Anulare act administrativ . Decizia 1379/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1379
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18 05 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 2: Hortolomei Victor
JUDECĂTOR 3: Grecu Gheorghe G
GREFIER: - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul reclamant PREFECTUL JUDEȚULUI I, împotriva sentinței civile nr.2920/04 11 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL ORAȘULUI.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 04 05 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 18 05 2009.
CURTEA
Asupra recursului din prezenta cauză:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2920/04.11.2008, Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal a respins cererea reclamantului Prefectul Municipiului B, împotriva pârâtului Primarul Orașului Popești --, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instante la data de 11.01.2008. reclamantul PREFECTUL MUNICIPIULUI B a chemat în judecată pe pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI pentru a solicita instantei anularea dispozitiei nr.444/5.07.2007, emisă de pârât în baza Legii nr. 10/2001, având în vedere că în cuprinsul acesteia s-a omis a se trece bunul imobil pentru care s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent persoanei beneficiare a dispozitiei, respeciv numitului.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că dispoziția contestată este nelegala, întrucât prin aceasta s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, sub formă de despăgubiri aferente imobilului teren si construcție preluat abuziv și demolat din Orașul Popești -,- jud. I, la cererea d-lui
, fără însă a se ține cont de elementele de identificare a bunului imobil solicitat, acordându-se acestuia mai mult decât s-a cerut prin notificările menționate.
Astfel, se mai arată de către reclamant, prin notificarea nr.956/2001 dl. a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul cu destinația de locuința situat în Orașul Popești -,- jud. I, demolat abuziv, depunând și acte doveditoare din care rezultă că a fost demolat, însă nu s-a făcut referire și la terenul de sub construcția demolată, iar prin dispozitivul acestei dispoziții se propun acordarea de despăgubiri pentru imobilul construcție și teren.
Examinând actele si lucrările dosarului, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr. 444/5.07.2007 emisă de primarul orașului Popești - în temeiul Legii 10/2001 s-a propus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent, sub forma de despăgubiri aferente imobilului - teren și construcție, preluat abuziv și demolat, situat în Orașul Popești -,- jud. I, la cererea d-lui, potrivit notificării acesteia cu nr. 956/2001.
Reclamanta, a invocat nelegalitatea propunerii de acordare de despăgubiri invocând pe motiv ca nu s-a ținut cont de elementele de identificare a bunului imobil solicitat și deci s-a propus acordarea acestuia mai mult decât s-a cerut prin notificările menționate.
Tribunalul, asupra acestei ultim aspect constata ca prin dispoziția nr. 444/5.07.2007. s-a propus acordarea de despăgubiri persoanei îndreptățite doar in temeiul notificării nr. 956/2001, nu si in temeiul altor notificări, așadar se remarca tendențioasa susținerea reclamantului asupra acestui aspect.
În ce privește aspectul că față de notificarea nr.956/2001 formulată de persoana îndreptățită - dl. prin care acesta a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul cu destinația de locuința situat în Orașul Popești -- jud. I, demolat abuziv, fiind depuse si acte doveditoare din care rezulta ca a fost demolat, însă nu s-a făcut referire și la terenul de sub construcția demolată, iar prin dispozitivul acestei dispoziții se propun acordarea de despăgubiri pentru imobilul construcție și teren - se constată că, pe de-o parte reclamantul în calitate de garant al verificării legalității actelor administrative întreprinse de primar, în spiritul art. 20 din Legea 340/2004, avea obligația de a dovedi, în sprijinul cererii sale toate aspectele semnalate: împrejurarea că s-a solicitat prin notificare doar despăgubiri pentru imobilul construcție - demolat, nu și pentru terenul aferent și că, astfel prin propunerea de despăgubiri, din cuprinsul dispoziției atacate, primarul a dispus mai mult decât s-a cerut.
Toate aceste argumente nu au fost dovedite, iar dispoz. art. 1169 cod civil se aplică în mod corespunzător oricărui reclamant, care se adresează instanței cu o cerere.
Cealaltă împrejurare invocată - privind obligația persoanei îndreptățite de a identifica fiecare bun imobil pentru care a solicitat despăgubirile - de semenea instanța a apreciat că nu s-a dovedit că persoana beneficiară nu ar fi solicitat despăgubiri, prin notificarea adresată și pentru imobilul teren aferent, nu doar pentru imobilul construcție.
În ce privește interpretarea legii referitoare la sintagma "imobil demolat abuziv" apreciată de către reclamantă a se înțelege doar "construcția demolată" Tribunalul apreciază excesiva, în condițiile în care legiuitorul nu a făcut o astfel de distincție în cuprinsul Legii 10/2001, iar acolo unde legea nu distinge, se aplică principiul "nici interpretul nu trebuie să distingă".
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, reclamantul Prefectul Județului Iaf ormulat recurs criticând-o sub aspectul nelegalității, deoarece greșit s-a reținut că s-ar fi referit la mai multe notificări, când de fapt s-a avut în vedere doar notificarea nr.956/2001. S-a dovedit și împrejurarea solicitării de despăgubiri doar pentru construcție, cât timp însuși intimatul, prin preambulul dispoziției nr.444/2007 precum și în referatul nr.16848/29.06.2007, menționează acest fapt.
De asemenea, pct.6.1 Capitolul II din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, aprobate prin.250/2007 stabilesc distincția explicită dintre imobilele construcții și imobilele terenuri.
Raportat și la prevederile articolului nr.22 alin.2 din Legea nr.10/2001, republicată care stipulează obligația persoanei îndreptățite să identifice și să facă referire la elementele componente ale unui imobil, rezultă că prin sintagma "imobil demolat abuziv", se înțelege doar construcția demolată, în același sens fiind și adresa -/2007 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care transmite punctul său de vedere. Deci interpretarea recurentului nu poate fi apreciată ca excesivă, cum s-a motivat în sentința recurată.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea acțiunii.
Și-a întemeiat recursul pe Codul d e procedură civilă, HG nr.250/2007, Legea nr.340/2004, Legea nr.554/2004.
A depus copie a notificării nr.956/2001 a lui.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, dar a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Nu a propus probe.
Curtea de APEL BUCUREȘTIs -a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 Cod procedură civilă și ale art.299 Cod procedură civilă.
Verificând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul formulat ca fiind fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În mod esențial, se constată că instanța de fond a soluționat acțiunea în anularea Dispoziției nr.444/05.07.2007 emisă de Primarul orașului Popești - fără a pune în discuție introducerea în cauză și a cita, în condițiile art.161din Legea nr.554/2004, modificată și completată, pe beneficiarul actului contestat, deși jurisprudența este constantă în acest sens, în vederea asigurării dreptului la apărare și rezolvarea litigiului în contradictoriu și cu beneficiarul actului, respectiv numitul.
În al doilea rând, soluționarea cauzei de către instanța de fond s-a efectuat fără depunerea documentației care a stat la baza emiterii dispoziției contestate, deși prin rezoluția președintelui instanței se dispusese în acest sens (fila 1 dosar nr- al Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal), fără ca ulterior să se revină motivat asupra acestei măsuri, iar criticile de nelegalitate formulate de recurentul reclamant vizau, în principal, acte din dosarul administrativ care nu au fost atașate la dosarul cauzei, fapt ce echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei.
Pe cale de consecință, față de prevederile art.312 alin.1,2,3 și 5 Cod procedură civilă, se va admite recursul, se va casa sentința civilă recurată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. În rejudecare, tribunalul va atașa dosarul administrativ în baza căruia a fost emisă dispoziția contestată, își va verifica propria competență, în raport de natura actului contestat, va pune în discuție introducerea în cauză a beneficiarului acestui act și va proceda la soluționarea cauzei cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul reclamant PREFECTUL JUDEȚULUI, împotriva sentinței civile nr.2920/04.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL ORAȘULUI.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Gh./2 ex.
12.11.2009
Președinte:Voicu RodicaJudecători:Voicu Rodica, Hortolomei Victor, Grecu Gheorghe
