate s-a reținut de către prima instanță că serviciile pentru care există încheiate contracte, respectiv cele prestate de - SRL și - 3 - Management SRL, exceptând - Electric Oltenia SA, îndeplinesc condițiile de deductibilitate la calculul impozitului pe profit, pentru celelalte nu există o corelare între obiectul contractului și serviciul prestat.
*
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Sibiu criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor se arată că se impune a fi modificată sentința instanței de fond întrucât reclamanta a înregistrat cheltuieli deductibile reprezentate de servicii efectuate de terți numai în baza contractelor și comenzilor fără ca facturile să fie însoțite de situații de lucrări conform art. 19 din Codul fiscal.
Se mai susține că hotărârea este criticabilă și sub aspectul reținerii ca deductibile fiscal a dobânzilor corespunzătoare creditelor bancare, întrucât în perioada controlată administratorul intimatei reclamante a ridicat avansuri pe care nu le-a justificat până la încheierea anului fiscal și care au determinat lipsa de lichidități.
Se solicită totodată și menținerea TVA astfel cum a fost calculat prin actele administrativ fiscale atacate, deoarece nu poate fi acceptată la deducerea TVA decât operațiunea recunoscută ca deductibilă la calculul impozitului pe profit.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate dar și al dispozițiilor art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă curtea constată că acesta este fondat și urmează să-l admită pentru următoarele considerente:
Verificarea serviciilor și prestațiilor reclamantei în perioada supusă controlului 1.01.2002 - 31.12.2006 de către expertul tehnic contabil în expertiza și suplimentul efectuate în cauză reflectă faptul că pentru serviciile prestate de - SRL și - 3 - Management SRL există încheiate contracte.
Această concluzie alături de cea privitoare la existența legăturii cu obiectul de activitate al societății nu este suficientă pentru a conduce la concluzia că respectivele cheltuieli pot fi considerate deductibile cu ocazia stabilirii profitului impozabil.
Astfel așa cum prevede art. 9 alin. 7 lit. s din Legea 414/2002 și pct.9.14 din HG 859/2002 pentru perioada 01.01.2002 - 31.12.2003 și respectiv art. 21 alin.4 lit. m din Codul fiscal și pct. 48 din HG 44/2004 pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract care să cuprindă date referitoare la prestatori, termene de execuție, precizarea serviciilor prestate, precum și tarifele percepute, respectiv valoarea totală a contractului, iar defalcarea cheltuielilor de această natură să se facă pe întreaga durată de desfășurare a contractului sau pe durata realizării obiectului contractului; prestarea efectivă a serviciilor se justifică prin: situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare;
- contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităților desfășurate.
Așa cum lesne se poate constata reclamanta nu a dovedit că pentru serviciile prestate de - SRL și - 3 - Management SRL există situații de lucrări, aspect care conduce la declararea ca nedeductibile fiscal a cheltuielilor cu aceste servicii, pentru lipsa tuturor cerințelor cumulative, sub acest aspect soluția instanței de fond fiind nelegală.
acestora pentru impozitul pe profit atrage de asemenea stabilirea de obligații suplimentare și în ceea ce privește TVA, deoarece nu poate fi acceptată la deducerea TVA decât operațiunea recunoscută ca deductibilă la calculul impozitului pe profit.
În schimb critica recurentei privitoare la nedeductibilitatea fiscală a dobânzilor corespunzătoare creditelor bancare pentru anii 2004 - 2006 nu este întemeiată.
Conform art. 21 alin. 1 din Codul fiscalpentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.
Conform art. 23 alin. 1 din Codul fiscalcheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu trei. Gradul de îndatorare a capitalului se determină ca raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an și capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la începutul anului și sfârșitul perioadei pentru care se determină impozitul pe profit. Prin capital împrumutat se înțelege totalul creditelor și împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an, potrivit clauzelor contractuale.
În condițiile în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic de 1 iar creditele au fost luate pentru desfășurarea activității societății în mod eronat a reținut organul fiscal că aceste cheltuieli cu dobânzile nu sunt deductibile fiscal, împrejurarea că administratorul intimatei reclamante a ridicat avansuri pe care nu le-a justificat până la încheierea anului fiscal fiind nerelevantă sub acest aspect întrucât interpretarea dată a fost realizată prin adăugare la lege.
Față de aceste aspecte se constată că recursul pârâtei este fondat și urmează a fi admis conform art. 312 din Codul d e procedură civilă, hotărârea atacată urmând a fi modificată în sensul celor dispuse mai sus, respectiv al modificării parțiale a actelor atacate și exonerării reclamantei de plata sumei de 36.017 lei și accesoriile aferente, reprezentând impozit pe profit calculat pentru dobânzile aferente creditelor bancare pentru perioada 2004-2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DGFP Sibiu împotriva sentinței civile nr. 165/CA/2009 pronunțată la data de 10.03.2009 de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și în consecință:
Modifică sentința atacată în sensul că:
Admite în parte acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta COM SRL în contradictoriu cu pârâta DGFP Sibiu și în consecință:
Anulează în parte Decizia nr. 41/30.08.2007, Decizia de impunere nr. 722/11.07.2007 și Raportul de Inspecție Fiscală nr. 3987/10.07.2007 și exonerează reclamanta de plata sumei de 36.017 lei și accesoriile aferente, reprezentând impozit pe profit calculat pentru dobânzile aferente creditelor bancare pentru perioada 2004-2006.
Respinge în rest solicitările reclamantei.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red./ Tehnored./4 ex./26.02.2010
Jud. fond
Președinte:Lucian Ioan GhermanJudecători:Lucian Ioan Gherman, Gabriela Costinaș, Nicoleta
